Familia, școala și alte microgrupuri sociale (strada, cartierul, grupul de prieteni), constituie medii de viață cu ponderi diferite de influențare asupra copilului. Comportamentul acestuia nu poate fi înțeles, decât totalizând ansamblul acestor influențe. Privită ca nucleu social, familia este prima care influențează dezvoltarea omului, punându-și amprenta pe întreaga sa personalitate. Cea dintâi școală a omului a fost și rămâne familia. Familia este considerată colectivitatea socială cea mai potrivită pentru formarea omului, deoarece îi oferă modelele rolurilor sociale pe care le are de...
Arhimandritul Justin Pârvu a văzut lumina zilei la 10 Februarie 1919, sub îngereasca binecuvântare a Mucenicului-Profet Haralambie, în satul Poiana Largului, comuna Poiana Teiului-Neamţ, primind la Sfântul Botez numele Iosif. A intrat în obștea Mânăstirii Durău în 1936, iar 3 ani mai târziu este tuns în monahism. În 1939 s-a înscris la Seminarul Teologic al Mânăstirii Cernica, lângă Bucureşti. Se mută la Seminarul de la Râmnicu Vâlcea, fiindcă cel de la Cernica a fost desfiinţat de Ion Antonescu. În 1941 este hirotonit preot la Iaşi, iar în 1942 s-a înrolat pe frontul din Răsărit ca preot...
„A merge pe urmele profesorului George Manu înseamnă să-ţi onorezi propria ta viaţă şi sensul ei.”
„Creştinului nu-i poate face rău nici cel care-l omoară.” (Pr. Arsenie Boca)
„Preoţia trebuie să fie o slujire cerească şi nu pământească”
Martiri şi mărturisitori dacoromâni
Fiecare Nou An îşi pune strălucirea în prima Zi sub Zorile întreitei slăviri:
„Sunt conştient de natura mesianică a Credinţei ortodoxe şi vreau să slujesc acestei Credinţe în mod desăvârşit până la moartea mea. Îi iubesc pe oameni şi, pentru
Sub flamura Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril
„Az-noapte Iisus mi-a intrat în celulă./ O, ce trist, ce înalt era Christ!/ Luna a intrat după El în celulă/ Şi-L făcea mai înalt şi mai trist.”
Pentru început şi cea dintâi datorie, cea mai mare grijă a credinciosului creştin, este grija pentru mântuirea sufletului său, care rămâne nemuritor şi care trebuie să ajungă la perfecţiune ca şi Creatorul său, pentru că nimic în lumea aceasta nu este mai de preţ pentru creştin ca mîntuirea sufletului său, după cuvântul Mântuitorului: „Ce va folosi omului de ar dobândii lumea toată şi-şi va pierde sufletul său? Sau ce va da omul, schimb, pentru sufletul său?” (Marcu VIII, 36-37).
Fecioara Maria
Studiu comparat
„Pavel al lui Iisus Hristos, chemat de El Apostol, rânduit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu, pe care a făgăduit-o mai înainte prin proorocii Săi, despre Fiul Său, care a fost rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul sfinţeniei, prin învierea Lui din morţi, Iisus Hristos, Domnul nostru, prin care am primit har şi apostolie, ca să aduc în numele Său, la ascultarea credinţei, toate neamurile.” (Sf. Ap. PAVEL - Epistola către Romani, 1,1-5)
„Christ a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirei, Ştefan, cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost Libertatea, celălalt apărătorul evangheliei ei”.
Studiu comparat
Studiu comparat
Din Cuvântul lui Iisus Hristos iradia dragostea desăvârşită şi tocmai prin ea, chemarea Lui răsuna cu autoritate categorică. În faţa lui Iisus Hristos oamenii experiau nu numai dumnezeirea Lui, ci şi păcatele lor. Aceste două experienţe sunt strâns împreunate. Starea omului după ce a căzut în păcat, a fost gravă. Omul a pierdut comuniunea cu Dumnezeu şi chipul Lui Dumnezeu în om s-a alterat, moartea a intrat în om. Dumnezeu hotărăşte să-l restaureze şi de aici Mântuitorul, este numit „Noul Adam". Dacă Iisus nu ar fi înviat şi nu s-ar fi înălţat la cer, El nu ne-ar fi nici în viaţa de aici...
Iisus Hristos este şi trebuie să fie permanent voinţa noastră ortodoxă, naţionalist-creştină
„Eşti, Doamne bun, eu pământean şi rău,/ şi-n dragoste nu-Ţi seamăn, nici în milă./ Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,/ de par dospit din cer, nu din argilă./ Nu Ţi-am râvnit nici razele subţiri,/ nici tălpile străpunse sub piroane,/ Dar Tu mă faci părtaş în răstigniri,/ şi-Ţi tot îngân osânda din icoane./ Sfinţit pe cruci pe care nu m-am vrut/ şi de-nvieri pe care nu le-aşi cere,/ nu ştiu: Tu te cobori la mine-n lut/ sau eu mă urc spre raiul Tău bând fiere?/ Cu necerşită slavă mă încarci/ şi-n cuie, când sfinţenia mă frânge,/ oftând mă uit la rănile-mi prea largi/ şi-Ţi cresc alături...
Redacţia revistei ART-EMIS urează tuturor Copilelor, Domnişoarelor, Doamnelor şi Mamelor de Români, să aibă parte de o primăvară frumoasă, zile senine, linişte sufletească, bunăstare şi PACE!
Constantin Vodă şi cei patru fii ai săi:
Între hotărârile şi deciziile prioritare ale Sinodului I Ecumenic şi cele exprese ale Împăratului Constantin cel Mare s-au numărat:
