„Eu sunt Viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este Lucrătorul". (Ioan 15,1).„Când umbli prin vie, sau lucrezi în ea, trebuie să te găteşti ca de Sfânta Biserică."
(Bunica mea Maria Nistoroiu).
Harul lui Dumnezeu s-a revărsat cu prisosinţă şi bună mireasmă peste Marea Dacie în care a odrăslit Viţa de vie, respectând cu sfinţenie etnografia locului, sacralizat de spiritul locuitorilor ce au cultivat-o cu sârg şi bunăvoinţă milenii întregi. Fiecare zonă, regiune sau provincie a avut o configuraţie umană hărăzită de Dumnezeu, care s-a interferat, s-a împletit, s-a oglindit în lacrima hristică a Vinului, s-a nuntit în aurul blând al toamnei şi apoi şi-a prelins culorile şi nectarul viei, în portul naţional şi minunat al podgorenilor daci.
Încă din lumina începuturilor, cultura Viţei de vie în Marele Regat Dac s-a dezvoltat pe terenuri prielnice, favorizate de o climă minunată, în care au debutat şi s-au maturizat cele mai rafinate vinuri.
Viţa de vie, respectiv cultura viei este blazonul proprietăţii fiecărui om, al fiecărei familii, al fiecărui popor, al fiecărei naţiuni. Ea este deci, zestrea material-spirituală, care atestă vatra, statornicia, civilizaţia, continuitatea şi cultura celor ce o posedă cu sârg.
Vinul e sângele pământului oferit cu precădere nemuritorilor daci cereşti.
Viţa de vie s-a transmis ca o moştenire de mare preţ de la o generaţie la alta, neştirbită, dar îmbunătăţită de-a lungul mileniilor, căpătându-şi celebritatea de necontestat şi de neînvins.
Vinul este o comoară a culturii naţionale. Bei un pahar ca să-i afli taina şi restul pentru a le tălmăci şi altora tradiţiile şi cultura noastră.
Viţa de vie şi în mod expres vinul este singura Religie universală acceptată şi recunoscută de către aproape toţi locuitorii Terrei. A fost şi este cinstit şi cântat de marii poeţi şi scriitori, de iluştrii artişti, de înalţi demnitari, de împăraţi, regi sau voievozi, de preoţi, monahi şi vlădici, de fecioare, de sibyle sau de regine.
Aroma vinului să nu devină vină, ci divină.
Ca simbol al bunăstării şi al faimei, Viţa de vie n-a fost niciodată uzurpată de vreun cârmuitor, în Dacia Mare, chiar de exista vreo tentaţie nomadă de cucerire. Scorneala că: "vezi Doamne, Burebista ar fi ordonat distrugerea Viei în imperiul său", este o minciuna gogonată şi grosolană răbufnită din minţile înceţoşate ale duşmanilor ce ne-au râvnit şi care încă ne vor cotropiţi sub o formă sau alta.
"În vremea Marelui Deceneu şi a domniei împăratului Burebista, cultura Viţei de vie şi a divinului ei nectar erau preţuite şi peţite la rang sacru şi aristocratic, atât de tarabostes, cât şi de omul de rând, atât de sciţi, cât şi de traci sau geţi şi spre deosebire de greci, ei beau vinul neîndoit cu apă. Deşi era gustat de toţi, cel mai adesea era folosit în cadrul ceremoniilor şi în special al celor religioase". (Herodot, Istorii, vol. II. Ed. Ştiinţifică. Bucureşti, 1964, (G.N.Nicoleanu, Introduction a' l'Ampelographie Romaine. Bucureşti, 1900).
Strabon scria că "geţii erau mai favorizaţi decât sciţii din Crimeia, din punct de vedere al condiţiilor solului şi al climatului necesar culturii viţei de vie".(citat de F. Pax , Grunzuge der Pflanzenverbreitung in don Karpaten, t. II, Veget. D. 4. Erde 10, 1908, p. 142).
În Viţa de vie, s-a întrupat dintru început cerul, astfel că prin vinele ei curge "Sângele Domnului".
Viţa de vie este de fapt o Cruce a binecuvântării, prin a cărei jertfă ne aduce atâta bucurie şi încântare.
Cât priveşte vechimea culturii Viţei de vie şi a preparării vinului în Europa, „majoritatea izvoarelor pledează în favoarea tezei că ele s-au realizat cu mult peste 8 000 î.d.Hr. prin mijlocirea thracilor".(Raymond Billiard, La vigne dans l'antiquite. Lyon, 1913).
În Sfânta Scriptură noţiunea de Strugure apare de cca 25 de ori, iar a Vinului de cca 164 de ori, în afară de faptul că mai apar şi alte expresii de genul: „must", „rodul viţei", „băuturi ameţitoare", „sânge de strugure".
Prima binecuvântare pe care Bunul Dumnezeu a dat-o primei familii aşezate în Paradis, pe lângă celelalte bunătăţi, a fost Viţa de vie, ca simbol al statorniciei, bunătăţii, iscusinţei, hărniciei şi armoniei.
Urmarea păcatului strămoşesc şi a alungării din Grădina Edenului a constituit-o pierderea legăturii omului cu cultura Viţei de vie.
Înainte de pedeapsa Potopului, Tatăl Creatorul reconfigurează lumea prin alegerea lui Noe- Părintele Naţiunii Pelasge, respectiv Patriarhul omenirii, după Potop. „Pelasgeh" - în limba caoină (proto-dacă) înseamnă întindere mare, orizont.
Când primii „apostoli" ai lui Noe, Corbul şi Porumbelul i-au vestit retragerea apei, după Potop, Dumnezeu-Creatorul face un legământ cu Noe, pecetluindu-l printr-un curcubeu şi ordonând reconfigurarea Creaţiei.
Apoi a început Noe să fie lucrător de pământ şi a sădit vie. (Facere 9,20).
După constituirea Naţiunii Pelasge-Naţiunea Matcă a lumii, prin Întemeietorul ei direct, Peleg, alesul lui Dumnezeu, Viţa de vie, cunoaşte o mare cinste şi înflorire, răspândindu-se în marele imperiu pelasg. Ea a fost cultivată mai întâi în jurul Sanctuarelor divine, în jurul locuinţelor şi apoi în mari suprafeţe de culturi.
" Între mileniile XII-VIII î.d.Hr. pe teritoriul imperiului thrac, cultura Viţei de vie era extinsă propriu zis pe suprafeţe viticole, introducându-se astfel cultul Viţei de vie şi al vinului: Sabazios, Zachos, Bayalos, adoptat ulterior de greci sub numele de Bachos sau Dionysos, care de asemenea erau thraci". (Hermippus Callimachius-Codexus F.H.G. 13,41, sec. II î.d.Hr.,/ D.M. Pipidi, Monumente epigrafice inedite în Histria, în vol. „Histria. Monografie arheologică", vol. I. Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti 1954).
„Numai Viţa vinului, floarea Trandafirului şi spicul Grâului stau în poarta Raiului" (proverb thrac )„...Patria originii Viţei de vie trebuie căutată în ţinuturile păduroase ale Pontului şi al Thraciei, până dincolo de Dunăre, ţinuturi bogate în liane". (A. Griesbach, Die vegetation der Erde nach ihrer, climatichen, Ordung, Leipzig, 1872).
Patriarhul Iacob profeţeşte cu două milenii înainte, Jertfa supremă a lui Iisus Hristos exprimată prin simbolul vin-sânge: „...Când va veni Împăciuitorul Căruia se vor supune popoarele, Acela îşi va lega de viţă asinul Său, de coardă mânzul asinei Sale. Spăla-va în vin haina Sa şi în sânge de strugure veşmântul Său! Ochii lui vor scânteia ca vinul... „(Facerea 49, 10-12). „...Din coarda de viţă ce-nfăşură crama / Bunica şi mama/ Mi-au rupt un ciorchine,
spunându-i povestea;/ Copile, grăiră, broboanele-acestea /Sunt lacrimi de mamă
vărsate prinos / La casnele Domnului nostru Hristos."
Apoi, când culesul de struguri fu gata,/ Bunicul şi tata/ În joc de călcâie zdrobind Nestemate/ Ce lasă ca rana şiroaie-nspumate,/ Copile, grăiră, e must sîngeros / Din inima Domnului nostru Hristos. Şi iată potirul la gură te-aduce, / Iisuse Hristoase, Tu jertfă pe cruce;/ Adapă-mă, sevă de Sfânt Dumnezeu./Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine/ Eşti totul în toate şi toate prin tine,/ Tu, vinul de-a pururi al Neamului meu. Podgorii bogate şi lanuri mănoase,/ Pământul acesta, Iisuse Hristoase,/ E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. / Priveşte-te-n vie şi vezi-te-n grâne/ Şi sîngeră-n struguri şi frânge-te-n pâine,/ Tu, viaţa de-a pururi a Neamului meu." (Nichifor Crainic- Cântecul Potirului, vol.Şoim peste prăpastie. Ed. Roza Vînturilor.
Bucureşti, 1990).
Frumuseţea şi bogăţia unei Naţiuni, a unei Ţări se vede după greutatea rodului de struguri. „...La Tismana se găsesc butuci de dimensiunile unui arbore, iar pe valea Sohodolului viţa rodeşte până la 800 de metri înălţime". (Ion Simionescu-
Ţara noastră-oameni, locuri, lucruri. Ediţia a II-a, Bucureşti, 1938, p.359).
La originea multimilenară a Viţei de vie, aceasta era de dimensiunile unui pom şi era cunoscută la thraci sub denumirea de „Pomul sacru".(J. Perdrizet, Cultes et mythes du Pangee, in Annales de L'Este, Paris-Nancy, 1910, p.35).
Şi astăzi întâlnim în unele zone, butuci de viţă de vie de dimensiunile unui pom, cum ar fi în Dobrogea, Mehedinţi, Tismana, Vâlcea, Vrancea, Neamţ etc.
Prin 1970, în curtea lui Ciubotaru V. Constantin din Mănăstioara-Fitioneşti, se afla un butuc de vie deosebit de roditor. Datorită unor lucrări de refacere a casei, butucul îngrijit cu drag şi migală a devenit un membru al familiei intrând într-una din camerele de locuit...An de an s-a dezvoltat şi corzile au ieşit din nou afară, pe una din ferestre. Viţa a devenit un veritabil pom (în 1985), iar corzile sale după tualetarea de primăvară, depăşesc 14 m lungime. Ea îşi răsplăteşte harnicul vrâncean în fiecare toamnă cu peste 400 kg struguri. (Alexandru Deşliu, Revista de Horticultură şi viticultură. Focşani 1985).
Într-o parobolă vechi testamentară copacii sau hotărât să-şi aleagă un împărat, şi au zis întâi Măslinului:
„Domneşte peste noi!
Iar Măslinul a zis: Lăsa-voi eu oare grăsimea mea, cu care se cinsteşte Dumnezeu şi oamenii se mândresc şi mă voi duce să umblu prin copaci?
Atunci s-au adresat Smochinului:
Vino tu şi domneşte peste noi!
Dar şi Smochinul a răspuns: Să-mi las eu oare dulceaţa mea şi fructul meu cel bun şi să mă duc să cârmuiesc copacii?
Apoi s-au adresat Viţei de vie: Vino tu şi domneşte peste noi!
Şi Viţa de vie a zis către ei: Cum să-mi las eu mustul meu care veseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni şi să mă duc să cârmuiesc copacii?
În cele din urmă au zis toţi copacii către un spin: Vino tu şi domneşte peste noi! Iar spinul a zis către copaci: Dacă voi mă puneţi cu adevărat împărat peste voi, atunci veniţi şi vă odihniţi la umbra mea; iar de nu, atunci va ieşi foc din spini şi va arde cedrii Libanului".( Judecătorii 9, 8-15).
Viţa de vie este simbolul omului creat asupra căruia Dumnezeu trimite harul Său pentru creşterea, curăţirea şi buna lui rodire, pentru omenie şi pentru cinstirea şi slava Domnului.
În Vinul bun stropii saltă şi plesnesc ca mugurul în floare, adunând toate razele, ca o binecuvântare într-un buchet de mirt, plăcut mirositor, încântându-i pe toţi cei ce petrec.
Şi se va zice în ziua aceea: „Vie cu vin bun, cântă!
Eu, Domnul, sunt străjerul ei, în fiecare clipă. Eu o ud, ca frunzele ei să nu cadă. Ziua şi noaptea Eu o păzesc." (Isaia 27,2-3).
În Cântarea Cântărilor- Poemul dragostei în Vechiul Testament, vinul este co-simbolul iubirii îndrăgostiţilor.
„Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul...
Îţi voi preamări dragostea mai mult decât vinul...Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules...Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire...Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează... Cât de dulce, când dezmierdezi, eşti tu sora mea mireasă; şi mai dulce decât vinul este mângâierea ta...Strâns-am miruri aromate, miere am mâncat din faguri, vin şi lapte am băut. Mâncaţi şi beţi prieteni, fiţi beţi de dragoste iubiţii mei!...Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din câmp...Ca finicul eşti de zveltă şi sânii tăi par struguri atârnaţi în vie.... În finic eu m-aş sui, sânii tăi mi-ar fi drept struguri...Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze înflăcărate potolind...Mâine hai la vie să vedem dacă a dat viţa de vie, merii de-au înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Şi acolo îţi voi da dezmierdările mele...Te-aş fi luat şi-n casa mamei te-aş fi dus, în casa celei ce m-a născut; tu graiuri dulci mi-ai fi spus şi eu cu drag ţi-aş fi dat vin bun şi must de rodii". (Cântarea Cântărilor 1-8).
Viţa de vie înflorită şi vinul sunt simbolurile frumuseţii şi înţelepciunii depline ale omului credincios: "Să se întoarcă la Mine şi să se adăpostească la umbra Mea, să-şi agonisească hrană, şi ca Viţa să înflorească şi să li se ducă numele ca vinul cel dulce".(Osea 14,8).
Căutarea lui Dumnezeu (cunoaşterea Sa) este ca aflarea vinului bun, iar rămânerea şi trăirea în Dumnezeu este o permanentă gustare şi însetare după cel mai ales Vin: „...Inima lor se va bucura ca de vin şi copii lor vor vedea şi se vor bucura şi inima lor va tresălta de bucurie în Domnul". (Zaharia 10,7).
Precum, Apa este simbolul Tainei Botezului (al naşterii), Vinul este simbolul Sfintei Împărtăşanii (al nemuririi).
După întreita ispitire, Mântuitorul lumii Iisus Hristos, îşi începe misiunea Sa mesianică cu prefacera apei în vin.
Cine bea vin cu degetarul, îl coase pe ghergheful inimii.
Muzica nu se acordează decât pe strunele vinului.
Oricât de bătrân ar fi vinul, el rămâne tânăr mereu, cu pieptul dezvelit şi rănit de biruinţă.
Sensul mesianismului Său constă în dragostea Sa dumnezeiască nemăsurată şi nepieritoare, ce se răsfrânge asupra tuturor ucenicilor, care se definesc prin credinţă, iubire, dăruire şi jertfă, virtuţi definitorii pentru intrarea în împărăţia lui Dumnezeu.
„Eu sunt Viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă.Acum voi sunteţi curaţi pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic". (Ioan 15,1-5). La Cina cea de Taină, Mântuitorul instituie Taina Euharistiei: Sfântul Trup şi Scump Sângele Domnului, luând nu se asimilează în noi, ci noi (cei care ne împărtăşim), ne asimilăm Trupului şi Sângelui lui Hristos:
„Şi mâncând ei, a luat Iisus pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat ucenicilor şi au băut din el toţi. Şi a zis lor:
„Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul Viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu". (Marcu 14, 22-25).
Doina Viei e plânsetul de taină al Neamului, în care sunt adunate toate lacrimile timpului, jertfite în teascul Vinului pentru a devini un cântec de logodnă a frumuseţii omului cu dorurile sale.
„Îmi strâng durerea-n inimă, ca-n teasc./ Din ea, mustind, poemele se nasc; /
Şi fierbe mustu-n clocot rubiniu, / În buţi cu cerc de fier de-abia-l mai ţiu. //
S-a limpezit apoi în căni de lut / Şi locul de mireasmă l-a umplut./
Ulcelele-nflorite îl Cuprind / În smalţul lor...şi mâinile se-ntind.//
Să ia din rodul viei...Dar ce vreţi,/ Voi, buze întinate, voi ochi beţi? / Voi de-n-zadar aţi ars şi-aţi însetat, /Că nu veţi bea din vinul meu curat.
Să spumege poemul lucitor / Din strofele cu flori în smalţul lor,/
Să-l duc la Cina Domnului în dar,/ Să stea-n potir, pe masa din Altar.//
Atunci din rănile lui Dumnezeu / Va curge sânge sfânt din vinul meu./ E clipa jertfei. Voi cei luminaţi, / Voi cei desăvârşiţi, luaţi, mâncaţi.// Cei ţintuiţi pe cruci şi traşi pe roţi,/ Cu sete, beţi dintru acesta toţi." (Maica Teodosia Laţcu- Vinul, Poezii. Ed. Sofia. Bucureşti, 2000).
Apă-Vin-Sânge: este o evoluţie, o metamorfoză, o putere crescătoare, o înaripare, o subţiere fiinţială de la imanent la transcndent, de la naştere la nemurire.
A răscumpăra sângele înseamnă a răscumpăra sufletul, a răscumpăra dreptul la dragoste: alegerea de a iubi şi de fi iubit.
Vinul este folosit şi ca vindecare fizică. Din pilda samarineanului milostiv aflăm că rănile fizice se vindecă cu untdelemn şi vin: „Şi apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin..."(Luca 10,34).
Apostolul Pavel ne arată starea terapeutică a vinului recomandată de el ucenicului Timotei: „De acum nu bea numai apă, ci foloseşte şi vin pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni".(I Timotei 5,23).
În „Răspunsurile către Talasie", smeritul Monah Maxim, caracterizează vinul astfel: cel mai bun semnifică „raţiunea cea mai înaltă despre Dumnezeu" şi el trebuie băut cel dintâi, „alte vinuri" reprezintă „raţiunile lucrurilor" şi ele trebuie băute mai la urmă.
Diadoh al Foticeei compara pământul şi apa cu inima şi vinul; udate cu cumpătare aduc rodiri frumoase şi curate.
În faimoasa lucrare „Scara", Sfântul Ioan Scărarul, nuanţează latura spirituală a vinului: „Cel veselit de vin spune, fără să vrea, adevărul în toate. Şi cel beat de străpungerea inimii nu poate minţi". Sfântul Isaac Sirul spunea că „de vin să nu te împărtăşeşti decât când eşti cu prietenii, sau când eşti bolnav şi neputincios". „Hai să bem, măi frate Dumnezeu, /un pahar din vinul ţării mele./ Astăzi sunt bogat, fac cinste eu,/ buzunarele mi-s doldora de stele.// Cot la cot, ca doi prieteni buni,/vom ciocni pahare de lumină./ Setea mea de vis şi de minuni / va-ntâlni privirea Ta blajină.// Şi pe urmă, Doamne, când va sta / luna ca o pasăre pe gard,/ aplecat peste pahar îţi voi striga / toate rănile fierbinţi care mă ard.// Pentru ce vecinii noştri şui / ne-au prădat şi ne-au ţinut în jug?/ Din porunca şi din mila cui / arde ţara noastră ca un rug? // Fraţii mei de dincolo de zări /la răspântii cine i-a vândut? / Voia cui împinge pe cărări / paşii grei de dincolo de Prut?// Hai să bem, măi frate Dumnezeu,/ vinul ţării mele dă puteri,/ va fi crud şi noduros cuvântul meu /ca ciomegile strămoşilor oieri.// Iar cu pumnul încleştat de voi izbi / şi cu vin de-oi murdări mantia Ta,/ să ţii minte, Doamne, că pe-aci / toate apele sunt sânge-n ţara mea..." (Andrei Ciurunga - La un pahar, Lacrimi pentru Basarabia. Ed. Arvin, 2002).
Gheorghe Constantin Nistoroiu
Există circa 700 de specii de viţă de vie şi peste 10 000 soiuri de viţă. Frunza are 5 nervuri şi floarea are 5 sepale. Creşte repede, cca 10 cm în 24 de ore.
Înflorirea, polenizarea şi fecundarea se succed simultan şi durează doar o zi şi o noapte (cu unele excepţii, la noi, de 7 zile).
Floare de viţă
Neglorioasă e această floare,
Făcută din stamine şi pistile,
Fără de nici o urmă de petale.
Dar ce suav miros-de şapte zile
M-atrage printre frunzele de viţă !?
Este-n mireasmă ca o profeţie
A soarelui, adânc dormind pe vie,
Şi-a vinului ce-ncoronat de-arome
Pe-un drum de toamnă caldă va să vie.
(Lucian Blaga).
Proporţia de apă din viţă (întreaga plantă cu fruct) este echivalentă cu cea a corpului uman, 60-70%. (Pr. Mihai Valica/Dr. Pavel Chirilă, Meditaţie la Medicina Biblică. Ed. Christiana. Bucureşti, 1992, p.198).
Vinul nu este doar elixirul ce ne astâmpără setea, însetându-ne, ci reclamă şi o creştere emoţională, extazială, care promovează şi curtează poezia, arta sau filosofia.
Lumina întrupată în gând, devine cuvânt, iar acesta muiat în aroma vinului suie în vorbire, adică: poet, artist, îndrăgostit, filosof sau teolog.
Nu vinul fascinează, ci licoarea lui în care se întrepătrund atâtea taine.
Filosofia trupului nu este altceva decât o alchimie a cuvintelor, a vinului, a muzicii şi a dansului.
Pe un ulcior cu vin
Nu bei uitare, viscole aduni.
Nu-s mângâieri în mine, sunt cuţite.
Din vinul meu sorbi gânduri cu tăuni
Şi amintiri cu gheare ascuţite.
Nu sting năluci, nici flăcări, ci le-asmut.
Mireasma mea n-alintă, întărâtă.
Că vinul nu e somn peste trecut,
Ci sabie în inimă vârâtă.
Numai cei slabi se apără şi fug,
şi-n vin se-ascund de umbra lor fierbinte.
Cel tare urcă-n vinul meu pe rug
şi arde nalt pe-aducerile-aminte.
(Radu Gyr, Ultimile Poeme. Editura Vremea. Bucureşti, 1994).
Când licoarea aurie, roză sau de sânge îţi soarbe privirea, mireasma care te ispiteşte îţi dezlănţuie gustul ce pofteşte a savura din plin, asfel încât pătrunzând prin toate cotloanele, capeţi o senzaţie de reverie, devenind o sinteză într cer şi pământ.
Viile brodează aşadar, raiul pe pământ, aşa încât băutorii să poată urca cu inima şi cu mintea la cer.
"Vinurile româneşti seci sunt primele vinuri din lume care se asortează cu toate felurile de mâncare şi la toate chefurile. El degajă şi întreţine cea mai largă şi bună dispoziţie, chiar când se întrece uneori măsura". (Nicolae Stefan, Revista "Hrticultura şi viticultura", nr. 10/1967).
Vinurile româneşti au o ierarhie sacră şi se servesc după o anumită rânduială respectată cu sfinţenie.
Heraldica Viţei de vie înnobilează surâsul, buna dispoziţie şi iubirea pentru toate vârstele.
Vinuri nobile
La un Cotnar, lângă pahare,
când toată noaptea te încurci,
te crezi că eşti Ştefan cel Mare
şi treci cu sabia prin turci!
Dar Murfatlarul? Tot lumină.
încât înjuri...iluminat,
că de pe listele de primă,
din nou azi şeful te-a tăiat!
Şi-atunci îţi vine, în pahare,
tu însuţi mâna să ţi-o tai!
Dar Murfatlaru-i bun şi tare;
şi, deci, mai bine e să beai...
Dar, ce-aţi zice de-un Segarcea?
E ca oltenii: vin şiret-
Pe loc te face harcea-parcea,
cu-nşelătorul lui buchet...
Târnave, vinuri hotărâte,
dar cu efectele târzii,
ca untdelemnul care râde
de-un banc abia a doua zi.
(Alexandru Andriţoiu).
Apoteoza (limpiditatea) vinului te călăuzeşte pe drumul curcubeului prin generozitatea aromei cu tăria gustului, care rămâne miresma buchetului.
Uneori însă, vinul te călăuzeşte şi pe drumul Crucii...
Pasteur scria că vinul este cea mai sănătoasă băutură a tuturor timpurilor, iar Paul Gotcu, consemna că : "Naţiunile care beau vin-cu moderaţie- sunt mai puternice şi mai vioaie la spirit decât cele care beau băuturi tari sau bere. Statisticile arată că regiunile viticole sunt cele mai bogate în bătrâni şi în ele se găsesc cele mai multe cazuri de longevitate". (Avram D. Tudose- Podgoriile Românşti în Literatură. Ed. Sport- Turism. Bucureşti, 1985, p. 211).
De-a lungul timpului Viţa de vie-aleasă şi principele moştenitor-vinul şi-au păstrat rangul aristocratic: de la "soiuri regale", la "soiuri voievodale" sau "soiuri de curte".
Toate Principatele româneşti au soiuri care le înnobilează, dar Moldova, cu dealurile ei fermecătoare şi ospitaliere rămâne totuşi gazda cea mai de aleasă.
Vinurile moldoveneşti, vasale sceptrului suveran al Cotnarului, sunt îndeobşte blajine şi aşezate, încete şi bune la taifas, ca moldovenii, cărora le plac aroma şi cheful.
Licorile olteneşti, de Segarcea şi Drăgăşani sunt isteţe şi aprige, ca oltenii panduri, iubitori de frumos.
Miresmele munteneşti, cu metocul în Valea Călugăreasă, sunt ascete, evlavioase şi cutezătoare în doine şi balade, ca muntenii-cronicari ai limbii proto-dace, stihuitori de Cazanii.
Vinurile ardeleneşti, sub oblăduirea "Domniţelor" Târnave, sunt dense şi molcome, cu o reacţie întârziată spre răzvrătire, ca ardelenii apăsaţi prea mult de hărţuiala istoriei.
Savorurile dobrogene, în frunte cu beizdadeaua Murfatlar şi Lacrima lui Ovidiu sunt pătimaşe, pline de dulceaţă şi lumină ca haiducii Pindului, luptând pentru neatârnare şi integrare naţională.
Fericiţi cei ce beau vin, că al lor e cerul şi pământul!
Sărbătoarea Vinului
Astăzi prăznuim cu cinste, după datina străbună,
Ziua Vinului-licoarea cea mai veche şi mai bună
Zămislită din pământul, frământat de-atâţi români
În podgoriile noastre renumite din străbuni.
Au băut din vinul nostru, pe la hanuri din răscruci,
Căpitani şi jupâniţe, boieri vechi, clăcaşi, haiduci...
L-au băut la zi de nuntă, pe sub înflorite porţi
Şi-au slăvit, vărsând paharul, pomenirea celor morţi.
Doamna Neaga şi coconii pîrcălabului Gherghina,
Stareţii şi negustorii, cei veniţi de la Ianina,
Însuşi Voievodul ţării Neagoe-cel-ziditor
Bea din vinul fără seamăn al Topolovenilor!
Sus ulcica, sus paharul! După legea strămoşească.
Ne-au adus romanii apă:Dumnezeu să ne ferească!
Astăzi însă cu romanii ţi-ar fi greu să te împaci;
Ziua Vinului e astăzi.Noi slăvim străbunii daci!
(Victor Eftimiu)
Vinul este Floarea tuturor anotimpurilor, ce deschide în om harul cu o înaltă graţie, ca să pătrundă în el mireasma, sublimul şi eleganţa feminităţii.
Fecioarele vinului cântă fericite în jurul luminii, iar trandafirii îşi deschid petalele îmbujorate sub vraja dansului lor.
Când închini vinul soarele te sărută pe faţă. Când te bea se podideşte în capul tău furtuna.
Rodul viei băut cu cumpătare îţi desfată întreaga fiinţă cu stropii de chihlimbar sau de vişină, storşi dintr-un apus de soare, adunând în tine fierbinţeala şi dogoarea verii, veselia şi chiotul toamnei, colindul şi urările iernii, precum şi parfumul şi tinereţea primăverii.
Vinul la daco-români este băutură naţională şi drapel.
"Celui ce prezenta la degustare cel mai straşnic vin, i se înmâna unica coroană de lauri, împletită din frunze de stejar şi din bacnote cu valoare maximă: Marea Medalie de Aur şi Diploma de Onoare scrise cu majuscule şi gravate cu chipurile lui Ştefan cel Mare şi Dimitrie Cantemir, ciocnind două cupe". (ibid. p. 214).
Toate vinurile sunt minunate şi binecuvântate, căci surâd din Lacrima lui Hristos.
Plantele frumos mirositoare, macerate în vin şi untdelemn, devin balsam de întinerire şi înfrumuseţare.
"Din tot ce se încarcă de vrajă sub razele lunii, parcă nimic nu devine atât de mult un teritoriu plin de taină, fără nici o asemănare cu ce a fost în timpul zilei, un univers greu de secrete şi de frumuseţe, ca pământurile dace pe care creşte viţa de vie". (Geo Bogza).
Viţa de vie şi vinul vor trăi pe pământ cât vor trăi oamenii. După aceea se vor muta la ceruri.
Apa şi vinul stau la baza tuturor minunilor omeneşti şi cereşti.
Apa, ca o doică a vinului, potoleşte setea şi menţine cureţenia de nuntă a omului, în timp ce vinul, ca un rod al dragostei dintre Soare şi Vie, botezat cu ploaia cerului, înfăşat în scutecul de rouă verde al dimineţii, încins cu şoaptele de taină ale pământului, legănat cu freamătul codrului, răsfăţat cu baladele păsărilor şi cătănit în doinele izvoarelor, rămâne prinţul moştenitor al înţelpciunii tuturor oamenilor buni şi veseli, oferindu-le omenia, prietenia şi dragostea.
Calitatea aurului se purifică în foc, iar a omului în razele vinului.
În genere vinul este preferat de bărbaţi, fiindcă în orice licoare ei văd o afrodită.
Desigur, că bărbaţii aleşi preferă vinul de soi, vinul de "curte" şi invers...
