Se cunoaşte că Sfîntul Nicolae s-a născut în Orientul Mijlociu, la cîteva sute de kilometri nord de Bethlehem, a trăit în secolul al IV-lea, a fost cardinal de Myra (localitate de pe teritoriul Turciei), fiind recunoscut şi onorat ca sfînt începînd cu secolul VI. Izvoarele îi atribuie multe miracole, Sfîntul Nicolae devenind cunoscut pentru zelul de credinţă, pentru dragostea şi mila pentru semeni şi, în mod cu totul special, pentru dragostea ce o purta copiilor. Este considerat protectorul marinarilor, al vaselor plecate în larg şi al multor vitregiţi ai sorţii, este cunoscut ca protector al judecătorilor, comercianţilor, săracilor, bucătarilor, călătorilor, fetelor nemăritate şi al mireselor. După moartea părinţilor, de pe vremea cînd era încă un copil, Sfîntul Nicolae a moştenit o mare avere, pe care a folosit-o în scopul într-ajutorării semenilor aflaţi la nevoie. Ţarul Vladimir al Rusiei, călătorind în secolul X, la Constantinopole (astăzi Istanbul) şi aflînd despre minunile sale, a decis să-l numească patron spiritual al Rusiei. Rămăşitele Sfîntului Nicolae au fost furate de către marinari italieni în secolul al XI-lea şi depuse în Bari, Italia, unde se găsesc şi azi. Se spune ca moaştele Sfîntului Nicolae emană din cînd în cînd un miros plăcut precum cel de tămîie.

Devenind unul dintre cei mai populari sfinţi pentru minunile şi faptele de bine, în amintirea şi celebrarea Sfîntului Nicolae au fost ridicate mii de biserici (numai în Anglia, cîteva sute), chipul lui fiind pictat mai mult decît al celorlalţi sfinţi. Comemorarea morţii Sfîntului Nicolae, pe 6 Decembrie, foarte aproape de sărbătoarea Crăciunului, a dus, în multe ţări, la contopirea lor. În România, Germania, Olanda, Elveţia, şi alte cîteva ţări europene aceste două sărbători au continuat să fie celebrate distinct. În noaptea de 5 spre 6 decembrie copiii primesc daruri în ghetuţele frumos curăţate şi aşezate din ajun la uşă. După reforma protestantă din secolul XVI, multe ţări din Europa au renunţat la sărbătorirea zilei de 6 Decembrie. Olandezii au păstrat această tradiţie catolică şi azi, copiii îl aşteaptă pe Sinter Klaas - Saint Nicholas în ziua de 6 decembrie. Tot olandezii emigraţi în America au fondat, la începutul secolului XVII, New Amsterdam, care din 1664 a devenit New York, astfel sărbătoarea comemorării Sfîntului Nicolae s-a întins şi pe teritoriul Americii, Sinter Klaas devenind Santa Claus sau Moş Crăciun pentru americani.

După reforma protestantă, în nordul Germaniei, Sfîntul Nicolae a fost înlocuit cu Krist Kindl - Pruncul Sfînt, însă mulţi catolici, ortodocşi şi chiar protestanţi îl sărbătoresc pe Sfîntul Nicolae şi astăzi. Prin minunile, prin bunătatea faţă de cei fără de ajutor şi, în mod special faţă de copii, Sfîntul Nicolae rămîne peste vreme un model de dragoste, de înţelepciune şi de milostenie faţă de semeni. De-a lungul timpului au apărut poveşti şi legende despre binefacerile Sfîntului Nicolae, ele ajutînd la înţelegerea caracterului minunat al sfîntului. O legendă cunoscută vorbeşte despre cele trei surori, fetele unui nobil sărac. Se spune că la vremea măritişului celei mari, Sf. Nicolae, ajuns cardinal, a lăsat noaptea, la uşa casei nobilului, un saculeţ cu aur. Povestea s-a repetat şi cu fata mijlocie, iar cînd a venit vremea celei mici, nobilul a stat de pază să afle cine-i cel care le-a făcut atîta bine fetelor lui. Aşa l-a văzut pe cardinal cum a lăsat săculeţul cu aur. Sfîntul Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei, într-o şosetă pusă la uscat. Aşa a apărut obiceiul agăţării şosetelor de şemineu, iar de atunci oricine primea un cadou la care nu se aştepta, îi mulţumea lui Nicolae pentru el. În România, este foarte iubit, marcînd momentul special al începutului frumoaselor sărbători de iarnă. El vine cu daruri atît pentru copii, cît şi pentru cei mari, obiceiul este foarte vechi, iar pentru copii reprezintă una dintre cele mai aşteptate sărbători din an. Din noaptea Sîntandreiului, legendele atribuie vremii începutul sumbrului, stăpînit de spirite malefice, cînd lumea pare că merge spre prăbuşire, dar este salvată an de an de Sînnicoară, Sfîntul Nicolae, personaj înfăţişat ca un moş cu barbă albă, călare pe cal, a cărui prioritate era vegherea porţii cerului dinspre apus, pe unde soarele se strecoară în ţinuturile de miazănoapte. Aceeaşi ocupaţie o avea, susţin legendele, Sîntoaderul, paznic la poarta dinspre răsărit a cerului.

De Sfîntul Nicolae peste opt sute de mii de români îşi sărbătoresc onomastica. Un călduros La Mulţi Ani, celor care-i poartă numele!