Previziunile transumaniste vorbesc despre o umanitate viitoare profund transformată, formată din indivizi, care au depășit limitele evoluției naturale (prin utilizarea unor tehnologii sofisticate) și care s-au transformat în ființe cu abilități atât de mult extinse față de starea actuală încât pot fi numiți „ființe postumane”. Cyborg-ul constituie una dintre posibilele materializări ale acestei idei.

Cyborg-ul este o ființă cu părți ale corpului atât din materii organice, cât și biomecatronice. Termenul este o combinație între prescurtările pentru cibernetică și organic (cyb + org). Contrar părerii înrădăcinate, într-o mare parte a publicului larg, termenul nu a fost lansat de autorii de S.F ci provine din lumea științifică.

Cuvântul cyborg a fost inventat de doi cercetători, Manfred Clynes și Nathan S. Kline, într-un articol intitulat Cyborgs and Space, publicat în septembrie 1960, în revista Astronautics[1]. Ei au oferit această idee în contextul marelui proiect științific al anilor 60, Man in Space. Clynes și Kline își încep articolul cu afirmația: „Călătoria în spațiu provoacă omenirea nu numai din punct de vedere tehnologic, ci și din punct de vedere spiritual, prin faptul că îl invită pe om să ia parte activ la propria sa evoluție biologică”. Clynes și Kline au criticat ideea de a crea medii pregătite pentru oameni în spațiu, argumentând că oamenii ar trebui să se adapteze la condițiile extraterestre, oricare ar fi acestea. Ei propun un om „îmbunătățit”, care ar putea supraviețui în medii extraterestre pe care l-au numit Cyborg: „Pentru complexul organizațional extins în mod exogen care funcționează ca un sistem homeostatic integrat în mod inconștient, propunem termenul Cyborg”. Apoi, explică: „Scopul Cyborgului, precum și propriile sale sisteme homeostatice, este de a oferi un sistem organizațional în care astfel de probleme asemănătoare unui robot sunt rezolvate automat și inconștient, lăsând omului liber să exploreze, să creeze, să gândească și să simte”.

Merriam-Webster Dictionary definește un cyborg ca fiind un om bionic, „bionic” însemnând capacități biologice sau performanțe îmbunătățite de dispozitive electronice sau electromecanice[2] iar Kevin Warwick în Encyclopedia of Applied Ethics afirma că termenul „cyborg” a apărut ca o formă scurtă pentru „organism cibernetic”, care este o entitate formată atât din elemente biologice, cât și tehnice[3]. Cyborg este deci o creatură, care dezvaluie caracterul dizolvant al modernității, care cedează spațiu post-modernității[4]. Cyborgul este o ființă autonomă, amestecată, umană și mecanică, simbol al lipsei de diferențiere între om și mașină.

Cuvântul „cyborg” a intrat în limbajul comun datorită literaturii science fiction. Adesea ni se prezintă un viitor în care oamenii trăiesc în corpuri umplute cu implanturi mecatronice, scăpând de „tirania unui corp organic, care a devenit brusc învechit după câteva milenii de servicii bune și loiale”[5]. În alte extrapolări îndrăznețe, omenirea este decimată de o hoardă de roboți însetați de sânge, care se revoltă împotriva creatorului lor. În acest caz, sensul inițial de cyborg s- a extins mult, acoperind și notiunea de „robot umanoid”. Unii oameni de știință și tehnologi cunoscuți și-au exprimat îngrijorarea că roboții ar putea prelua stăpânirea lumii. Stephen Fox considera că un astfel de scenariu nu este posibil deoarece „astfel de preocupări nu țin cont de potențialul ființelor umane de a-și îmbunătăți capacitățile naturale cu tehnologiile în interiorul corpului și astfel devin cyborgi cu capacități superioare roboților”[6].

Un cyborg poate proveni dintr-un om sau dintr-un robot. Tipurile de cyborgi, provenind din om, includ ființe umane îmbunătățite cu implanturi biotronice (inclusiv inteligență artificială), iar cei proveniți din roboți au structuri tehnice (inclusiv creiere pozitronice) învelite în structuri biologice (organice) artificiale. În science fiction, se întâlnesc adesea aceste două tipuri de creaturi. Jean Claude Heudin considera printre cele mai emblematice „Robocop”, (regizat de Paul Verhoeven în 1987) - pentru prima categorie, și „Terminator”, (creat de James Cameron în 1984) - pentru a doua. „Terminator” reprezintă „mașina cyborg” arhetipală, un monstru cibernetic care întruchipează toate temerile asociate cu creaturile proiectate. „Robocop”, pe de altă parte, reprezintă arhetipul „cyborgului uman”, un polițist ucis, care este „reparat”, un om „fixat” de tehnologie și care se luptă să-și recapete umanitatea[7]. Dacă vorbim de ficțiune, nu putem să nu menționăm robotul Andrew din Bicentennial Man (una dintre cele mai bune scrieri ale lui Isaac Asimov, ecranizat în 1999 în regia lui Chris Columbus).

Este remarcabilă „umanizarea” acestuia, care va porni într-o călătorie pentru a descoperi pentru el însuși ce înseamnă să fii OM, pentru ca, în final, să renunțe la nemurire din iubire față de o ființă umană. Aceeași dorință de a fi membru al umanității o întâlnim și la Locotenent-comandorul Data, un personaj din universul Star Trek. De altfel, există o serie întreagă de personaje cyborg în filmografie, cum ar fi borgii din Star Trek; Alita din Alita: Battle Angel; Ava din Ex machina și The Machine; Eva, din filmul Eva; Morgana, din filmul Morgana; Will Caster din Transcendence; Toorop din Babylon AD; Johnny 5, din Call Me Johnny 5; Pearl Prophet, din filmul Cyborg; Johnny Mnemonic din filmul Johnny Mnemonic; John Preston, din filmul Equilibrium și enumerarea poate continua. Problemele și întrebările legate de interrelația om-mașină nu țin numai de imaginația artistică (cum ar fi creațiile Talos, omul de metal al regelui Minos, frumoasele ajutoare din aur construite de zeul fierar Hephaistos, Golem-ul legendelor evreieşti, păpuşa mecanică din povestirile lui Hoffmann, celebrul monstru construit de Frankenstein – imaginat de Mary Shelley, personajele lui Villiers de l’Isle Adam, Philip K. Dick etc.), dar apar în mod repetat și în literatura științifică încă din 1945 (Alan Turing, John Von Neumann s.a.); cu alte cuvinte, sunt legate structural de imaginația noastră (8).

Care e realitatea în zilele noastre?

Dintr-un anumit punct de vedere, odată cu progresele medicinei, care încearcă să repare organismul bolnav sau rănit, se poate spune că unii pacienți cu proteze sau implanturi cibernetice pot fi deja considerați cyborgi. Progresele moderne ale tehnologiei medicale au facut ca termenul „cyborg” să nu mai apară ca un concept științifico-fantastic exagerat, ci ca un cuvânt care descrie oamenii obișnuiți[9]. Tehnologiile bionice actuale, nu numai că au ajutat numeroase persoane cu dizabilități fizice[10], dar au influențat procesele socio-materiale implicate în realizarea unei înțelegeri moderne a dizabilității[11].

Exemple:

Exoscheletele (unitățile robotizate purtabile controlate de computer) au efecte benefice asupra funcției de mers și a independenței mersului la pacienții cu tulburări neurologice și sunt utilizate în scopuri de reabilitare în centre medicale ([12] [13] [14] [15]. Mâinile și picioarele bionice moderne permit controlul motor al protezelor printr-un feedback senzorial[16], [17], [18], [19], [20]. Implanturile electronice retiniene prin stimularea electrică a retinei au permis restaurarea vizuală parțială la unii nevăzători [21], [22], [23], [24]. Implanturile cohleare, care transduc energia acustică într-un semnal electric ce stimuleaza celulele ganglionare spiralate supraviețuitoare ale nervului auditiv, sunt folosite curent pentru a trata bolnavii cu hipoacuzie neurosenzorială severă până la profundă [25], [26], [27], [28]. Biosenzorii implantabili oferă o evaluare precisă a sănătății în timp real a unui pacient, un exemplu fiind monitoarele implantabile de glucoză, care pot evalua în timp real glicemia la un diabetic[29]. În cele din urmă, dispozitivele-organe[30], cum ar fi inimile artificiale, care sunt folosite pentru a sprijini sistemul circulator al pacienților, asigurând suficient timp pentru a găsi o inimă adecvata transplantului[31].

Aceste realități l-au determinat pe Hayley Bennett să afirme în 2021: „De la implanturi, care îmbunătățesc realitatea, până la exoscheletele controlate de creier, descoperirile în domeniul bio-tehnologiei au alimentat o nouă fuziune a mașinilor și a materiei organice. Oamenii se integrează cu tehnologia. Nu în viitor – acum. Odată cu apariția protezelor personalizate, care ne fac mai puternici și mai rapizi, a implanturilor neuronale, care ne schimbă modul în care funcționează creierul și a noilor simțuri și abilități pe care nu ați visat niciodată să le aveți, este timpul să începeți să vă imaginați cum ar putea arăta o versiune mai bună a dvs.”[32]. Cu alte cuvinte, ne aflăm în plină Revoluție a cyborgilor, anunțată de Warwic în 2014, când profețea trecerea de la omul biologic la entități hibride, care nu sunt nici complet tehnologice, nici complet organice[33].

Îngrijorări legitime apar cu privire la extinderea acestor tehnologii dincolo de domeniu medical. A „repara”, a „trata” este un lucru; a „îmbunătăți” ființa umană este cu totul altceva.

Există suficiente semnale că cercetările sunt direcționate pe o cale periculoasă. Într-un editorial al revistei Cyborg and Bionic Systems: Signposting the Future, Toshio Fukuda face referiri la Bionic Humanoids (un proiect inițiat de cercetători japonezi, care se străduiește să construiască modele realiste de simulare umană) și la o metodă (prezentată în 2019) bazată pe inteligență artificială pentru producerea de organisme reconfigurabile, metodă care a stârnit controverse cu privire la natura ontologică a unei astfel de forme de viață noi, riscurile aplicațiilor pe care o astfel de cercetare le deschide și de aici preocupări morale și etice mult mai largi[34].

Neuralink, o companie co-fondată de Elon Musk, dezvoltă un implant cerebral pentru ca oamenii sănătoși să comunice cu oricine are un implant similar și o configurație de computer similară. Defense Advanced Research Projects Agency al armatei americane a lansat în 2018 un program pentru a dezvolta „un sistem de interfață neuronală sigur, portabil, capabil să citească și să scrie în mai multe puncte ale creierului simultan”. Scopul său este de a crește abilitățile membrilor din serviciile de securitate națională. De exemplu, un soldat dintr-o unitate de forțe speciale ar putea folosi BCI (Brain-Computer Interfaces) pentru a trimite și a primi gânduri cu un coleg de soldat sau cu un comandant de unitate – o formă directă de comunicare, care ar permite actualizări în timp real și un răspuns mai rapid la amenințări. La fel, interfețele creier-calculator pot permite oamenilor să îndeplinească anumite sarcini doar gândindu-se la ele[35]. Există pericolul real ca „Brain-Computer Interfaces” să încalce drepturile individuale, cum ar fi dreptul la autonomie, la intimitate, la sănătate.

Lumea este din ce în ce mai îngrijorată cu privire la pericolul știință fără conștiință. Și pe bună dreptate. Aplicarea utopiei cyborg are numeroase implicații nu numai strict  biologice, dar și psihologice, filozofice și spirituale.

În 2021, Gill Haddow, profesor de sociologie a medicinei și a tehnologiei la University of Edinburgh, folosind o serie de metode din științele sociale și bazându-se pe sociologia corpului, biomedicină și tehnologie, a descoperit că indivizii au o preferință foarte clară pentru organele umane, și nu pentru cele non-umane. Haddow sugerează că interiorul corpului nostru poate fi mai important pentru simțul nostru de identitate decât s-ar fi crezut anterior. Se poate spune că se crează o criză de identitate a secolului 21 printr-o dependență tot mai mare de tehnologii cibernetice[36]determinată de o adevărată mutație antropologică[37].