Iată Calendarul vinului daco-român cu oamenii săi aleşi: Zamolxes, Socrate, Platon, Aristotel, Dromichaete, Herodot, Homer, Strabon, Burebista, Deceneu, Seneca, Avicena, Plutarh, Apostolii: Andrei, Pavel, Ioan, Filip, Marcu, Luca, Matei, Decebal, Basarab I, Mircea cel Bătrân, Dobrotici, Radu cel Mare, Alexandru cel Bun, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare (Domnul Moldovei a avut atâţia paharnici, câte podgorii a avut. Şi n-a avut puţine...), Câneaghina Nistora (stră-străbuna mea), Petru Rareş, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Tudor Vladimirescu, Iancu Jianu, Cuza, Mihail Kogălniceanu, Emanoil Gojdu, Dosoftei, Varlaam, Coresi, Grigore Ureche, Miron Costin, Mihail Eminescu, Ion Creangă, Gheorghe Coşbuc, Vasile Conta, Ion Luca Caragiale, Bogdan Petriceicu-Haşdeu, Nicolae Bălcescu, Nicolae Labiş, Mihail Sadoveanu, Dimitrie Gusti, Ion Zelea Codreanu, Nicolae Paulescu, Vasile Pârvan, Vasile Cristescu, Petre Pandrea, Păstorel Teodoreanu, Constantin Brâncuşi, Maria Tănase, Ioana Radu, Constantin Tănase, Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru, Octavian Goga, Dimitrie Anghel, Mitropoliţii: Niceta de Remesiana, Antim Ivireanul, Andrei Şaguna, Nicolae Bălan, Irineu Mihălcescu, Visarion Puiu, Gurie Grosu, Antonie Plămădeală, Patriarhii: Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Teoctist Arapaşu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Aron Cotruş, Alexei Mateevici, Gheorghe Lazăr, George Calboreanu, George Vraca, N. D. Cocea, Şerban Cioculescu, Ion Minulescu, Vasile Alecsandri, Nicolae Densuşianu, Liviu Stan, Ionel I. C. Brătianu, Regina Maria, Barbu Ştirbei, Take Ionescu, Constantin Zane, Zavaidoc, George Enescu, Simion Mehedinţi, Constantin Rădulescu Motru, Ion Nistor, Iancu Flondor, Alexandru Popovici. Dan Botta, Nae Ionescu, Petre Ţuţea, Ernest Bernea, Constantin Noica, Tudor Muşatescu, Ion Pillat, Vasile Marin, Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, George Topârceanu, Părinţii: Dumitru Stăniloae, Arsenie Boca, Nicodim Măndiţă, Ioan Sabău, Dimitrie Bejan, Constantin Galeriu, Constantin Voicescu, Daniil Tudor, Amza Pelea, Dem Rădulescu, Nicu Constantin, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Vasile Militaru, Andrei Ciurunga, Mihail Sturdza, Ionel Zeană, Virgil Maxim, Ioan Ianolide, Virgil Mateiaş, Constantin Ciopraga, Grigore Moisil, Gheorghe Dinică, Ştefan Iordache, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mircea Şeptilici, Ernest Maftei, Dan Spătaru, Ion Dolănescu, Ion Barbu, George Lesnea, Marin Sorescu, Alexandru Albişteanu, Ion Voicu, Grigore Vieru.
Vatra noastră strămoşească, urzită de Dumnezeu, ca o "Horă", în care să-i cuprindă pe toţi împodobiţi în veselie şi dor, sau împletită ca un mare Colac, "Pâinea cea de toate zilele", în care s-a pecetluit soarele cu binecuvântarea cerească, îndestulându-i şi bucurându-i pe toţi, a primit ca prinos şi harul Viţei de vie, deodată cu Seminţia noastră preaaleasă.
Astăzi Daco-românia (în 1989), ocupă un loc meritoriu în rândul marilor ţări viticole ale lumii, cu peste 0,5 mil. ha., respectiv locul 6, după: Spania (1,7 mil. ha), Italia (1,4 mil. ha), Rusia (1,3 mil. ha), Franţa (1,2 mil. ha), Turcia (0,8 mil. ha).
Suprafeţele viticole cu ponderea cea mai mare, ocupă următoarele judeţe: Vrancea (33 770 ha), Galaţi (30 038 ha), Dolj (27 600 ha), Vaslui (25 234 ha), Constanţa (20 010 ha), Iaşi (18 049 ha), Buzău (15 584 ha), Bacău (15 149 ha), Olt (15 020 ha), Prahova (13 140 ha), Mehedinţi (13 123 ha), Tulcea(11 475 ha), Vâlcea (10 567 ha), Alba (7 431 ha), Argeş (6 436 ha), Timiş (5 678 ha) şi Arad (5 543 ha). (Revista de Horticultură şi Viticultură. Ed. Timpul. Bucureşti, 1989).
De-a lungul curgerii sale milenare în sacrul-areal Carpato-Danubiano-Pontic, Vinul a dat izvor Cultului şi Culturii predace(precreştine) şi creştine: în ritualuri mitologice, în poezie, în arta populară (ţesătură, port naţional şi olărit), în filosofie, în teologie, în literatura religioasă şi populară, în pictură şi sculptură, în tratate naturiste şi medicale, etc.
Măria Sa Vinul, s-a decantat, s-a îmbujorat şi a îmbrăţişat sărutând cu aroma sa, tot ce este sublim: versurile, aforismele, maximele, cugetările, epigramele şi anecdotele, dându-le strălucirea divină, imperială, regală, voievodală, boierească şi călugărească a înţelepciunii.
În Hrisoavele imperiale şi domneşti întâlnim viile "regale" şi de "curte", care au aparţinut iluştrilor noştri conducători: Viile lui Alexandru cel Mare, la: Apollonia, Salonae, Heraclea, Thessalonic, Philippopolis, Burtadizus, Arzus, Viile lui Dromichaete, la: Ramidava, Halmyris, Dionysopolis, Durostorum, Porolisum, Drusipata, Viile lui Deceneu, la Pizus, Carassura, Seronte, Potaissa, Viile lui Burebista, la: Saros, Cucuteni, Eractum, Bug, Tyras, Olbia, Saloha, Adrianopolis, Bessapara, Egerica, Serdica, Chersonesus, Odessus, Naissus, Crambianis, Scupi, Baus, Viminacium, Aqvileia, Narona, Pola, Teurnia, Tsirna, Via lui Scorilo, la Arcidava, Viile lui Decebal, la: Apulum, Germisara, Sarmizegetusa, Admediam, Dobreta, Argedava, Axiopolis, Viile Apostolului Andrei, la: Sarica-Niculiţel, Ulmetum, Histria, Viile lui Constantin cel Mare, la: Romula, Novae, Troesmis, Callatis, Byzantium, Philippopolis, Dirrhachium, Iader, Nolla, Helice, Zyrmis, Heraclea, Ad Nonum, Viile lui Justinian cel Mare, la: Mesambria, Tomis, Dinogetia, Nicopolis, Meldia, Turres, Latina, Ulmus, Viile lui Ioniţă Asan Caloian la: Oescus, Ausdecensis, Marcianopolis, Basarabov, Tylis, Remesiana, Via Voievodului Gelu, la Micia, Via lui Voievodului Litovoi, la Govora, Via lui Basarab-Întregitorul, la Tismana, Via lui Mircea cel Bătrîn, la Cozia, Via lui Radu cel Mare, la Costeşti-Argeş, Via lui Alexandru cel Bun, la Neamţ, Viile lui Ştefan cel Mare, la: Cotnari, Hârlău, Jora-Cucuteni, Panciu, Nicoreşti, Coteşti, Odobeşti, Jariştea, Dealu Morii, Parincea, Zeletin, Borzeşti, Tutova, Frumuşica, Huşi, Târgu-Neamţ, (Ţepeş n-a avut vie fiindcă i-au trebuit aracii...), Viile lui Mihai Vodă Viteazul, la: Valea lui Mihai-Bihor, Viforâta (Dâmboviţa), Cozia, Cotmeana, Slatina, Caraş-Severin, Corcova, Strehaia, Vâlcea, Valea Călugărească, Via lui Petru Rareş de la Bistriţa, Viile lui Matei Basarab, la "Bărăţia", Suteşti-Capul Dalului, Ştefăneşti, Viile lui Vasile Lupu, la Huşi, Cotnari, Probota, Via lui Dimitrie Cantemir, la Comarna, Viile lui Iancu Jianu, la Foişor, Segarcea, Viile lui Tudor Vladimirescu, la Slatina, Drăgăşani, Viile lui Brâncoveanu, la Arnota, Mogoşoaia, Viile lui Ioniţă Sandu Sturdza şi Mihai Sturdza, Odobeşti şi la Socola, Viile lui Vodă Ghica, la Uricani şi "Dealul Prislop", Via lui Gheorghe Bibescu, la Drăgăşani, Via lui Ion C. Brătianu de la Florica, etc.
*Nu mai amintim Viile Ierarhilor, ale boierilor sau ale călugărilor-stareţi, care sunt covârşitor de multe.
( Cantemir, Dimitrie., Descriptio Moldaviae. Trad. din lb. latină de G. Pascu Ed. Tipografiile Române Unite, 1923, Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae, tom.8, Bonn, 1828, Annae Comnena, Alexias. Vol. I, Reifferscheid. Leipzig, 1884, Costăchescu, Mihai, Documente moldoveneşti dinainte de Ştefan cel Mare, vol. II, Viaţa Românească, Iaşi, 1932, Dragu, C.L., Viţa de vie şi vinul. Tradiţii româneşti străvechi. (II), în Rev. "Telegraful român", 1.XI. 1876, Dechelette, J., Manuel d' archeologie prehistorique celtique-romaine. Paris, 1908-1914, 4 tomuri), W. Dittenberger, Sylloge inscriptionum Graecarum. Leipzig, 1915-1922, Erbiceanu C., Istoria Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, Bucureşti 1888, Hamm, W., Das Weinbuch, Leipzig, 1886, Haşdeu, B.P., Istoria critică a Românilor, Bucureşti, 1873-1874; Originile viticulturii la români în "Columna lui Traian", An.V, nr.4, Bucueşti, 1874, Hurmuzachi, Eudoxiu, Documente privitoare la Istoria Românilor, I, 3, 2,4,3,7,VIII, Hoernes-Menghin, Urgeschichte der bildenden Kunst in Europa von den Anfangen bis um 500 î.d.Hr., Iorga, N., Istoria comerţului românesc. Ed. Casei Scoalelor, Bucureşti, 1935, Julien, A., Topographie de vignobles connus . Paris, 1832, L. Lindenschmidt, Die Altertumer unserer heindnischen Vorzei. Mainz, 1858-1911, D.R.R. Maclver, Villanovans and early Etruscans. Oxford, 1924, E.H.Minss, Scythians and Greeks, Cambridge, 1913, Nagy Geza, A szkyhik nemzetisege. Budapesta, 1895, I. Nestor, Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Romanien. Frankfurt, 1933, Ion Nistor in Zur Geschichte des Schulwesen in der Bukowina, Cermăuţi, 1912, Ovidius, Epistulae ex Ponto. Traducere T. Naum. Bucureşti, 1957, Mouillefert, P., Les vignobles de France et de l'Etranger, apud V.C.Munteanu/C.Roman, Vinurile României, Bucureşti, 1900, Pârvan, Vasile, La penetration hellenique et hellenistique dans la vallee du Danube. Bucureşti, 1923, Prisnea, C., Ţara vinurilor. Ed. Pentru Literatură, 1961, Pauly/Wissowa, Real-Encyklopadie der klassischen Altertums-wissenschaft. Berlin, 1922, Reichersdorffer, Moldaviae que olin Daciae. Laipzig, 1541, Schlumberger G., Sigillographie de l'Empire Byzantin, Paris, 1884, Socrates, Ecclisiastiki Historia, în Migne, P.G., LXVII, col.34, Sozomenos, Ecclisiastiki Historia, în Migne, P.G., Vol.LXVII, col.456, Soutzo, N., Notices sur la Moldavie. Paris, 1850, Teodoreanu, Al. O., Prin podgoriile noastre Drăgăşani, 1935, /Gastronomice. Ed. Sport-Turism, 1973,/ De re culinaria, Ed.S-T, 1977, Teodorescu, I.C., Perlele Moldovei: Cotnarii şi Uricarii, în Revista "România Viticolă", nr.10, 1938,/Pe urmele unor vechi podgorii ale geto-dacilor. Ed. Agrosilvică, 1964,/Contribuţiuni la cunoaşterea podgoriei Drăgăşani, în Revista "România viticolă", nr.9/ 1943, Ungureanu, Gh./Anghel, Gh./Botez, C., Cronica Cotnarilor. Editura Ştiinţifică. Bucureşti, 1971, Urechia V. A., Marco Bandini: Codex Bandinus, în "Analele Academiei Române", tom. XVII, Xenopol, A.D., Istoria românilor în Dacia, vol. III, ed. A III-a, Bucureşti.
Podgoriile imperiale ale Daco-României
Regatul Moldovei, cu dealurile lui fermecătoare, rămâne Întâi-stătătorul Viţei de vie şi al vinului.
Cununa regală a Moldovei Mari, cuprinde Principatele: Basarabia, Herţa-Herţegovina-Tiraspol, Bucovina şi Vrancea.
Principatul Basarabia are următoarele podgorii: Cernăuţi, Hotin, Soroca, Cahul
Edineţ, Orhei, Dubăsari, Tighina, Cetatea Albă, Ismail.
Principatul Herţa-Herţegovina-Tiraspol cuprinde râvnitele podgorii de:
Principatul Bucovina cuprinde următoarele podgorii: Cotnari, Iaşi, Uricani, Sorogari, Huşi, Valea Adâncă şi Bozieni Neamţ.
Principatul Vrancea are următoarele podgorii: Odobeşti, Panciu, Coteşti, Colinele Tutovei, Nicoreşti, Iveşti-Hanul Conachi, Dealul Bujorulul şi Dealul Covurluiului.
Regatul Valahiei are în componenţă Principatele: Oltenia, Muntenia şi Dobrogea.
Principatul Olteniei are următoarele podgorii domneşti: Severin, Calafat, Maglavit, Dealurile Craiovei, Sadova-Corabia.
Principatul Munteniei cuprinde următoarele podgoriile princiare:
Drăgăşani, Sâmbureşti, Ştefăneşti-Argeş, Greaca, Dealul Mare, Dealurile Buzăului, Râmnicu-Sărat, Însurăţei-Brăila.
Principatul Dobrogei are în componenţă următoarele podgorii danubiene: Ostrov, Histria- Babadag, Murfatlar, Sarica-Niculiţel, Hârşova, Constanţa.
Principatul Moravia-Mursa (Timoc) cuprinde Ducatul Banatului şi Ducatul Morava.
*Particularităţile antice ale culturii Viţei de vie din Valahia Mică (Oltenia), corespund ariei de tip tracic, care cuprindea teritoriile Dunării: Dobrogea, Bulgaria, Oltenia, Moravia Mică şi Moravia Mare.
Ducatul Banatului are următoarele podgorii: Bîlje, Margum, Silagiu-Buziaş, Teremia Mare, Recaş.
Ducatul Morava conţine următoarele podgorii: Sirmium, Mursa, Naissus, Bor, Branicevo, Negotin.
Regatul Ardealului are următoarele Principate: Alba, Mureş şi Bihor.
Principatul Alba cuprinde următoarele podgorii: Târnava, Jidvei, Alba-Iulia, Sebeş-Apold şi Aiud.
Principatul Mureş are următoarele podgorii: Târnăveni, Lechinţa, Bistriţa
Principatul Bihor cuprinde următoarele podgorii: Şimleul-Silvaniei, Zalău, Diosig, Miniş-Măderat.
*Din acest Imperiu geto-dac al Viţei de vie şi al vinului au mai făcut parte : Regatul Iberic, Regatul Macedoniei, Regatul Panadoliei, Regatul Pindului şi Regatul Tâtnovo.
*A se reţine faptul că acelaşi soi de viţă de vie plantată în altă podgorie din altă provincie, împrumută psihologia şi spiritualitatea locuitorilor acelor locuri, astfel că vinul poate fi mai bun sau mai prost. Experienţa o confirmă soiurile respective şi în mod expres vinurile mănăstireşti.
*Soiurile de vin străine, aduse la noi şi cultivate s-au înnobilat în pământurile noastre binecuvântate.
*Soiurile de vin în Regatul Moldovei sunt: Cotnar, Grasă de Cotnar, Busuioacă de Bohotin, Zghihara, Galbena de Odobeşti, Fetească Albă, Fetească neagră, Aligote', Băbeasca neagră, Traminer, Muscat Ottonel, Merlot, Rieslingul italian, Tămâioasă, Cabernet Sauvignon Frâncuşă.
*În Regatul Valahia se găsesc următoarele soiuri voievodale: Drăgăşani, Dealul Mare, Crîmpoşia,
*Vinurile din Principatul Dobrogei sunt următoarele: Murfatlar, Lacrima lui Ovidiu, Niculiţel,
*Vinurile din Regatul Ardealului sunt următoarele: Târnavele, Cadarcă, Miniş, Burgund mare, Pinot noir,
*Vinul Cotnari-Vlăstar domnesc (de 24 de carate), cunoscut încă din vremea geto-dacilor este unul dintre cele mai princiare vinuri din lume. El este vâscos, dulce, dă putere, echilibru şi armonie. Pe măsură ce înaintează în vârstă, pe măsură ce creşte, Cotnarul trece de la culoarea aurie la culoarea verde şi când ajunge la vârsta împlinirilor se prinde într-un buchet de arome, care urcă într-o anumită suită regală. La început te reţine parcă o adiere de primăvară parfumată de viile înflorite. Apoi, peste această adiere se aşează un exotic parfum de smirnă şi tămâie, care transcende într-o mireasmă de piersici, de căpşuni şi de migdale, valsând într-o dulce euforie, ce te aşază discret ca în faţa unei pâini calde şi bine rumenite. Gustul, uşor dulceag, catifelat te învăluie cu o fineţe de porfiră verde. Supranumit "Floarea României", sau "Mărgăritarul Moldovei", a avut onoarea să i se sărute "mâna" de împăratul Napoleon, în Polonia în 1812, care s-a întâlnit cu un grup de boieri cu ploştile pline cu Cotnar. Împăratul s-a declarat plăcut surprins şi biruit de "regalul"Cotnar. Tradiţia spune că licoarea domnească se servea doar în cupe de aur, în care curg lacrimi de străbuni cu surâs de soare, dulci ca mierea, ca într-o înfruptare din buzele aromate de fecioară.
...Că bună poamă eşti! Noroc, fârtate,
Să deie Dumnezeu ca pân' la toamnă,
Să creşti atât cât sufletul mă-ndeamnă,
Să torn pe gât trei vieţi şi jumătate!
(Mihai Codreanu-Cotnar Bătrân)
Invitaţia la Cotnar cere o anumită etichetă: să fii boier (de viţă aleasă), îmbrăcat în straie de mare preţ, sau costum popular aristocratic, ca în zi de mare sărbătoare, să fii vesel şi curajos, plin de demnitate, ca şi cum te-ai afla în preajma unui mare duhovnic, ca Daniil Sihastrul...
...Strugurii din rai se-nfruptă
Sub al soarelui vârtej,
Ştefan, cu jungher de luptă
Îl desprinde de pe vreji.
Blând poftind-o, o îndeamnă
Al ei soţ şi voievod:
• Rogu-vă, slăvită Doamnă,
Să da-ţi gust acestui rod !
(George Lesnea-Cules de vii la Cotnari ).
*Grasa de Cotnari (sec, demisec sau dulce), străluce prin culoarea alb-verzuie, ca parfumul frunzelor de nuc, aduse în Biserică la Pogorârea Sfântului Duh, dând, o nuanţă discretă de cea mai bună dulceaţă, de stafide, imprimând o notă originală şi autentică, ce provoacă întotdeauna cea mai bună dispoziţie. Sentimentul de recunoştiinţă te pătrunde aşezându-te într-o pioasă reculegere.
*Te sfătuiai cu voievozii
Şi-n vremea cruzilor arcaşi
Erai la nuntă mare naş
Şi-n sat te cunoşteau şi plozii
Şi plosca cea de poteraş.
....
Căci rar, ca tot ce este bun
Şi bun ca tot ce ste rar-
Aşa e vinul de Cotnar.
Aşa, ca-n cronică ţi-o spun:
Moldovei eşti mărgăritar !
(Paul George Stati-Cotnari).
*Galbena de Odobeşti-Ileana Cosânzeana a Moldovei te încântă cu surâsul ei înlăcrimat, al cărui farmec te cucereşte definitiv. Pătrunde uşor în crama sufletului, luându-ţi nemărginirea din ochi şi frumuseţea graiului, dar lăsându-ţi în schimb dorurile din piept şi crucea suferinţei roditoare. Galbena e un Milcov de vin ce se vrea sorbit dintr-o privire. Pe francezi i-a "sorbit" la Concursul Internaţionel de la Montpellier, câştigând de două ori consecutiv Cupa Juriului, în 1972-1973.
