Pentru trebuinţele cotidiene de ordin spiritual, voievozii în Mânăstiri, vlădicii în Episcopii şi egumenii în Stăreţii, zideau lângă bisericile principale bisericuţe numite Paraclise sau Capele, veritabile podoabe de artă şi arhitectură bisericească. Aşezate la capăt, la colţuri ori în mijocul unor clădiri, la parter sau la etaj, ori împodobind o aripă a vreunei clădiri, Paraclisele se remarcau prin silueta zveltă a unei singure turle, răsărite din masivitatea acoperişului clădirii. Ele sintetizează imaginaţia arhitectului şi, aproape totdeauna reprezintă un giuvaer în miniatură al...
(fragment din FILOCALIA SUFERINTEI SI A JERTFEI)
Ontologic, de la Adam încoace, omul face cunoştinţă cu toate cele ale lumii, trece prin viaţă, fiecare în felul său şi merge apoi să răspundă în faţa lui Dumnezeu pentru felul în care s-a achitat sau nu s-a achitat de misiunea care i-a fost încredinţată. S-a născut curat ca un înger, lumea în care şi-a petrecut viaţa i-a maculat mai mult sau mai puţin conduita, alterându-l structural. Unii dintre noi ne dăm seama, alţii nici nu percep acest fenomen care ne înstrăinează iremediabil de semenii noştri şi de iubirea lui Dumnezeu. Şi atunci, pentru cei dintâi, începe lupta de recuperare a...
Un subtitlu adecvat acestei încercări ar fi: „un aspect al trupului-templu sau atac la sinchisire". Trupul omului este, într-un sens, şi ar trebui să fie, într-alt sens, templul Duhului Sfânt, în primul rând pentru că trupul este purtător de suflet, în al doilea rând pentru că trupul se poate sfinţi. Şi mai ştim că nu ne este folositor să slujim trupului ca unui zeu, şi nici să-l dispreţuim ca fiind malefic per se ori neisprăvit, prima oară pentru că ne spun Părinţii că suntem robi ai patimii (plăcerii) şi, în lipsa unei eliberări, vom pieri pe veci cu tot cu trup, a doua oară pentru că...
Am ajuns pe platoul din faţa Bisericii Sfântului Mormânt şi mai aşteptăm circa 15-20 de minute, pentru că se mai aflau şi alţi pelerini înăuntru. Vedem în partea stângă a intrării coloana de marmură despicată de focul divin, pentru că venirea Sfintei Lumini a fost, dintotdeauna, pentru ortodocşi, marea dragoste a lui Dumnezeu pentru poporul său dreptcredincios. În timpul Patriarhului Sofronie al Ierusalimului, armenii au plătit guvernatorului turc al Ierusalimului o sumă foarte mare de bani, ca acesta să îl oprească pe patriarhul ortodox să intre în Biserica Învierii în ziua Sâmbetei celei...
Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peşteră Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci" (Condacul Naşterii Domnului).
Naşterea Domnului, zămislirea Lui, a fost un lucru mai presus de legile firii. Acum două milenii, într-o umilă peşteră din Bethleemul Iudeii, se năştea Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mîntuitorul lumii, împărţind istoria în două mari perioade: de dinainte şi de după El (numită şi „era noastră"). Un modest călugăr dobrogean, Cuviosul Dionisie cel Mic (secolul VI) a fost cel care a calculat era creştină - renunţînd să mai numere anii de la Diocleţian. Naşterea Domnului, evenimentul cel mai de seamă din istoria lumii, s-a petrecut în anul 748 „ab urbe condida" (de la întemeierea Romei), în...
Sfântul Ierarh Calinic: apărător al dreptei credinţe și ctitor de lăcașuri sfinte
În afară de vechea biserică episcopală de la Olteni, situată „pe Valea Episcopiei" după cum atestă un hrisov domnesc dat de către Vintilă Vodă în „1 april, leat 7043 (1535)", de la întemeiere şi până astăzi, ansamblul bisericesc al Episcopiei Râmnicului este compus din trei biserici: Catedrala Episcopală, Biserica bolniţă şi Paraclisul, toate situate în curtea Episcopiei. Înainte ca episcopul Mihail să înalţe prima biserică episcopală de la Râmnic, se poate deduce că în apropierea locului pe care este astăzi Catedrala, sau chiar în acelaşi loc ar fi existat o biserică ce servea drept...
Sfinte Apostole ANDREI, iarna-ţi brodează luminii, ştergarul şi palidul fulg de nea se topeşte în sărutul aurei Tale, aidoma Cuvântului întrupat în Dorinţa Mântuirii. În tremurul gândului meu se mlădie nimbul cuvântului şi-n cerdacul sufletului se-aşterne ninsoarea de Îngeri, ca-ntr-un suav şi dulce colind. Printre troiene se hârjonesc câteve raze de soare, la fel ca-n prima dimineaţă edenică, când în surâsul zorilor înflorea bucuria divină, şi pe marama sacrului pământ strălucea hierofania iubirii. În Cuvântul Domnului te-ai împodobit lumină, cernind-o de-apururi, peste nemuritorii tăi daci...
Se cunoaşte că Sfîntul Nicolae s-a născut în Orientul Mijlociu, la cîteva sute de kilometri nord de Bethlehem, a trăit în secolul al IV-lea, a fost cardinal de Myra (localitate de pe teritoriul Turciei), fiind recunoscut şi onorat ca sfînt începînd cu secolul VI. Izvoarele îi atribuie multe miracole, Sfîntul Nicolae devenind cunoscut pentru zelul de credinţă, pentru dragostea şi mila pentru semeni şi, în mod cu totul special, pentru dragostea ce o purta copiilor. Este considerat protectorul marinarilor, al vaselor plecate în larg şi al multor vitregiţi ai sorţii, este cunoscut ca protector...
Legiunea Arhanghelilor, ocupă locul opt în Ierarhia cerească privind natura slujirii lor încredinţată de Dumnezeu şi fac parte din al III-lea Ordin şi ultimul al desăvârşirii în care se cuprind: Începătoriile, Arhanghelii şi Îngerii. Ierarhia este după cum spunea Sfântul Dionisie Areopagitul sau Exiguul (ucenicul Sf. Ap. Pavel, călugăr scit din Dobrogea sec. I) „o sfinţită rânduială şi ştiinţă şi lucrare asemănătoare pe cât este cu putinţă, modelului dumnezeiesc şi înălţată spre imitarea lui Dumnezeu prin luminările date de ei de la Dumnezeu pe măsura ei". (Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere...
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie-Voievodul Tesalonicului.
Arhiepiscopia Eparhiei Râmnicului este nu numai cea dintâi episcopie din ţară, cum o numesc istoricii[
„Eu sunt Viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este Lucrătorul". (Ioan 15,1).
Pe la orele amiezii eram foarte aproape de locul unde Apostolul lui Iisus, Andrei, semănase bobul din care azi se înalţă crucea Mînăstirii Nămăieşti, sfinţind locul. Turla se prefigura dinaintea privirii noastre, straşnice mîini necunoscute o ridicaseră acolo în prima jumătate a secolului VI, într-o zonă cu străvechi urme istorice şi de un pitoresc aparte. Măicuţele Gabriela şi Alexandra ne-au întîmpinat cu aceeaşi creştină bunăvoinţă. Zidurile mînăstirii se înalţă pe o stîncă aleasă de Domnul, ale...