„Idealul de hibridizare a omului și a mașinii este acum întruchipat în suprapunerea permanentă a realului și a virtualului, precum și în confuzia dintre lumile noastre interioare și exterioare datorită internetului și promisiunilor manipulatoare ale biogeneticii” scria Ariel Kyrou, în 2011[38]. Sophie Mandelsohn este mai tranșantă: „Utopia cyborg poate duce la dorința de a se bucura de puterea proprie fără reținere, chiar și în detrimentul propriei umanități. Într-adevăr, omul este atunci conceput ca o monadă abstractă, atotputernică în dorințele sale, capabilă să se instituie ca persoană sau ca lucru prin folosirea puterilor științei fără constrângere și în afara legii”[39].

Filozofii nu au rămas în afara dezbaterilor. Într-o convorbire cu John Horgan, filosoafa Susan Schneider cântărește avantajele și dezavantajele îmbunătățirii tehnologice radicale. „În primul rând, pentru a înțelege dacă este înțelept să îmbunătățiți în aceste moduri radicale, trebuie mai întâi să înțelegeți ce și cine sunteți. Filosofii au dezbătut de multă vreme natura sinelui și a minții și este suficient să spunem că există multe dezacorduri filozofice. De exemplu, dacă sinele sau mintea depind în mod intim de faptul că aveți un creier care funcționează bine, dacă înlocuiți prea mult din creier cu microcipuri, vă veți sinucide la un moment dat! Asta nu este o îmbunătățire. Eu numesc acest fenomen „exod de creiere”. O a doua preocupare implică natura conștiinței. Observați că de-a lungul vieții voastre de veghe și chiar și atunci când visați, întotdeauna se simte ca ceva să fii tu. În acest moment, ai senzații corporale, auzi zgomot de fundal, vezi cuvintele de pe pagină. Aveți experiență conștientă. Filosofii au privit mult timp natura conștiinței ca pe un mister. Ei subliniază că nu înțelegem pe deplin de ce toată procesarea informațiilor din creier se simte ca ceva. De asemenea, ei cred că încă nu înțelegem dacă conștiința este unică pentru substratul nostru biologic sau dacă alte substraturi, cum ar fi microcipurile de siliciu, pot fi, de asemenea, un substrat care stă la baza experiențelor conștiente”[40].

La polul opus se plasează Donna Haraway, militantă neo-marxistă și feministă radicală, care predă Studii Feministe la Universitatea din California, foarte aproape de Silicon Valley. Beneficiind de o dublă educație (în zoologie și filozofie) ea a scris în 1985 „A Cyborg Manifesto”, publicat în Socialist Review (SUA). Donna Haraway ia act de situația paradoxală a omului modern, care cu cât se face „stăpân și posesor” al lumii, cu atât devine mai străin de ea. Haraway respinge limitele rigide, care separă „omul” de „animal” și „omul” de „mașină”. Ea scrie: „Cyborgul nu visează la comunitate după modelul familiei organice, de data aceasta fără proiectul oedipal. Cyborgul nu ar recunoaște Grădina Edenului, nu este făcută din noroi și nu poate visa să se întoarcă în praf”. Manifestul Cyborg este, de asemenea, un text important în istoria feminismului radical, ce tratează identitatea sexuală și noțiunea de identitate. Donna Haraway vede prin cyborg calea de a elimina diferențele (inclusiv cele biologice) dintre femei și bărbați[41].

În concluzie, cyborgul a depășit sfera ficțiunii și constituie o realitate a lumii medicale. Problema majoră pentru omenire este extinderea tehnologiilor cyborg în alte domenii, cu o lipsă de transparență evidentă, fără dezbateri și fără un control strict constituie, în opinia mea, o cale periculoasă.

P.S.1. Kevin Warwick, este considerat de mulți a fi primul cyborg din lume. I s-a implantatun dispozitivcare i-a permis să controleze o mână robotică prin semnalele creierului său de oriunde din lume.

P.S.2. Talos, omul de metal, care păzea insula Creta, apare pentru prima dată în scrierile lui Hesiod, din jurul anului 700 î.Hr. A fost construit din bronz de Hephaistos, cu singură venă, care pornea de la gât și cobora până la glezne. Potrivit autorului grec antic Apollonius Rhodius, Talos a fost un cadou de la Zeus pentru prințesă feniciană Europa – pentru a o proteja. Aceasta l-a dăruit ulterior fiului ei, regelui Minos.