*Pogoria Odobeşti a adus României (până în 1989), 164 de medalii, dintre care: 150 de aur, iar restul de argint.
ODOBEŞTI
Aici se bea paharul cu abur de răcoare,
Pe-acest pământ al Vrancei, pe care se cinstea
Încărunţit de gânduri şi dor Ştefan cel Mare
Şi se făcea lumină şi steag Măria sa.
Bătrân precum pământul, culoarea şi-o răsfrânge
În inimile noastre ca un balsam curat.
Esenţă şi putere amestecată-n sânge,
Aşa cum din vecie străbunii l-au lăsat.
Slăvită fie clipa, în care urcă, tainic,
Sublima strălucire în vii cu rod ceresc!
Acest pământ de lapte e tânărul paharnic
Ce ne adapă trupul cu sânge strămoşesc.
(Mircea Micu)
*Feteasca albă (alb-verzuie) imprimă vinului un caracter de plinătate, clar şi lucios. Fiind de viţă nobilă, "Ducesa de Alba", a primit uşor firmanul domnesc devenind Fetească regală. Urcă, cu cea mai înaltă graţie şi eleganţă, ca apoi să coboare cu o sublimă feminitate. La maturitate devine galbenă-aurie, coaptă, vioaie şi catifelată. Aroma caracteristică sieşi este imprimată cu multă fineţe, iar mireasma capătă o nuanţă asemănătoare parfumului florilor de câmp sau a gustului mierii de albine. La majorat aroma vinului îşi ia bacalaoreatul printr-un buchet de o rară fineţe şi o inegalabilă savoare. Aroma sa discretă, chipul vesel de un farmec deosebit păstrează testamentul său aborigen de o vârstă cu Neamul nostru atât de binecuvântat.
Cu mireasma Fetească-i albe-regale s-a scris şi se va scrie toate imnele feminine, toată frumuseţea, drăgălăşenia şi dragostea Dorului.
*Feteasca neagră e sora geamănă a "Reginei". De fapt nu e neagră, ci roşie. Este echilibrată, setoasă, clocotitoare şi unduioasă. Nărăvaşă până la ultima picătură, te cucereşte uşor, alungând uitarea, alinându-te şi înveselindu-te. Cică, s-a născut aşa de ciudă că n-a ieşit ea prima din pântecele "Domniţei" voievodale.
Când nu primea boierii, nici norodul-
• Şoptitu-ne-a Mitriţă căminarul-
Măria-sa Dabija voievodul
Şedea cu Majestatea-sa Cotnarul.
La curtea din Hârlău, în buza viei,
Făcea Măria-sa popas, nu rar,
Şi mai uita de grijile domniei,
Cu dumneai "Feteasca" de Cotnari.
...
Şi viţa are toane muiereşti,
De la harac şi până la pahar:
Când se iveşte "Grasa" de Cotnari,
Păleşte "Galbena" de Odobeşti.
(Al.O. Teodoreanu-Memento).
*Aligote' este un soi provenit, fin, cu o aciditate totală, cu o anumită personalitate şi aromă de strugure, vioi, fraged, plăcut la gust, adăugându-se astfel calităţilor rare şi frumoase ale moldovenilor cu voiciunea de spirit, cu sensibilităţile artistice, cu deschiderea sufletească şi umorul nativ în cunoaştere. Sufletul îşi desface setea, iar vinul îşi deschide izvoarele, picurând stoluri de veşti peste limanul de zâmbete.
*Vinul de Uricani s-a aşezat la umbra Cotnarului, modest, smerit, ca un sfetnic de taină, ca o "eminenţă cenuşie", necunoscut de nimeni şi nebănuit măcar, asemenea celei mai veritabile perle, sau mărgăritar. El, dă un gust suav de rubin topit în soare, ameţindu-te uşor şi plăcut. Vinul de Uricani este nectar de l'ambrosie şi un rival de temut regeştilor "Versailles", "Fontainbleau", Les Grands Crus de Bordeauxa, Johannisberg sau şampania de Pommery. Înveşmântat în dantela sublimului preferă şoaptele după evantai, clipirile discrete, clavecinul şi zulufii cârlionţaţi de Domniţă şi Crama domnească. A crescut lângă Iaşul Podgoriei Cotnar, revoluţionând ordinea firească a lumii, prin culoarea sa roşie şi prin deosebitele sale calităţi. Oamenii de ştiinţă au trecut prin via de Uricani, au admirat strugurii pe care i-au mâncat, au savurat licoarea din ulcele, lăsând în urmă doar o movilă de cioburi şi atât...Norocul vinului şi al nostru a fost marele spirit al culturii şi răsfăţatul vinurilor alese, Păstorel Teodoreanu, care l-a cununat cu gloria nemuririi. (V.D.Cotea, Podgoria Uricani, în revista "Cronica", 15/1970).
Un om grăbit, la Iaşi, prinzându-l ploaia,
A zăbovit la crâşmă şapte ani-
Când cu Fetească neagră din Cârjoaia,
Când cu Băbească de la Uricani.
(Al. O. Teodoreanu-Primejdii)
*Zghihara de Huşi este moderat alcolic, de culoare verde-gălbuie bătând în alb, mică şi voinică ce provoacă desfătare, petrcere îndelungată, euforie şi înnobilare. Zghihara este un Hrisov al gloriei moldoveneşti. Imprimă un grad de armonie dyonisică ce înclină spre o deosebită "agresivitate" bărbătească. Setea inundă pofta boltită a unui jind sclipitor. E noapte şi zi cu cânt de baladă şi fâlfâiri de forme târzii ce brumează gustul.
Primul gust, când bei Zghihară, ţi-aminteşte de sărutul de fecioară.
Nebăutor fiind-într-o zi de primăvară-
Mi-am încălcat crdinţa cu vinul de Zghihară.
Şi pentru ca păcatul să fie pe deplin
Am degustat nectarul din vin de Bohotin.
(Vasile Mircea-Mînzăţeanu-Vinul de Zghihară).
*Rieslingul italian dă o emoţie verzuie, înclinată uşor spre galben. Când e precoce dă o aromă ce aduce a flori de fân proaspăt cosit. Are un nerv şi corp aparte, cu destulă isteţime şi agerime, plăcut la faţă şi cu o îmbrăţişare răcoroasă. Deşi sobru şi bărbătesc, plin de surprize şi ispititor, rămâne confident şi apreciat ca un bun arhimandrit. În liniştea bachică îmi aud sufletul cântând, în timp ce Afrodita s-a furişat în culcuşul inimii. Se aude un geamăt prelung şi apoi un suspin în afund. Ziua urcă pe genunchii serii şi se îmbrăţişează cu Luna.
*Cabernetul Sauvignon, convinge prin frăgezimea rubiniului său, prin fineţea şi deliciozitatea, care se pretează la un rang superior. La prima tinereţe e corpolent şi catifelat, iar privirea sa seducătoare provoacă reflexe apetisante, de o rară frumuseţe cromatică. E ca un sărut pătimaş de fecioară, ce-ţi înfierbântă sângele după o lungă aşteptare. Robust şi suplu, ca un atlet încântă prin vigurozitate, forţă, dar şi splendoare. Este preferatul oltenilor în general, dar şi al mândrelor când îl beau...tot oltenii. Urcă repede treptele boiereşti, chiar până la rangul de Voievod.
*Merlotul este vărul primar al Cabernetului. El debutează cu un buchet fin încadrat armonios cu o savoare îmbietoare de flori şi fructe de pădure. La un pahar, pare aspru şi majestuos, dar la mai multe..., ai senzaţia că te afli în preajma unui mare spirit cu o voioşie şi o putere duhovnicească asemeni marelui Părinte Arsenie Boca. Am pornit printre vii, pe drumul unei sete înduioşetoare. Se pare că arcul cerului s-a frânt, iar Steaua mea a căzut în fântâna licorii. Cu ochii săi de azur cerul se îndepărtează.
*Busuioaca de Bohotin (B.B. sau Bridgite Bardot a României), seduce prin genele ei mari, catifelate cu sclipiri roze-porfirii. Busuioaca de Bohotin este Eva busuiocului.
B. B. ţâşneşte cu licoarea-i vrăjită în oglinda sufletului celui ce i se închină. Neputând să redăm în cuvinte fascinanţa ei, de ambrozie şi nectar îi brodăm lauda şi recunoştinţa pe amfora de aur a inimii.
B.B. fiind mereu inspirată se acompaniază foarte bine cu mesele rafinate.
Inegalabila şi divina Maria Tănase a cântat această sublimă licoare, provenită din lauda pământului, din cântecul şi legănarea Viţei în lacrima soarelui; în 1939 la Expoziţia Mondială de la New York, unde B. B. a luat Medalia de aur.
" Bun îi vinul ghiurghiuliu,
Cules toamna, mai târziu-
Mai pe brumă, mai pe-omăt,
Mult mai beau şi nu mă-nbăt."
După cum era şi firesc B. B. a fost apreciată foarte mult de înţeleptul Voievod Dimitrie Cantemir, care i-a descoperit şi o funcţie taumaturgică de întinerire. El a numit-o "apa vie". De atunci, toate moldovencele şi-au îndemnat bărbaţii să bea numai Busuioacă de Bohotin...
"Busuioaca de Bohotin e un vin împodobit de prezenţa a 7 buchete pluriflorale foarte bine integrate în ansamblul buchetului de muscat."(Louis Orizet-Franţa).
Busuioaca de Bohotin este cea mai scurtă şi mai cuprinzătoare pildă a Huşilor: o lacrimă sacră a sufletului moldav.
"Busuioaca de Bohotin te smereşte de cum îl pui pe limbă. Parcă ar intra-aici, acum-Eminescu. Toată lumea ar surâde, dar cu o deosebită admiraţie." (Păstorel Teodoreanu).
Busuioaca de Bohotin este o simfonie, un adagio la vis sau la iubire, o "operă magna", o apologetică a nemuririi, care cântă, luminează şi încântă.
"Busuioaca de Bohotin este un titlu de nobleţe, în care se îmbină aromele busuiocului şi sonorităţile de legendă ale Bohotinului." (Constantin Ciopraga).
Toate Femeile preferă florile în buchet. Bărbaţii doar vinul...
"Busuioaca de Bohotin -Huşi, Afrodita vinurilor huşene, nu se bea -se omagiază, din zorii vieţiipână în asfinţit."(Liviu Ciulei).
