Sub flamura Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril„Tot mai puternic străluceşte chipul lui Mihai Viteazul, tot mai vie şi mai luminoasă este amintirea faptei lui”. (Constantin C. Giurescu)
Darul asumării responsabilităţii ca Om, fiinţă creată după Chipul Atotcreatorului, ca persoană religioasă în cadrul entităţii ontologice a Neamului, ca fiu-hristic al Instituţiei divine Biserica, ca cetăţean-apărător al Cetăţii-Patria, ca novator în cultură în cadrul spiritualităţii naţional-universale, ca mărturisitor al Adevărului revelat, ca jertfitor în procesul de mântuire personală şi colectivă...
„Az-noapte Iisus mi-a intrat în celulă./ O, ce trist, ce înalt era Christ!/ Luna a intrat după El în celulă/ Şi-L făcea mai înalt şi mai trist.”
La Început este Iubirea şi Dorul ei este Cuvântul dătător de Viaţă. Şi în Cuvântul lui Dumnezeu, literă cu literă s-au gătit în Iie de sărbătoare prinzându-se în Hora mare şi Sfântă a creaţiei. Cuvintele ţesute din borangicul Luminii, sunt brodate apoi pe ştergarele trandafirii ale surâsului divin de pe chipul românului. Înfiorate în sine, toate cuvintele înmiresmate au venit Cuvântului sfânt să I se închine, să I se roage, să-L slăvească. La Început este Cuvântul dumnezeiesc - Obârşia tuturor cuvintelor-făpturi: Cerul cu Îngerii lui, Pământul cu odraslele sale, Lumina cu cântarea-i serafică...
Pentru început şi cea dintâi datorie, cea mai mare grijă a credinciosului creştin, este grija pentru mântuirea sufletului său, care rămâne nemuritor şi care trebuie să ajungă la perfecţiune ca şi Creatorul său, pentru că nimic în lumea aceasta nu este mai de preţ pentru creştin ca mîntuirea sufletului său, după cuvântul Mântuitorului: „Ce va folosi omului de ar dobândii lumea toată şi-şi va pierde sufletul său? Sau ce va da omul, schimb, pentru sufletul său?” (Marcu VIII, 36-37).
Fecioara Maria
Studiu comparat
„Pavel al lui Iisus Hristos, chemat de El Apostol, rânduit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu, pe care a făgăduit-o mai înainte prin proorocii Săi, despre Fiul Său, care a fost rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul sfinţeniei, prin învierea Lui din morţi, Iisus Hristos, Domnul nostru, prin care am primit har şi apostolie, ca să aduc în numele Său, la ascultarea credinţei, toate neamurile.” (Sf. Ap. PAVEL - Epistola către Romani, 1,1-5)
„Christ a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirei, Ştefan, cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost Libertatea, celălalt apărătorul evangheliei ei”.
Studiu comparat
Studiu comparat
Din Cuvântul lui Iisus Hristos iradia dragostea desăvârşită şi tocmai prin ea, chemarea Lui răsuna cu autoritate categorică. În faţa lui Iisus Hristos oamenii experiau nu numai dumnezeirea Lui, ci şi păcatele lor. Aceste două experienţe sunt strâns împreunate. Starea omului după ce a căzut în păcat, a fost gravă. Omul a pierdut comuniunea cu Dumnezeu şi chipul Lui Dumnezeu în om s-a alterat, moartea a intrat în om. Dumnezeu hotărăşte să-l restaureze şi de aici Mântuitorul, este numit „Noul Adam". Dacă Iisus nu ar fi înviat şi nu s-ar fi înălţat la cer, El nu ne-ar fi nici în viaţa de aici...
Iisus Hristos este şi trebuie să fie permanent voinţa noastră ortodoxă, naţionalist-creştină
„Eşti, Doamne bun, eu pământean şi rău,/ şi-n dragoste nu-Ţi seamăn, nici în milă./ Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,/ de par dospit din cer, nu din argilă./ Nu Ţi-am râvnit nici razele subţiri,/ nici tălpile străpunse sub piroane,/ Dar Tu mă faci părtaş în răstigniri,/ şi-Ţi tot îngân osânda din icoane./ Sfinţit pe cruci pe care nu m-am vrut/ şi de-nvieri pe care nu le-aşi cere,/ nu ştiu: Tu te cobori la mine-n lut/ sau eu mă urc spre raiul Tău bând fiere?/ Cu necerşită slavă mă încarci/ şi-n cuie, când sfinţenia mă frânge,/ oftând mă uit la rănile-mi prea largi/ şi-Ţi cresc alături...
Redacţia revistei ART-EMIS urează tuturor Copilelor, Domnişoarelor, Doamnelor şi Mamelor de Români, să aibă parte de o primăvară frumoasă, zile senine, linişte sufletească, bunăstare şi PACE!
Constantin Vodă şi cei patru fii ai săi:
Între hotărârile şi deciziile prioritare ale Sinodului I Ecumenic şi cele exprese ale Împăratului Constantin cel Mare s-au numărat:
Împăratul Constantin cel Mare a manifestat o deosebită cinstire şi faţă de Apostolii şi Martirii Mântuitorului nostru, astfel că Oraşul sfânt a fost închinat şi venerării lor. Dacă nu ar exista Răsăritul Ortodox, Apusul catolico-protestant ar fi apus de mult. După sucombarea sub huni în anul 476 d. Hr., Apusul şi-a ridicat pleoapele abia în secolul al XVI-lea, dar tot graţie cârjei bizantine. Dacă pentru Răsărit, Constantinopolul a fost cea mai strălucitoare Catedrală a culturii şi civilizaţiei creştin-ortodoxe, Apusul îi datorează independenţa şi forma de existenţă în care şi astăzi mai...
- Părinte, zise copilul îngenunchind în fața Muntelui, am venit să mă spovedesc. De multe ori am greșit Luminii și nevrednic
Spiritualitatea înseamnă subordonarea întregului complex al vieţii, spiritului care domină totul.”
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi - din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu…
Despre metafizica Cuvântului în romanul „Fraţii Karamazov” de F.M.Dostoievski
Raportarea sa la învăţătura creştină, precum şi abordarea vieţii şi operei sale din perspectiva credinţei creştine.
E greu să fii preot în România. Preotul paroh este asemenea unui copac. Cu rădăcini adânci în comunitate şi sub bătaia vremuirii. Când îl sapă unul, când îl udă altul… Prins între rigorile cultului pe care îl predică, îl propagă şi îl apără şi între presiunea superiorilor şi tradiţiile populare interpretate în spiritul dogmei, preotul este adesea ţinut în afara marilor taine ale neamului, pe care în cele din urmă le află trăind o profundă experienţă personală. Puţini dintre cei care slujesc la altar cunosc suficient din istoria nescrisă a noastră, pe care eu însumi a trebuit să o descopăr...
