Raportarea sa la învăţătura creştină, precum şi abordarea vieţii şi operei sale din perspectiva credinţei creştine.
Studiul operei eminesciene, şi când spunem asta nu ne gândim numai la poezie, ci la întreaga producţie literară pe care o găsim consemnată în manuscrisele sale, în articolele apărute în presa timpului, ne descoperă o personalitate cu o neostoită sete de cunoaştere, dornică de a-şi însuşi tot ceea ce oferea gândirea omenească în cele mai variate domenii de manifestare a spiritului. „Nu e ramură de ştiinţă, afirma Ioan Slavici despre Mihai Eminescu, pentru care el n-avea, cum...
E greu să fii preot în România. Preotul paroh este asemenea unui copac. Cu rădăcini adânci în comunitate şi sub bătaia vremuirii. Când îl sapă unul, când îl udă altul… Prins între rigorile cultului pe care îl predică, îl propagă şi îl apără şi între presiunea superiorilor şi tradiţiile populare interpretate în spiritul dogmei, preotul este adesea ţinut în afara marilor taine ale neamului, pe care în cele din urmă le află trăind o profundă experienţă personală. Puţini dintre cei care slujesc la altar cunosc suficient din istoria nescrisă a noastră, pe care eu însumi a trebuit să o descopăr...
În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută şi sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica. Deşi sunt asociate sarbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi a Aducerii Moaştelor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar. Probabil că denumirea este preluată de la Sancta Diana, zeiţa silvestră. Sânzienele erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, ca reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) şi divinităţi antropomorfe. În credinţa populară, Sanzienele erau considerate a fi nişte femei frumoase, nişte adevărate preotese...
Oare ce face Sfintele Paşti ca în fiecare an să fie cu totul nou ca şi cum l-am sărbători pentru prima dată? N-am auzit de absolut nici o singură persoană care să nu aştepte cu emoţie Sfintele Paşti, să nu se veselească de lumina Invierii. Nu e om care să nu tresară de bucurie ori de câte ori rosteşte „Hristos a înviat!". Argumentele existenţei lui Dumnezeu nu e nevoie să le luăm din cărţi. In noaptea Invierii ele strigă de pretutindeni în coruri de îngeri, de oameni şi întreaga natură , primenită în stihare de lumină crudă cântă împreună: „Hristos a înviat!" Cine se mai poate îndoi de...
Unul dintre cel mai contestat eveniment al istoriei, Învierea lui Iisus este pe de-o parte subiectul unei inepuizabile literaturi critice de senzație, dar și precursorul celor mai pline de vervă mărturii. Începând de la mărturia peremptorie a paznicilor mormântului (Matei 28, 11), continuând cu emoționanta scenă a întâlnirii dintre Iisus cel Înviat și Maria Magdalena (Ioan 20, 11-18), sau cu impresionabilul tablou al regăsirii ucenicilor (Ioan 20, 19-29), sau cu tainica călătorie a celor doi ucenici spre Emaus (Luca 24, 13-32) dar și cu alte sute de mărturii oculare (Facerea 2, 23); Învierea...
Biserica Catolică a anulat interdicţia privind incinerarea, dar nu consideră că incinerarea şi îngroparea sunt metode egal valide. Newark Star-Ledger, un ziar din New-Jersey, SUA, arată că peste 40% din decedaţii din S.U.A. sunt incineraţi, deci se constată o creştere a acceptării acestei forme de funeralii. În unele state apusene această rată ajunge chiar la 70%.
Am fost creaţi pentru a preamări în permanenţă Ilustrul Creator, Cerescul Părinte. Chiar dacă protopărinţii noştrii Adam şi Eva au căzut în păcatul neascultării, Pronia Divină a continuat să fie alături de om. Semne şi minuni se realizează iar mintea umană, lăsându-se călăuzită de valorile creştine, contribuie la binele comun. Părintele Ion Turnea îşi binechiverniseşte talanţii pe care i-a primit aşa cum se cuvine unui slujitor ales pentru propovăduire iar Culegere de flori duhovniceşti, Cuvinte pentru suflet, vine şi întăreşte aceasta.
Trebuie să înţelegem în cheie mistică Creaţia, pentru că numai mistica ne ajută să ne debarasăm de logica orizontală, specifică omului. apropiindu-ne prin verticalitatea ei de gândul şi logica lui Dumnezeu. Deci, se spune că Dumnezeu a luat un boţ de pământ şi a suflat asupra lui. Iată primul om - Adam. Suflarea Divină i-a dat viaţă (energie, sănătate..). Pentru că Suflul venea de la Dumnezeu, era purtător de eternitate. Dar ce frumoasă este limba noastră daco-română. Suflul divin a devenit în limbajul nostru suflet: suflu-suflare-suflet.
