Legenda râului Ganga, povestită de înţeleptul Viswamitra, ce corespunde de fapt cu legenda Dunării, a fost şi un bun prilej pentru a fi prezentaţi câţiva regi ai dinastiei din care se trag şi fraţii Rama şi Lakshmana. Această dinastie ar fi debutat cu regele mitic Manu, care ar fi construit cetatea Ayodhya. Un rege pe nume Trisanku (tri + Sanku) pare să fi făcut mai apoi parte din această dinastie. Radicalul toponimic „sanc” (acelaşi cu „sank”) pare să fi fost conservat şi de numele localităţii „Sâncel” (Alba, diminutiv). Foarte veche este şi seria de regi din Ayodhya ce a început cu regele Sagara care a avut două soţii pe nume Kesini şi Sumati. Numele regelui va fi fost de fapt Sagra care sub forma Zagra s-a păstrat ca toponim actual (judeţul Bistriţa Năsăud).

Mai poate fi reţinut aici şi numele satului Zăgriş (Galda de Jos, Alba) ce va fi provenit din forma iniţială „Zagris”. În drumul lor spre India arienii au numit pornind de la acest nume un masiv muntos cu numele Zagros (dezvoltat mai ales în Iran), iar spre apus s-a ajuns la numele actualului oraş Zagreb, tot prin disemninare toponimică. Acest rege Sagara a fost urmat de nepotul său Amsuman (Amsu + man) care ne conduce la forma Amzu (radical în numele satului Amzuleşti - comuna Afumaţi, Băileşti) şi la numele actual Amza. Au urmat apoi ca regi Dilipa şi Bhagiratha. În timpul acestuia din urmă râul Ganga ar fi coborât în „lumea de jos”, în Patala, fapt ce corespunde cu definitivarea defileului Dunării şi a cursului acestui fluviu în arealul panonic, după dispariţia ultimei întinderi de apă din partea de sud-est a Depresiunii Panonice, lac ce avea cota ţărmului la cca + 85 m.

Această legendă a râului Ganga este strâns legată şi de ideea împărţirii din acele vremuri în trei lumi distincte de care se aminteşte adesea. Dintre acestea sigur una dintre ele este „ţara zeilor” care trebuie să fie aceeaşi cu ţinutul stăpânit de regii dinastiei solare de la Ayodhya (Aiud). Această ţară include şi ţinutul mitic Kosala a cărui capitală era Ayodhya. În sens restrâns această lume era limitată la apus de cursul Tisei actuale, iar la sud şi la apus de culmea lanţului carpatic. Aceasta este Dakşa din scrierile lui Miulescu, dar şi Dacia antică. În sens mai larg poate că această lume se extindea şi în toate ţinuturile aflate la nord de cursul Dunării. A doua lume ar fi fost „lumea de jos” aflată la sud de culmea Carpaţilor Meridionali şi care cuprindea cursul Dunării din aval de defileul acestui fluviu. A treia lume se poate plasa la apus de defileul Dunării şi la sud de cursul acestui fluviu. Era o lume în care în vremea Ramayanei zeităţile Asuras erau în largul lor şi pe care încercau să o controleze în totalitate. Punctul comun al acestor trei lumi era fără îndoială situat undeva în defileul Dunării şi poate fi legat cel mai probabil de punctul Greben (punct cheie în captarea dinspre aval a râurilor din arealul panonic) sau de zona Cazanelor Mari şi Mici ale Dunării.

Dar conexiuni foarte importante între datele mitice ale Ramayanei şi toponimia actuală se pot face şi în raport cu drumul urmat de Rama pentru îndeplinirea exilului său în cuprinsul codrului Dandaka. Acest traseu are evident ca punct de plecare cetatea Ayodhya (Aiud) aflată în apropierea râului Sarayu (Mureş). După o călătorie cu carele s-a ajuns la malul râului Tamasa (care corespunde Timişului de azi, Tamiš în Vojvodina). După ce a fost trecut acest râu şi alte câteva râuri (mai mici) s-a ajuns la malul râului Ganga (o apă lată, corespunzătoare Dunării), în ţinutul regelui Guha, cam în dreptul actualei localităţi Kovin (Serbia), unde s-a aflat în timpuri istorice fortăreaţa Keve, poate capitala voievodului Glad (Roman Sfera, 2006). Apa cea largă a fost trecută apoi cu barca cu ajutorul supuşilor regelui local Guha. S-a ajuns pe celălalt mal undeva în aval de actualul Smederevo unde se afla sihăstria lui Bharadwaja.