Îngenunchiat şi plin de admiraţie în "Cerdacul lui Ştefan cel Mare", îţi răsar în faţă dealurilor smălţuite cu vii ale Huşilor, de parcă te afli în faţa Vechiului Ierusalim, într-o dulce bucurie patriarhală. Am trecut prin aceste vii domneşti şi le-am admirat, dar fascinaţia mea a căzut pe Codrul verde voievodal al pădurii Dobrina...
Huşi, oraşul podgorean,
pe meleagul moldovean,
ale tale dealuri patru
aşezate-n amfiteatru,
deschise-n soare răsare
ca o binecuvântare-
vinuri dăruiesc vestite,
pentru patru zări menite!
Dealul tău de la Dobrina
strânge-n strugure lumina.
Aicea, Ştefan cel Sfânt,
a depus un jurământ:
să apere acest pământ!
(A.D.Tudosie-Voievodului Ştefan şi Podgoriei Huşi).
"Busuioaca de Bohotin nu este numai vin; este un poem de lumină pe care soarele l-a răsturnat în cupele pămîntului şi pe care noi-bieţii-îl cunoaştem doar prin picăturile sale." (Vasile Drăguţ).
*Traminerul, surâde roz, armonios, dulce, demn şi demisec cu încântare aurie. Ieşit din mărgăritarele de rouă ale primăverii şi bulgării de aur ai toamnelor târzii, vinul de Traminer este un camarad plăcut al singurătăţii, sau un "Don Juan",la festinurile rare. E des căutat şi savurat pentru parfumul şi gustul încrustat într-o rază de soare în plus. Iniţial este paşnic, blajin chiar, până la o vreme, când deodată te scutură şi te tăvăleşte la picioarele sale.
Muscatul Ottonel, deşi este chipeş ca răzeşul şi puternic ca un buzdugan emană o feminitate delicată, zglobie, îmbietoare, dulce, aromată, fermecătoare şi generoasă. Tăcerea bolţilor reci respiră adânc dogoarea înfierbinţelii noastre. Stau aproape de înaintaşii mei, de străbunii mei de aur şi le admir fascinat istoria. Lumina sfetnicelor împodobite, răspândesc măreţia lor în tot locul. Mireasma se furişează prin colţuri. Aroma creşte mereu răsfăţându-mi plăcerea. Cu mâna stângă alung urâtul din gând, în timp ce savurez licoarea împreună cu lacrimile bucuriei.
*Alteţa sa Drăgăşani, licoare domnească, delicată, uşor spumos, cu reflex incomparabil de atrăgător, vine din străfundurile imperiale dace, când Rusidavaca era "Cetatea vinului" geto-dac, ca şi Cotnarul sau Galbena de Odobeşti, dar cu alte denumiri: "imperiale", "regale" sau "voievodale." În Evul Mediu timpuriu, a devenit podgoria (capitala) voievodală a Banilor Olteniei, aşa cum Târgoviştea a fost a Basarabilor şi Cotnarii a Muşatinilor.
Voios şi auriu la faţă, cu un pronunţat gust de fruct şi cu un buchet personal, Vinul de Drăgăşani trece uşor de 20 de carate.
Culesul viilor e-n toi la Drăgăşani,
De vorbe dezmierdate-I plină via,
N-auzi decât: Gordana, Crâmpoşia,
Pe dealul Oltului, Călina, Mitrofani.
(Păstorel Teodoreanu-Cules)
I. F. Neugebauer (1854), făcând o descriere a Moldovei şi Valahiei, remarcă: "vinurile de Odobeşti şi Drăgăşani au cea mai bună reputaţi."
J. L. Carra, menţiona pe la 1871, că "vinurile de Odobeşti şi de Piatra (Drăgăşani) sunt cele mai bune din lume."
În 1903, J. Roy Chevrier preciza că "vinul de Crâmpoşie a fost încercat pentru şampanizare la Stuttgart, de către N. Benger, dând cele mai fericite rezultate."
În "Cartea d aur" a podgoriei Drăgăşani, reputatul profesor S. G. Sen, de la Universitatea Calcutta, a notat: "Să vă fie inima dulce ca tămâioasa; să vă fie sufletul bun ca Sauvignonul, să vă fie realizările la fel de frumoase, ca cele şapte dealuri pe care creşteţi şi înmulţiţi podoabele şi bucuriile pământului."
Tot în această carte este şi urarea nemuritoarei Maria Tănase: "Vivat vinul de viaţă lungă al Drăgăşanilor!
În vremi de mult apuse şi mult îndepărtate,
Pe dealurile pline de struguri şi de ani
Răsună patru nume pentru posteritate:
Corcova, Golul Drâncii, Segarcea, Drăgăşani.
(Păstorel Teodoreanu-Faimă).
Drăgăşani, (podgoria) a strâns la pieptul ei faimoasele buchete: Crâmpoşie, Gordan, Braghină, Tămâioasă, Chasselas d'ore' ,Riesling italian, toate contribuind la renumele său ilustru (176 de medalii, din care 76 de aur, 70 de argint şi 30 de bronz). (Traian Dumitrescu, Drăgăşani, în "Almanahul satelor."
Iancu Jianu, din Romanaţi avea la Drăgăşani, Via Foişor, în suprafaţă de 10 ha. Aici s-a ascuns devenind haiduc,după prima faptă întreprinsă la Slatina pentru curăţirea neamului românesc de ciocoi şi duşmani. Din nucul cel mare şi dintr-un brad ce crescuse în mijlocul viei sale, a doborât cu haiducii săi întreaga poteră de greci aflată în urmărirea sa. De aici, a plecat spre munte, unde în valea Bistriţei la Arnota, s-a întâlnit cu Tudor Vladimirescu.
Dac-a trăit o viaţă ca-n poveşti,
E că-şi cruţa blagosloviţii ani:
Când se-ncălzea cu roş de Nicoreşti,
Se răcorea cu alb de Drăgăşani.
(Păstorel Teodoreanu-Longevitate).
În arealul Olteniei, respectiv în Mehedinţi, excelează renumitele podgorii: Oraviţa, Severin, Golul Drâncei, Rogova, Corcova, Oprişorul, cu următoarele soiuri: Braghina, Neagra, Coarna neagră, Tămâioasa, Riesling, Golul Drâncei, Cabernet.
*Braghina, viguros, plăcut astringent, îmbietor, tentant, te pătrunde ca un foc viu în toată fiinţa. Mă învelesc în aburul cald al vinului din miazăziua vremii spre apus. Silabele vinului dănţuiesc tulburător şi plăcut, ca jocul Ielelor pe un portativ de ţambal. Rodul pământului meu copt, se înmoaie cuminte în lacrimile soarelui ce surâd în ciorchine. Câteva închinări nezgomotoase se pierd în corsetul de tămâioasă. Limita zilei dă semn nelimitatei licori.
*Golul Drâncei, purpuriu şi vesel, uneori enigmatic cu un potenţial ridicat de aromă, provoacă deseori armonie şi echilibru în cumpătare.
Vin porfirogenet din coasta stâncii,
Ce-ai stăpânit veliţi boieri şi prinţi.
Şi-ai fost pe culmea ta din "Golul Drâncii"
Unicul voievod măreţ de Mehedinţi.
(Pstorel Teodoranu-Golul Drâncei).
*Corcova, vin domnesc, foarte apreciat de Banii Olteniei şi în mod deosebit de Mihai Viteazul, pe când era Ban de Mehedinţi. Mă revărs tot mai plin, pe ţărmul lui de soare flămând şi totul mă bucură în jur: suspinul viorilor şi crâşmăriţa ce pune ocheade şatene în stropii săltăreţi ca iezii, ţambalul cu ritmul de jar şi povestirile veteranilor în cadenţă, acordeonul cu unduirile de pescăruşi şi vraja haiducului Iancu Jianu, Doinele Mariei Lătăreţu şi iureşul pandurilor lui Tudor.
Călătorule-n Craiova,
Cată vinuri olteneşti:
Pinot noir de la Corcova,
Cabernet din Sâmbureşti."
(Păstorel Teodoreanu-Ghid).
(Şt. C. Teodorescu/M. Gheorghiţă, Vechi podgorii ale Oleniei care au început să renască...Oraviţa şi Golul Drâncei, în Rev. "Horticultura şi viticultura", 1/1970, )aurel Ivan, Ciorchinele de aur al Corcovei, în "Almanahul satelor", 1978).
Un Hrisov domnesc al lui Radu cel Mare (1377-1384), pomeneşte de cele 19 localităţi viticole ale Dealului Piteştilor, între care Călineşti, Goleşti, Leordeni,
Ştefăneşti, Topoloveni. În 1523, mănăstirea Ştefăneşti primea "...jumătate din vinăricitul domnesc şi boieresc."
Pe vremea lui Constantin Brâncoveanu, culesul Viei la Ştefăneşti era o adevărată sărbătoare domnească. Toată curtea participa la un asemenea eveniment.
Un număr mare de soiuri de vin geto-dace au rezistat în Oltenia până astăzi : Braghina, Gîmza, Roşioara, Semendra, Corbul, Berbecelul, Seina, sau Negru moale, Gorganul, Crîmpoşia, Coada Vulpii, Cîrloganca.
Tot în Tradiţia thracă, monedele imperiale de aur sau argint (ale lui Dromichaete, Burebista, Scorilo, Decebal), se lăsau ca mărturie îngropate sub butucii Viţei de vie. (I. C. Teodorescu, Activites viticoles sur la teritoire dace. Bucureşti, 1968).
Iar marele ctitor al culturii Neamului Matei Basarab, a dat o Pravilă a vinului în mod expres pentru Via Ştefăneşti, care a rezistat de pe vremea geto-dacilor, încrustând-o pe Sfinta Cruce.
Pisanie
"Adică eu robul lui Dumnezeu Io Matei Basarab, Voievod al Ţării Româneşti, văzând domnia mea plânsoarea acestor săraci cari au vii în dealul Piteştilor, că-i asupresc viniciarii, de nu le iau de în zecea veadre 1, cum a fost obiceiul cel din domnii bătrâni, ce-i asupresc de li cer mai mult, domnia mea m-am milostivit de am pus legătura în această sfântă cruce: Cine va fi viniciar ori în domnia mea, ori în urma domniei mele, la alţi domni, şi va călca această tocmeală şi nu va lua în zeace veadre 1 şi de vas bani 30 şi de plocon bani 12 şi de părpăr în văleatu în care va vinde vas bani 12, şi de va strica această legătură, acela om să fie afurisit şi blestemat de Domnul Iisus Hristos şi de cei 118 oteţi (părinţi) de la Niceea şi să fie ca Iuda şi ca Arie în loc de veci." (N. Spineanu, Cât să bem? Cum să mâncăm? Ce?/ C. Budan, Podgoriile noastre-un tezaur, în Rev. "Flacăra", nr.7/1975).