„Omenirea se materializează, se mecanicizează. Creştinii au pierdut dimensiunea mesianică, în timp ce evreii pompează ateismul pentru a dizolva toată cultura creştină". (Ioan Ioanide)
„... Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru. Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă. După cum şi Fiul Omului n-a venit să i se slujească, ci ca să slujească El şi să- Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi". (Matei 20, 25-28)
„... Putea-voi duce austeritatea persoanei mele după pilda Prototipului nostru, măcar până la drumul arzător al apostolatului zilnic, cu resemnare la auzirea vorbelor de ocară şi chiar la primirea de lovituri şi scuipări pentru învăţătura Evangheliei ?...Căci de o încoronare de spini şi de întinsul mâinilor pe cruce... e prea greu să mai vorbim noi, muritorii de astăzi !..." (Episcopul Grigorie Leu)
„Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui". (Fecioara Maria, Luca 1, 48-49).
La Nunta din Cana Galileii, Iisus Hristos a săvârşit prima minune. Pentru că nuntaşii rămăseseră fără vin, la rugămintea mamei Sale, Iisus preface apa din cele şase vase în vin. Şi ce vin!! Pentru că după ce nunul (naşul) a gustat din el, l-a chemat pe mire şi l-a mustrat: „Orice om pune întâi vinul cel bun şi, numai când au băut mai mult, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum." Din aceasta învăţăm că ceea ce ne dăruieşte Dumnezeu este de cea mai bună calitate; şi ca să obţinem ce dorim, trebuie să facem ceea ce ne porunceşte El. „Mama Lui a zis celor ce slujeau...
Joseph de Maistre a înţeles efectele nihilismului cercetând cu luoare aminte Revoluţia franceză şi consecinţele ei: „ Totdeauna au existat religii pe pământ şi totdeauna au existat hulitori: şi totdeauna hula a fost o crimă [...], dar nu poate exista hulă autentică decât în inima religiei autentice;[...] niciodată în vremurile trecute hula nu a putut produce nenorocirile pe care le-a produs în zilele noastre; pentru că totdeauna hula se vădeşte vinovată în lumina care o înconjoară. [...] Dar, deşi au existat întotdeauna hulitori, niciodată, până în secolul al XVIII-lea- şi în inima...
Rigorile vieţii cotidiene şi adormirea conştiinţei prin păcat au lovit greu în trăirea noastră religioasă. Principiul cauzalităţii şi explicaţiile ştiinţifice, uneori caricaturi ale acestora, au devenit gândirea magică a omului modern. Ele însă nu îi aduc fericirea, ci îl chinuiesc cu o continuă stare de nelinişte şi de sete, pentru că nu au nimic transcendent în ele. Primitivii Îl înlocuiseră pe Dumnezeu cu natura, noi L-am înlocuit cu auto-suficienţa, cu idolul autonomiei, care se hrăneşte din uitarea de Dumnezeu. De aceea ne vine greu să ne amintim că Dumnezeu a înviat. Cine este Dumnezeu...
Întâmpinarea Domnului a fost aşezată ca sărbătoare de către Iustinian împăratul în secolul al şaselea, după ce, cinstind creştinii închinarea Pruncului în templu, a încetat cumplita epidemie de ciumă din Bizanţ. Cultul ortodox păstrează închinarea pruncilor la patru zeci de zile de la naştere, ca o amintire a episodului din viaţa Mântuitorului. Tradiţia bisericească oferă detalii în plus faţă de Sf. Ap. Luca: dreptul Simion era unul din cei şaptezeci de traducători ai cărţilor lui Moise din ebraică în greacă, la porunca regelui Ptolemeu al II-lea al Egiptului. Ajungând cu traducerea la pasajul de...
Prima sărbătoare dintre cele închinate Maicii Domnului, care apare în izvoarele istoriei bisericeşti, este Bunavestire. În Biserica primară, Bunavestirea se sărbătorea pe 5 ianuarie, data din martie apărând în secolul al VII-lea. În numeroase locuri din Vechiul Testament, Duhul Sfânt Îl vestise pe Hristos, atât ca om, cât şi ca Dumnezeu. Ca nu cumva să nu fie crezută mărturia oamenilor, Tatăl a trimis şi pe Arhanghelul Gavriil, care a vestit cu înţelepciune taina cea mare Fecioarei şi dreptului Iosif, având harisma prorociei tot de la Sfântul Duh.
Biserica din Germania, constituită ca Mitropolie în cadrul Bisericii Ortodoxe Române este condusă de Mitropolitul Î.P.S. Serafim. P. S. Sofian Braşoveanul este Episcop-Vicar al Mitropoliei, cu un termen laic, „adjunctul" său mitropolitan. Prea Sfinţia Sa a avut amabilitatea de a onora revista ART-EMIS cu textul care urmează. (Redacţia)
