„Crede şi te vei mântui!” (Iisus Hristos)În plămada credinţei noastre ortodoxe cea mai sublimă frământătură divină, crescută în cel mai străbun aluat al Vetrei părinteşti este Simbolul de Credinţă sau Crezul - Pâinea noastră cea spre fiinţă ori Pâinea cea de toate zilele. Este rostit şi cuminecat întotdeauna în cadrul Sfintei Liturghi şi permanent în conştiinţa mărturisitoare a drept măritorului creştin. Convingerile şi adevărurile fundamentale ale credinţei creştin-ortodoxe au fost definite şi afirmate într-o expunere absolută, concisă, limpede şi veşnică sub ocrotirea Duhului Sfânt...
Studiu comparat
„Pavel al lui Iisus Hristos, chemat de El Apostol, rânduit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu, pe care a făgăduit-o mai înainte prin proorocii Săi, despre Fiul Său, care a fost rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul sfinţeniei, prin învierea Lui din morţi, Iisus Hristos, Domnul nostru, prin care am primit har şi apostolie, ca să aduc în numele Său, la ascultarea credinţei, toate neamurile.” (Sf. Ap. PAVEL - Epistola către Romani, 1,1-5)
„Christ a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirei, Ştefan, cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost Libertatea, celălalt apărătorul evangheliei ei”.
Studiu comparat
Studiu comparat
Din Cuvântul lui Iisus Hristos iradia dragostea desăvârşită şi tocmai prin ea, chemarea Lui răsuna cu autoritate categorică. În faţa lui Iisus Hristos oamenii experiau nu numai dumnezeirea Lui, ci şi păcatele lor. Aceste două experienţe sunt strâns împreunate. Starea omului după ce a căzut în păcat, a fost gravă. Omul a pierdut comuniunea cu Dumnezeu şi chipul Lui Dumnezeu în om s-a alterat, moartea a intrat în om. Dumnezeu hotărăşte să-l restaureze şi de aici Mântuitorul, este numit „Noul Adam". Dacă Iisus nu ar fi înviat şi nu s-ar fi înălţat la cer, El nu ne-ar fi nici în viaţa de aici...
Iisus Hristos este şi trebuie să fie permanent voinţa noastră ortodoxă, naţionalist-creştină
„Eşti, Doamne bun, eu pământean şi rău,/ şi-n dragoste nu-Ţi seamăn, nici în milă./ Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,/ de par dospit din cer, nu din argilă./ Nu Ţi-am râvnit nici razele subţiri,/ nici tălpile străpunse sub piroane,/ Dar Tu mă faci părtaş în răstigniri,/ şi-Ţi tot îngân osânda din icoane./ Sfinţit pe cruci pe care nu m-am vrut/ şi de-nvieri pe care nu le-aşi cere,/ nu ştiu: Tu te cobori la mine-n lut/ sau eu mă urc spre raiul Tău bând fiere?/ Cu necerşită slavă mă încarci/ şi-n cuie, când sfinţenia mă frânge,/ oftând mă uit la rănile-mi prea largi/ şi-Ţi cresc alături...
Redacţia revistei ART-EMIS urează tuturor Copilelor, Domnişoarelor, Doamnelor şi Mamelor de Români, să aibă parte de o primăvară frumoasă, zile senine, linişte sufletească, bunăstare şi PACE!
Constantin Vodă şi cei patru fii ai săi:
Între hotărârile şi deciziile prioritare ale Sinodului I Ecumenic şi cele exprese ale Împăratului Constantin cel Mare s-au numărat:
Împăratul Constantin cel Mare a manifestat o deosebită cinstire şi faţă de Apostolii şi Martirii Mântuitorului nostru, astfel că Oraşul sfânt a fost închinat şi venerării lor. Dacă nu ar exista Răsăritul Ortodox, Apusul catolico-protestant ar fi apus de mult. După sucombarea sub huni în anul 476 d. Hr., Apusul şi-a ridicat pleoapele abia în secolul al XVI-lea, dar tot graţie cârjei bizantine. Dacă pentru Răsărit, Constantinopolul a fost cea mai strălucitoare Catedrală a culturii şi civilizaţiei creştin-ortodoxe, Apusul îi datorează independenţa şi forma de existenţă în care şi astăzi mai...
- Părinte, zise copilul îngenunchind în fața Muntelui, am venit să mă spovedesc. De multe ori am greșit Luminii și nevrednic
Spiritualitatea înseamnă subordonarea întregului complex al vieţii, spiritului care domină totul.”
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi - din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu…
Despre metafizica Cuvântului în romanul „Fraţii Karamazov” de F.M.Dostoievski
Raportarea sa la învăţătura creştină, precum şi abordarea vieţii şi operei sale din perspectiva credinţei creştine.
E greu să fii preot în România. Preotul paroh este asemenea unui copac. Cu rădăcini adânci în comunitate şi sub bătaia vremuirii. Când îl sapă unul, când îl udă altul… Prins între rigorile cultului pe care îl predică, îl propagă şi îl apără şi între presiunea superiorilor şi tradiţiile populare interpretate în spiritul dogmei, preotul este adesea ţinut în afara marilor taine ale neamului, pe care în cele din urmă le află trăind o profundă experienţă personală. Puţini dintre cei care slujesc la altar cunosc suficient din istoria nescrisă a noastră, pe care eu însumi a trebuit să o descopăr...
În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută şi sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica. Deşi sunt asociate sarbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi a Aducerii Moaştelor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar. Probabil că denumirea este preluată de la Sancta Diana, zeiţa silvestră. Sânzienele erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, ca reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) şi divinităţi antropomorfe. În credinţa populară, Sanzienele erau considerate a fi nişte femei frumoase, nişte adevărate preotese...
Oare ce face Sfintele Paşti ca în fiecare an să fie cu totul nou ca şi cum l-am sărbători pentru prima dată? N-am auzit de absolut nici o singură persoană care să nu aştepte cu emoţie Sfintele Paşti, să nu se veselească de lumina Invierii. Nu e om care să nu tresară de bucurie ori de câte ori rosteşte „Hristos a înviat!". Argumentele existenţei lui Dumnezeu nu e nevoie să le luăm din cărţi. In noaptea Invierii ele strigă de pretutindeni în coruri de îngeri, de oameni şi întreaga natură , primenită în stihare de lumină crudă cântă împreună: „Hristos a înviat!" Cine se mai poate îndoi de...