-------------------------------------------------
  1. 1. Clynes M., Kline,S.N., Cyborgs and Space, Astronautics,13, September ,1960 , 26–27, 74–75. https://web.mit.edu/digitalapollo/Documents/Chapter1/cyborgs.pdf
  2. Merriam-Webster Dictionary:Cyborg
3.Warwick, K,. Cyborgs, Encyclopedia of Applied Ethics, Second Edition, Ruth Chadwick Editor, San Diego, Academic Press; 2012
  1. The International Encyclopedia of the Social & Behavioral Sciences, Neil J. Smelser,Paul B. Baltes ed. Elsevier, 2001
  2. Heudin, Jean-Claude. ,Demain, tous cyborgs?, L’Autre, le semblable, le différent,René Frydman éd,.Presses Universitaires de France, 2014, pp. 115-125.
  3. Fox, Stephen, Cyborgs, Robots and Society: Implications for the Future of Society from Human Enhancement with In-The-Body Technologies, Technologies, 2018, 6 (2), 50; https://doi.org/10.3390/technologies6020050
  4. Heudin, Jean Claude, Tous les cyborgs demain?, Territoire en mouvement -revue de géographie et d’aménagement [En ligne], 12 | 2012,pp.46-55, consultat pe 12 iunie 2023. URL : http://journals.openedition.org/tem/1469 ; DOI : https://doi.org/10.4000/tem.1469
  5. Damour, F. Le cyborg est-il notre avenir?.Études, 2009,411, 475-484. https://doi.org/10.3917/etu.115.0475
  6. Quigley M, Ayihongbe S. Everyday Cyborgs: On Integrated Persons and Integrated Goods. Med Law Rev. 2018 May 1;26(2):276-308. doi: 10.1093/medlaw/fwy003. PMID: 29481676; PMCID: PMC5963303
  7. Meyer B, Asbrock F. Disabled or Cyborg? How Bionics Affect Stereotypes Toward People With Physical Disabilities. Front Psychol. 2018 Nov 20;9:2251. doi: 10.3389/fpsyg.2018.02251. PMID: 30515121; PMCID: PMC6256064.
  8. Heidi Pedersen, S. Söderström Creating cyborgs in a socially constructed understanding of disability and assistive technology use, Disability & Society ,06 febr. 2023,pp. 1-23 https://doi.org/10.1080/09687599.2023.2173051
  9. Gorgey AS. Robotic exoskeletons: The current pros and cons. World J Orthop. 2018 Sep 18;9(9):112-119. doi: 10.5312/wjo.v9.i9.112. PMID: 30254967; PMCID: PMC6153133.
  10. Palermo AE, Maher JL, Baunsgaard CB, Nash MS. Clinician-Focused Overview of Bionic Exoskeleton Use After Spinal Cord Injury. Top Spinal Cord Inj Rehabil. 2017 Summer;23(3):234-244. doi: 10.1310/sci2303-234. PMID: 29339899; PMCID: PMC5562031.
  11. Lora-Millan JS, Moreno JC, Rocon E. Coordination Between Partial Robotic Exoskeletons and Human Gait: A Comprehensive Review on Control Strategies. Front Bioeng Biotechnol. 2022 May 25;10:842294. doi: 10.3389/fbioe.2022.842294. PMID: 35694226; PMCID: PMC9174608.
  12. Siviy, C., Baker, L.M., Quinlivan, B.T. et al. Opportunities and challenges in the development of exoskeletons for locomotor assistance. Nat. Biomed. Eng 7, 456–472 (2023). https://doi.org/10.1038/s41551-022-00984-1
  13. Bumbaširević M, Lesic A, Palibrk T, Milovanovic D, Zoka M, Kravić-Stevović T, Raspopovic S. The current state of bionic limbs from the surgeon’s viewpoint. EFORT Open Rev. 2020 Feb 26;5(2):65-72. doi: 10.1302/2058-5241.5.180038. PMID: 32175092; PMCID: PMC7047902.
