„Cerurile noastre sunt cele ale lui Eminescu. Dacă ne este dat să trăim ca neam, o vom face prin el". (Constantin Noica)
Oricât de mult s-a scris şi se va mai scrie despre Eminescu, nu s-a scris destul, căci nu s-a spus totul. Nu s-a spus esenţialul. Cea mai mare parte a eminescologilor au creionat doar chipul geniului poeziei. Unii, căldicei, îl îndepărtează chiar de credinţa ortodoxă a neamului. Mitropolitul Corneanu îl re-aduce pe Poet în pridvorul teologiei spunând că: „În realitate, marele nostru poet a fost un creştin autentic, ceea ce rezultă din viaţa, ca şi din opera sa. Poeziile...
Arhitectonica Catedralei ne introduce în experienţa eclesială a credinţei care converge în multiplele ei manifestări spre dimensiunea sacramentală, care, în Euharistie oferă omului unirea maximă cu Iisus Hristos şi totodată pregustarea plină de har şi de adevăr a Împărăţiei ca neînserată zi a opta. Configuraţia ansamblului arhitectural pune această dimensiune sacramental-liturgică în centru prin simbolistica Potirului, după cum în interiorul acestui centru se ridică maiestuos Catedrala a cărei simbolistică gravitează în jurul Pantocratorului Iisus Hristos şi a Treimii care cuprinde întreg...
Hristos a înviat!
Toate cele patru Evanghelii sunt asemănătoare în afirmaţia că Iisus a murit într-o zi de vineri, ziua pregătirii sabatului (Matei 27, 62; Marcu 15, 42; Luca 23, 54; Ioan 19, 31). Despre semnificaţia pe care o dă morţii Sale, Iisus vorbeşte când se află pentru ultima oară cu cei doisprezece, la Cina care a avut loc într-o casă din Ierusalim, proprietatea unei cunoştinţe a lui Iisus. El concentrează în ultima cină toată viaţa Sa. Cina cea de taină s-a desfăşurat în cadrul unei cine pascale. Cina cea de taină a avut loc în Joia Mare, către seară. Aceasta a fost o cină pascală, dar nu în sensul...
„O, cârmuitorilor, opriţi nebunia voastră, şi nu proclamaţi a fi dumnezei cele care nu sunt dumnezei; fie ca zeii care nu au făcut cerul şi pământul să piară! Cât despre mine, voi slăvi doar pe unul Dumnezeu, Pe Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos şi pe Duhul Sfânt." (Sfântul Mare Mucenic Gheorghe)
30 martie 1989, o zi ca toate zilele...
În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, ediţia 1975, pag. 269, cuvântul „disciplină" este explicat astfel: „Totalitatea regulilor de comportare şi de ordine, obligatorii pentru membrii unei colectivităţi; supunere liber-consimţită a membrilor unei colectivităţi faţă de dispoziţiile luate de organele superioare în scopul asigurării unei comportări şi ordini corespunzătoare".
Apariția pe scena istoriei, în proximitatea Europei, a unei noi religii - Islamul - mai tânără decât creștinismul (azi mai viguroasă decât creștinismul), a ridicat cumva aceeași problemă: Spiritul marilor cetăți pre-islamice Ierusalimul și Roma, precum și al celor para-islamice, Bizanțul și Occidentul, trebuia distrus. Ierusalimul dărâmat de către romani a fost reconstruit ca loc sfânt musulman, la rivalitate cu cruciații occidentali, care au avut și ei o contribuție importantă la reconstrucția acestei cetăți ca loc sfânt creștin. Constantinopolul a fost cucerit de către turci la anul 1453...
Comandantul oștirilor Iosua a avertizat poporul că Cetatea Jerichonului se află sub „blestemul" Domnului (Iosua, VI, 17), în traducerea Septuaginta pentru „blestem" fiind folosit cuvântul „anathema". Termenul anathema este ambiguu și ambivalent. Creștinismul a păstrat termenul anathema numai cu sensul de blestem. Dar în vechime, a fi sub anathema Domnului, însemna și să fie o ofrandă adusă divinității, un lucru „afierosit", dedicat, consacrat Domnului, dar și să fie un lucru blestemat, care trebuie să fie nimicit, ca jertfă. Sensul primitiv al jertfei sângeroase era chiar acesta: prin arderea...
Cuvântul arab semnifică pământul arid, deşertic. Deasemeni, acest cuvânt mai poate însemna „nomad" sau „rătăcitor". Arabii sunt un popor semitic care îşi are originea apropiată în Peninsula Arabă, dar în urma cercetărilor recente se pare că şi marele grup al popoarelor antice precum asiro-babiloneeni, caldeenii, amoriţii, arameenii, fenicienii, evreii, abisinienii, grup de popoare din care fac parte şi arabii se pare că au avut ca patrie originară tot Peninsula Arabă, locul de unde în anul 3500 î.Hr., strămoşii semiţi au migrat spre estul Africii, contopindu-se cu populaţia hamită dând astfel...
Familia, școala și alte microgrupuri sociale (strada, cartierul, grupul de prieteni), constituie medii de viață cu ponderi diferite de influențare asupra copilului. Comportamentul acestuia nu poate fi înțeles, decât totalizând ansamblul acestor influențe. Privită ca nucleu social, familia este prima care influențează dezvoltarea omului, punându-și amprenta pe întreaga sa personalitate. Cea dintâi școală a omului a fost și rămâne familia. Familia este considerată colectivitatea socială cea mai potrivită pentru formarea omului, deoarece îi oferă modelele rolurilor sociale pe care le are de...
Arhimandritul Justin Pârvu a văzut lumina zilei la 10 Februarie 1919, sub îngereasca binecuvântare a Mucenicului-Profet Haralambie, în satul Poiana Largului, comuna Poiana Teiului-Neamţ, primind la Sfântul Botez numele Iosif. A intrat în obștea Mânăstirii Durău în 1936, iar 3 ani mai târziu este tuns în monahism. În 1939 s-a înscris la Seminarul Teologic al Mânăstirii Cernica, lângă Bucureşti. Se mută la Seminarul de la Râmnicu Vâlcea, fiindcă cel de la Cernica a fost desfiinţat de Ion Antonescu. În 1941 este hirotonit preot la Iaşi, iar în 1942 s-a înrolat pe frontul din Răsărit ca preot...
„Creştinului nu-i poate face rău nici cel care-l omoară.” (Pr. Arsenie Boca)
„Preoţia trebuie să fie o slujire cerească şi nu pământească”
Martiri şi mărturisitori dacoromâni
Fiecare Nou An îşi pune strălucirea în prima Zi sub Zorile întreitei slăviri:
„Sunt conştient de natura mesianică a Credinţei ortodoxe şi vreau să slujesc acestei Credinţe în mod desăvârşit până la moartea mea. Îi iubesc pe oameni şi, pentru
Sub flamura Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril
„Az-noapte Iisus mi-a intrat în celulă./ O, ce trist, ce înalt era Christ!/ Luna a intrat după El în celulă/ Şi-L făcea mai înalt şi mai trist.”
Pentru început şi cea dintâi datorie, cea mai mare grijă a credinciosului creştin, este grija pentru mântuirea sufletului său, care rămâne nemuritor şi care trebuie să ajungă la perfecţiune ca şi Creatorul său, pentru că nimic în lumea aceasta nu este mai de preţ pentru creştin ca mîntuirea sufletului său, după cuvântul Mântuitorului: „Ce va folosi omului de ar dobândii lumea toată şi-şi va pierde sufletul său? Sau ce va da omul, schimb, pentru sufletul său?” (Marcu VIII, 36-37).
Fecioara Maria