*În Podgoriile din Banat predomină următoarele soiuri albe sau roşii: Majarcă albă, Cadarcă, Creaţă, Burgundul Mare, Recaş, Muscat Ottonel, Riesling, Steinschiller, Cabernet.
Între 1965-1985, din 78 de probe trimise la 28 de concursuri internaţionale şi 4 naţionale, vinul Cadarca de Miniş a obţinut 47 medalii de aur şi 24 de argint, la Montpellier, Cordoba, Viena, Praga, Ljubliana, Bratislava, Budapesta, Tbilisi, etc.
*Cununa vinurilor ardelene e împletită din: Târnave, Miniş, Fetească albă (Perla Transilvaniei), Coarnă, Gordan, Tămâioasă, Somorod, Crăciunelul de Jos, Muscat Ottonel, Jidvei, Xeres.
*Târnavele-Ţara Vinurilor se descoperă prin nobleţea buchetului şi simfonia însuşirilor: aroma profundă de busuioc şi sulfină, mireasma florilor de tei, limpezimea şi dulceaţa mierii de salcâm, toate la un loc îţi dau o senzaţie de profundă reverie. În oglinda nectarului pur îmi plec fruntea de sete şi chipul mi se umple de mireasma flori lor din buchet simţind cum mânuţele de copii care au cules strugurii, mi se resfiră prin barbă. Doamne, în clipele acelea mă simt ca o vie plină de rodul tomnatec, ca o fecioară ce-ţi dăruie pacea-n priviri, ca o mamă ce leagănă fericită pruncul la sân, sau ca o floare ce-şi scutură cu emoţie petalele după ce au îmbrăţişat-o albinele şi copiii.
*Roşu de Miniş este un vin superior, zglobiu, prin reflexele sale rubinii, prin aroma şi dulceaţa sa îmbietoare. Ispita lui parcă vrea să mă risipească. Mă adun într-un crâng de aluni cu liniştea ierbii sub palme.
Cine-mi păzeşte hotarul de vrajă ?
Cine-mi adună holdele dorului meu?
Când zbuciumul de ambrozie dispăruse, în oglinda lui purpurie mereu, se oglindea în nădejdiile aprinse, doar taina sufletului meu. În struna lui cântă vioara viţei, acelaşi cântec răsfirat pe pământ, de Zeii Olimpului.
Faima lui a străbătut de veacuri, ţinuturile îndepărtate ale nobililor europeni.
Primele încercări mai mari de comercializare s-a făcut prin contele Anton Grasalcovici în 1745, care l-a exportat în Cehia, Bucari şi Fiume, cu rezultate excepţionale. Lau cunoscut apoi Polonia (1746), Rusia (1746), Elveţia (1747), Germania (1749), Anglia 1751), Olanda (1776), Suedia (1783), S.U.A. (1848) şi Brazilia (1860). De-a lungul timpului palmaresul olimpianic al Minişului a adunat peste 74 medalii de aur şi 42 de argint la prezenţele internaţionale. (Al. Mihalcă, Calitatea vinurilor roşii de Miniş, în rev. "Horticultura", nr.11/1977).
Participând la Expoziţia Internaţională de la Madrid, din anul 1924, podgorenii din Miniş şi-au prezentat vinul sub denumirea de "Lacrima Christi". Singurii care au protestat la început au fost italienii. După degustare însă, comisia a făcut pe "plac" italienilor, acordând "Lacrimei Christi" Medalia de aur.
Pofteşte-acea beţie ce râde şi răsare
Din cupa desmierdată de-a buzei sărutare.
Iar vinul, dulce oaspe şi vesel cântător,
Deşteaptă-n inimi viaţă, junie, blând amor.
Şi ne promite raiul pe lumea viitoare,
Iluminat fierbinte de al beţiei soare,
Frumosul rai în care voioasa Auroră
Ca vinul tânăr încă rozatic se coloră,
Şi când apune ziua, cerescul ei senin
Reflectă cu splendoare al vinului rubin.
(Vasile Alecsandri-Vinul rubiniu).
*Murfatlarul sau vinul Basarabilor, vine din vremea primei dinastii a Basarabilor, cu multe milenii înainte de Hristos.
În el s-au frământat sufletul de zahăr al norilor şi ciocârlia ce cântă în cerul viilor, dârele albe ce leagănă cocorii şi hârjoneala din jurul mieilor, verdele sorbit în boabele sudorii şi imnele de foc ale schyţilor, Doinele clocotitoare ale Nistrului şi jertfa Apostolului Andrei, înţelepciunea lui Pindar şi metamorfozele lui Ovidiu, curgerea milenară a Danubiului şi misterele de la Hamangia.
În el au fermentat privirile cutezătorului Charddonnay şi îmbrăţişările de miere ale Muscatului Ottonel, semeţia Cabernetului şi suspinele Afuz-Alinei, palpitaţiile Merlotului şi ispitirile trufaşe şi tulburătoare ale Pinot gris-ului.
Nici în prisacă şi grădină
Şi nici într-un întreg grânar,
Nu e mireasmă şi lumină
Cât într-un strop de Murfatlar!
(Păstorel Teodoreanu-Aroma Murfatlarului).
*Majestatea sa Murfatlarul s-a înveşmântat într-o porfiră augustă milenară. Toate sceptrurile imperiale, regale, voievodale, boiereşti, patriarhale, ierarhice sau haiduceşti şi-au înclinat admiraţia în faţa sa. Numai în perioada de Aur (1937-1977) a faimei sale, Murfatlarul a primit 350 de medalii de aur şi argint, conferite de concursurile internaţionale.
În faţa templului Viţei de vie şi a "Altarului" ei, Vinul, trebuie să ne scoatem pălăria cu o adâncă veneraţie şi admiraţie deopotrivă. Fiecare soi de vin, fiecare licoare aleasă, vorbeşte şi cinsteşte trecutul glorios al Neamului nostru, dar şi constelaţia spirituală a viitorului. Vatra noastră străbună, cinsteşte Mâna cerului care se încălzeşte la focul sânului ei. Podgoriile noastre alese, au muls Curcubeul şi l-au ţesut pe altiţele Sibilelor înţelepte. Cu aurul şi sângele Vinului am brobdat Porfira imperială a Fecioarei Maria. În Pâinea încrustată cu frunza de vie, am urzit Ştergarul cu care Mântuitorul nostru Iisus Hristos, a şters picioarele Ucenicilor la Cina Sa. Cu Pristolul Crucii ne-am însemnat Hotarul cu Cetăţi voievodale, pecetluindu-ne de-apururi boieria. Cu Brazii semeţi şi Stejarii falnici am înălţat Altare şi Lăcaşuri Domnului, durând veşnicia. Din mieasma Florilor am strecurat mierea cu care ne-am îmbunat duşmanii. Cu Flautul lui Orfeu am împletit armonia braţelor cu care am îmbrăţişat străinii, lăsându-le pe umeri omenia noastră dacă. Că Bunul Dumnezeu, ne-a dăruit toate aceste daruri, Noi nu suntem vinovaţi!
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o ţară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.
Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline
cu tot belşugul, de la vin la grâu,
şi c-am chemat la praznic pe oricine,
cât m-am ştiut cu cheile le brâu.
Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrii, cerul stea cu stea
şi sfânta noastră pâine de la gură-
nu-s vinovat faţă de Ţara mea.
Andrei Ciurunga- Nu-s vinovat faţă de Ţara mea).
La un Concurs Internaţional al Istoriei Vinului, La Palma del Majorca, tema a fost: Zeii sau Zeiţele Vinului în lume. Fiecare din cele 40 de naţii, au avut câte un singur reprezentant. Olteanul a răspuns ultimul: Bachus la daci, Busuioaca de Bohotin la moldoveni, Dionysos la schyţi, Drăguşanu la olteni, Murfatlarul la dobrogeni, Osyris la pelasgi, Târnavia la ardeleni, Zambasius la thraci, Zamolxis la geto-daci şi Păstorel la daco-români. Asistenţa a rămas buimacă, juriul pre-plex, iar olteanul fascinat de marele premiu.
Voievozi şi vinuri regale
De la Marele Zamolxes, via noastră aurie
A născut Nemuritorii, înălţând altare în vie.
Beau dacii Cotnarul, vin sfânt de Dumnezeu,
Cu Burebista temerarul şi Mare Preot Deceneu.
Basarab-Întregitorul, privind cu jind în spre Hotin,
Peţit-a, câta oară, pe regina Busuioaca de Bohotin?
Stau, pe vechile altare, sfinte şi nemuritoare dave,
La taifas Bogdan şi Dragoş cu sfioasele Târnave.
Dobrotici, Bătrânul Mircea cinară la un pahar,
Din dulcele, mult râvnitul şi chipeşul Murfatlar.
Cotnarul vel paharnic, alunecă cucernic şi tăcut,
Zâmbind voios lui Ştefan-Vodă, din cănile de lut,
Dar iată vine Ţepeş, grăbindu-şi murgul pe cărare,
Să-şi-nece turcii-n Dunăre şi el în "Dealu Mare."
Vasile Lupu, tot adesea, chema la curţile domneşti
Mireasma jună îmbobocită, din Târgul Odobeşti.
De Drăgăşani, nici vorbă să-l laşi , să nu te înduri,
Când poţi să bei ferice cu Tudor şi bravii panduri.
Cu Bădiţa Eminescu şi Creangă din Humuleşti,
bem setoşi Apus de soare, din via dragă Nicoreşti,
Femeia dacă, te îmbată în ochii ei albaştri şi adânci,
Dar vinul, te-ntăreşte într-una în cremene de stânci..
Vinul- acest aur autumnal pârguit cu smerenie în chihlimbarul boabelor de strugure, gustat cu mireasmă de extaz, picură aroma în sanctuarul sufletului şi al trupului.
Mâncarea şi băutura cu cumpătare întăreşte şi veseleşte inima omului: "Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului". (Psalmul103,16)