De aici Rama şi ai lui (Sita şi Lakshmana) au urmat drumul spre Chitrakuta (Chitra + kuta) locul recomandat pentru exil şi descris de sihastrul Bharadawaja. Astfel eroii noşti au urmat un timp spre amont, în malul stâng, cursul actualului râu Morava şi apoi au traversat cu pluta acest râu, care pe acele vremuri se numea Kalindi (o mică localitate Kalna aflată spre obârşia acestui râu păstrează primele consoane ale numelui vechi al acestui mare râu). După ce au mai trecut alte câteva pâraie au ajuns la malul unui alt râu care a fost apoi urmat spre amont, spre Dealul Chitrakuta unde eroii Ramayanei au făcut primul popas mai lung al exilului lor. Râul purta numele de Malyavati (azi Mlava), iar „Dealul Chitrakuta” se numeşte în zilele noastre „Kučajske planine” care are în zona masivului Beljanica o altitudine maximă de 1339 m. „Kuča” din zilele noastre păstrează, slab alterat fonetic, numele „Kuta” al compusului Chitra(kuta).

De reţinut că la sud-vest de Beljanica se află mai multe locuri al căror nume (râul Ravanica (Ravaniţa) mănăstirea Ravanica, peştera Ravanska) păstrează, practic nealterată fonetic, amintirea mithonimului hindus „Ravana”, un asura cu care Rama a intrat mai apoi într-un conflict pe viaţă şi pe moarte şi care s-a sfârşit cu uciderea lui Ravana de către Rama.

Se mai afirmă în cuprinsul acestei vaste epopei că nu departe de Chitrakuta se afla un loc numit „Janashtana”  (Jana + ashtana) care se găsea însă sub stăpânire asura, iar la vremea exilului lui Rama acest ţinut se afla sub conducerea lui Khara (pe care Rama l-a ucis mai apoi într-o luptă). De notat însă că acest ţinut se afla totuşi la oarecare depărtare de Chitrakuta, spre vest-nord-vest, pe malurile actualului râu Drina. Numele acestui ţinut este păstrat în zilele noastre de hidronimul Janja şi de localitatea Janja care se află pe malul stâng al Drinei, nu departe spre sud de confluenţa acestui râu cu Sava. Tot în acest areal, dar dincolo de apele Drinei, spre est, se afla şi cetatea Bhogavati (azi Bogatić, Serbia) ce era condusă de un rege naga, dar care însă a fost cucerită de Ravana.

Acesta a mai fost de asemenea în conflict cu cei din neamul lui Kalaka (a se vedea punctul Kalakaca, citit Kalacaţa, de pe Dunăre, în aval de Novi Sad), dar şi cu fiii lui Varuna. Foarte importantă însă este informaţia conform căreia Ravana ar fi fost şi învingătorul lui Kubera al cărui nume ar putea fi păstrat de toponimul sârb Ćuprija (citit Ţuprija), mic oraş pe malul Moravei aflat în imediata vecinătate a zonei în care numele lui Ravana este păstrat de mai multe denumiri locale (Ravanica şi Ravanska), amintite mai sus. Dar pentru acest toponim (Ćuprija) există o elimologie plauzibilă, ce poate fi susţinută şi istoric, care ne trimite la cuvântul turc „köprü” (cu înţelesul de „pod”).

Şi drumul lui Bharata (fratele lui Rama) către locul de exil al lui Rama ne oferă date suplimentare. Acesta s-a dus ţintă spre râul Ganga (Dunărea), în ţinutul regelui vânător Guha, şi a trecut râul cel lat cu toată oastea sa cu ajutorul multor bărci. A ajuns la sihăstria lui Bharadwaja, aflată în pădurea Prayaga, şi de acolo a urmărit râul Mandakini ce străbătea o pădure neumblată, iar la miazăzi de acest râu a aflat Dealul Chitrakuta unde se afla în acel moment sihăstria de exil a lui Rama.         

Alte date se leagă de locurile prin care a umblat Rama după ce a părăsit, în urma vizitei fratelui său Bharata, sihăstria de la Chitrakuta. Pot fi avute în vedere aici locul de sihăstrie al lui Atri, un loc în care se aflau ca sihaştri mulţi rişi, sihăstria (sălaşul) lui Sarabanga (Sara + banga), râurile Pampa şi Mandakini, dar şi sihăstria lui Sutikshna care se afla lângă un deal mare acoperit de o pădure deasă.

Toate acestea se aflau în cuprinsul marelui codru Dandaka ce  cuprindea şi marea întindere de păduri care se dezvoltă şi azi la sud de Belgrad şi care este cuprinsă în zilele noastre în zona geografică Šumadjia (care ar însemna „Păduroasa”) al cărei centru actual este oraşul Kragujevac. Este posibil ca pe timpurile foarte vechi ale Ramayanei să fie atribuite marelui codru Dandaka întinderi foarte mari de păduri care legau poate malurile Savei de malul drept al Moravei până dincolo mult de locul de sihăstrie al lui Rama din zona actualului masiv Beljanica. În sens şi mai larg se considera probabil că aparţin acestui codru şi pădurile de la nord de Sava care atingeau pe alocuri şi malurile Dunării, respectiv ale miticului râu Ganga al Ramayanei. Acest mare codru era o zonă în care locuiau mulţi sihaştri la care Rama şi ai lui au petrecut o perioadă de timp de zece ani.

Numele Dandaka poate fi un compus de tipul dan( ) + daka şi în acest caz este „traductibil” şi are semnificaţia de „Dan(u) străbuna”. Deci „codrul Dandaka” poate fi codrul zeiţei Danu, mama „giganţilor” Danavas ai mithosului vedic. În Ramayana este amintit şi  numele unui arhitect al fiilor lui Danu, anume Maya, care ne apare astfel a fi legat de zeităţile Asuras. Deci codrul Dandaka era cel mai probabil codrul „străbunei Danu”, zeitate vedică, codru uriaş bântuit în lung şi în lat şi de zeităţile Asuras.

Dar există şi o mare zeiţă Dana (Danu, Ana), a mithosului celt, care poate fi avută în vedere. De la varianta „Danu” a acestui nume se presupune că a derivat numele „Danubius” pe care l-a avut în antichitate fluviul Dunărea. Mai ales că unele toponime din zona de la sud de Belgrad ne trimit direct către mitologia celţilor precum hidronimul şi numele de localităţi „Lug” (mare zeu celtic) şi „Avala” care ne aminteşte de celebrul „Avallon”. Dana zeiţă şi celelalte zeităţi celte ce pot fi legate de zone aflate la sud de Dunăre sau chiar de Dunăre sunt însă cu siguranţă ceva mai noi decât cele vedice şi hinduse.

Privitor la râul mitic „Pampa” putem avea în vedere zona actualului râu Kolubara în al cărui bazin hidrografic se află localitatea „Pambukovica” care conservă vechiul radical toponimic „pamp” sub forma slab alterată „pamb”. Numele acestui râu mitic (Pampa) este legat însă mai ales de încercarea reuşită a lui Rama de a-l instala ca rege al cetăţii Kishkindhya pe prinţul Sugriva în locul fratelui acestuia, Vali, care domnea ca rege vanara al acestei cetăţi. Numele acestui rege (Vali) s-a păstrat până în zilele noastre foarte bine în cel al oraşului actual Valjevo din bazinul văii Kolubara (fostă Pampa). Este bine conservat şi toponimul mitic „Malaya” (numele unui deal) sub forma „Maljen” care corespunde locului în care s-au întâlnit pentru prima dată Rama şi Sugriva (un deal înalt de 1.103 m), acelaşi cu cel pe care s-a retras înainte de Potop miticul rege Manu. De asemenea este conservat perfect şi numele soţiei lui Vali, Tara, în numele topice Tara (culme muntoasă într-un cot al Drinei, la sud-vest de Valjevo) şi Tara, vale aflată în zona masivului muntos Durmitor, ceva mai la sud. Să nu omitem să amintim aici motivul pentru care Rama l-a sprijinit pe prinţul Sugriva pentru a ajunge la tron, cu uciderea nu tocmai corectă a regelui legiuit Vali, respectiv promisiunea prinţului vanara de a-l ajuta mai apoi pe Rama în lupta sa împotriva lui Ravana, cel care o răpise pe soţia sa Sita.

Acestora li se adaugă şi locul de sihăstrie al marelui înţelept Agastya care se afla undeva mai spre miazăzi, dar şi locul în care era sihastru fratele acestuia. Se spune că de la acest înţelept Agastya ar fi căpătat Rama armele de luptă ale marelui zeu Vishnu, înţelept de care se leagă şi numele unui lanţ de munţi mitici, Vindhya, oronim care ne trimite prin intermediarul posibil *Bindhya, la munţii Pind din Albania şi Grecia zilelor noastre. Numele Agastya pare a fi conservat în varianta actuală „Gostivar” (Gosti + var, cetatea Gosti sau Gosti de pe râul Var), orăşel aflat către obârşia râului Vardar, în Macedonia. Acelaşi înţelept l-ar fi sfătuit pe Rama să îşi petreacă ultimii ani ai exilului în locul numit Panchavati (deci Panchava) de pe malul râului Godovari, loc care poate fi pus în legătură cu numele actualului oraş Pančevo (Panciova la români) aflat imediat la nord de Dunăre, la nord-est de Belgrad. Rezultă deci că, la finele exilului, Rama nu a mai rămas la sud de Dunăre (Ganga) ci a trecut fluviul dinspre sud şi s-a instalat în zona actualului oraş Panciova. Este posibil să fi stat o vreme chiar şi pe malul drept al Dunării, într-un cot al fluviului aflat nu mult în amont de Baziaş, loc numit „Ram”, ce pare să poarte şi în prezent numele marelui erou al epopeei hinduse.

Ultimele momente importante ale marelui poem au în vedere acţiunile de căutare şi salvare a Sitei din ghearele răpitorului Ravana care sunt legate de găsirea cetăţii Lanka unde se refugiase acesta. Lanka pare a fi găsită pe o insulă, ce purta acelaşi nume cu cetatea lui Ravana, şi către care s-a ajuns prin coborâre către miazăzi faţă de cetatea Kishkindhya a fostului rege vanara Vali. Cu acest prilej Hanuman, sfetnicul înţelept al regelui Sugriva, a ajuns, mergând spre sud, să străbată zona munţilor Vindhya (munţii Pind de azi) al căror nume a mai fost amintit şi legat de sihăstria marelui înţelept Agastya ce fusese vizitat de către Rama în timpul peregrinărilor acestuia. S-a ajuns astfel la un ţărm de mare dincolo de care se afla insula pe care au ajuns eroii noştri în fruntea oastei vanara pentru a-i ucide, mai apoi, după un război în toată regula pe Ravana şi pe luptătorii săi, ţărm ce poate fi legat de marginea nordică a peninsulei Peloponez.

Aceasta le-a apărut tuturora ca o insulă înconjurată de mare din toate părţile şi care ar fi purtat la acea vreme numele de Lanka. Acest nume este conservat în prezent de cel al localităţii Langadia (sau Lagkádia) aflată mai spre zona centrală a Peloponezului, nume care provenea probabil de la o particularitate morfologică locală din apropiere şi de la care s-a ajuns ca toată peninsula să poarte, pentru un timp, acest nume. Deci după cca 4.000 de ani modificarea fonetică a acestui toponim este minimă deoarece avem rădăcina „lank” sub forma „lang”. Cetatea cu acelaşi nume, Lanka, ar corespunde în zilele noastre oraşului grecesc Patras (Patra) care se află chiar pe ţărmul mării într-o zonă despre care se afirmă că este locuită de cca 4.000 de ani, deci era sigur locuită în momentul sosirii oştirii vanara pe ţărmul de nord al golfului Corint de astăzi. În Ramayana se spune că cetatea Lanka se afla în apropierea muntelui „Trikuta” ce ar corespunde în zilele noastre muntelui Panachaikon. Numele mitic este plauzibil deoarece în Peloponez lângă muntele cel mai înalt (Killini, 2376 m) se află localitatea Trikala şi de asemenea în cuprinsul acestei peninsule există mai multe localităţi al căror nume reprezintă compuşi ce au primul element de forma „tri” (Tripoli, Triada, Trizina, Tripotama). Fără îndoială locul în care a fost construit podul pe care s-a trecut spre cetatea Lanka corespunde zonei de maximă apropiere dintre cele două ţărmuri şi care este situat în prezent între localităţile Rio (la sud) şi Antirio (la nord), legate între ele astăzi printr-un pod modern.

Rezultă că ţărmul nordic al actualei peninsule Peloponez a fost cel mai sudic punct atins de eroii Ramayanei şi de oastea vanara. După cucerirea cetăţii şi după eliberarea Sitei s-a urmat la întoarcere acelaşi drum prin Peninsula Balcanică ce a atins în prima etapă cetatea de scaun a regelui Sugriva, Kishkindhya sau Kishkindha, de pe locul actualului oraş Valjevo din bazinul văii Kolubara (fostă Pampa). Apoi s-a trecut prin fostul loc de surghiun al lui Rama de la Panchavati (azi Pančevo sau Panciova) şi apoi s-a revenit pe valea Mureşului (pe atunci râul Sarayu) până la cetatea Ayodhya (Aiud). Înainte de trecerea Mureşului în aval de Alba Iulia o parte dintre însoţitorii lui Rama, fie din oastea vanara, fie din foşti locuitori ai cetăţii cucerite Lanka, au format o aşezare care a păstrat numele „Lanka”, dar care a rezultat în urma acţiunilor războinice ale lui Rama şi de aceea se va fi numit „Lankrama” sau „Lankram” şi care s-a conservat până în zilele noastre sub forma aproape identică „Lancrăm”.

Timpul lui Rama este reflectat în Ramayana şi ca o perioadă de acutizare a conflictelor dintre Asuras şi descendenţii dinastiei (solare) a lui Sagara. Aceştia din urmă stăpânesc lumea de la nord de Ganga (Dunăre) în timp ce Asuras se străduiau să domine ţinuturile de la sud de acest fluviu. În acest context conflictual disputa dintre „asura cel bun”, Mahabali, şi Vishnu reîncarnat ca Vamana, ce a avut loc la ashrama (sihăstria) Sidch (azi Šid, în Serbia), este un episod important foarte bine localizat spaţial. Apoi lupta regelui Dasaratha contra unor duşmani Asuras a precedat faptele de vitejie ale lui Rama. Într-o astfel de luptă regele Dasaratha a fost foarte grav rănit şi a fost salvat de pe câmpul de luptă de una dintre soţiile sale, tânăra Kaikeyi. Confruntarea lui Rama cu asura Taraka şi apoi cu Maricha şi Subahu, ultima chiar la Sidch, reprezintă un început al luptei lui Rama cu Asuras în ţinuturile de la sud de fluviul Ganga.

Ţinutul Janashtana (azi Janja, pe Drina inferioară), este prezentat ca fiind locul de unde a început o adevărată ofensivă Asuras care pare a fi condusă în acest timp de regele asura Ravana. La începutul ofensivei acesta a trecut apa Drinei şi s-a făcut stăpân pe cetatea Bhogavati (azi Bogatić). Apoi s-a făcut stăpân şi pe o cetate a lui Kubera al cărei nume ar putea fi păstrat astăzi de localitatea Ćuprija (pe Morava). De atunci numele lui Ravana a rămas ca nume al unui râu (Ravanica) din această zonă, vecină cu primul loc de exil a lui Rama, Chitrakuta. Dar Ravana a cucerit între timp şi cetatea Lanka care se afla iniţial tot în stăpânirea lui Kubera şi s-a instalat acolo ca stăpân. Abia după această nouă ispravă Ravana a pus la cale răpirea Sitei pentru a se răzbuna pe faptele anti Asuras ale lui Rama.

Această ultimă ispravă a dus însă la mobilizarea neamului Vanaras care era condus în acele timpuri de regele (Sugriva) care domnea în cetatea Kishkindhya, rege dator lui Rama pentru ajutorul dat în lupta împotriva vechiului rege legiuit (Vali) care a căzut într-o luptă nu prea dreaptă. Dar ofensiva oştirii Vanaras şi destoinicia în luptă a prinţilor Rama şi Lakshmana a dus la uciderea lui Ravana şi la eliberarea cetăţii Lanka (azi Patras, în Grecia peloponeziană), dar şi a Sitei şi la întoarcerea ca învingător a prinţului Rama în Kosala natală, respectiv în cetatea Ayodhya, Aiudul zilelor noastre (o foarte veche vatră de locuire de la poalele Apusenilor). Ar mai fi de precizat aici că numele acestor munţi, „apuseni”, deci aflaţi către apus, a fost dat de nişte locuitori foarte vechi ai Ardealului nostru care locuiau la poalele răsăritene ale acestui important masiv muntos al lanţului carpatic, printre care se vor fi numărat şi vechii locuitori ai Aiudului, respectiv al vechii cetăţi Ayodhya.

- Va urma -