  14. Aman M, Festin C, Sporer ME, Gstoettner C, Prahm C, Bergmeister KD, Aszmann OC. Bionic reconstruction: Restoration of extremity function with osseointegrated and mind-controlled prostheses. Wien Klin Wochenschr. 2019 Dec;131(23-24):599-607. doi: 10.1007/s00508-019-1518-1. Epub 2019 Jun 14. PMID: 31201567; PMCID: PMC6908564.
  15. Mastinu E, Doguet P, Botquin Y, Hakansson B, Ortiz-Catalan M. Embedded System for Prosthetic Control Using Implanted Neuromuscular Interfaces Accessed Via an Osseointegrated Implant. IEEE Trans Biomed Circuits Syst. 2017 Aug;11(4):867-877. doi: 10.1109/TBCAS.2017.2694710. Epub 2017 May 23. PMID: 28541915.
  16. Stevens PM, Rheinstein J, Wurdeman SR. Prosthetic Foot Selection for Individuals with Lower-Limb Amputation: A Clinical Practice Guideline. J Prosthet Orthot. 2018 Oct;30(4):175-180. doi: 10.1097/JPO.0000000000000181. Epub 2018 Sep 13. PMID: 30473606; PMCID: PMC6221375.
  17. Frossard,L., Conforto,S., Aszmann, O.C., Editorial: Bionics limb prostheses: Advances in clinical and prosthetic care,Front. Rehabil. Sci.,Volume 3 /2022 |https://doi.org/10.3389/fresc.2022.950481
  18. Mills JO, Jalil A, Stanga PE. Electronic retinal implants and artificial vision: journey and present. Eye (Lond). 2017 Oct;31(10):1383-1398. doi: 10.1038/eye.2017.65. Epub 2017 May 26. PMID: 28548648; PMCID: PMC5639190.
  19. Bloch E, Luo Y, da Cruz L. Advances in retinal prosthesis systems. Ther Adv Ophthalmol. 2019 Jan 17;11:2515841418817501. doi: 10.1177/2515841418817501. PMID: 30729233; PMCID: PMC6350159
  20. Pragya Kosta, Kyle Loizos, Gianluca Lazzi, Stimulus waveform design for decreasing charge and increasing stimulation selectivity in retinal prostheses,IET Helthcare Thehnology Letters,vol.7,3/2020, pp.66-71 https://doi.org/10.1049/htl.2019.0115
  21. Allen, Penelope J, Retinal prostheses: Where to from here?, Clinical & Expermental Ophthalmology, 21 May 2021 https://doi.org/10.1111/ceo.13950
  22. Lenarz T. Cochlear implant – state of the art. GMS Curr Top Otorhinolaryngol Head Neck Surg. 2018 Feb 19;16:Doc04. doi: 10.3205/cto000143. PMID: 29503669; PMCID: PMC5818683.
  23. Deep NL, Dowling EM, Jethanamest D, Carlson ML. Cochlear Implantation: An Overview. J Neurol Surg B Skull Base. 2019 Apr;80(2):169-177. doi: 10.1055/s-0038-1669411. Epub 2018 Sep 6. PMID: 30931225; PMCID: PMC6438790.
  24. Wilson BS The cochlear implant and the possibilities for narrowing the remaining gaps between prosthetic and normal hearing. (2018) World Journal of Otolaryngology – Head and Neck Surgery 3 ( 4 ), 200–210. 10.1016/J.wjorl.2017.12.005
  25. Carlyon, R.P., Goehring, T. Cochlear Implant Research and Development in the Twenty-first Century: A Critical Update. JARO22, 481–508 (2021). https://doi.org/10.1007/s10162-021-00811-5
  26. Waldman SA and Terzic A (2011) Bionic technologies transforming the science of healthcare delivery. Clinical and Translational Science 4 ( 2 ), 84–86. 10.1111/j.1752-8062.2011.00271.x
  27. Aman M, Sporer ME, Gstoettner C, Prahm C, Hofer C, Mayr W, Farina D, Aszmann OC. Bionic hand as artificial organ: Current status and future perspectives. Artif Organs. 2019 Feb;43(2):109-118. doi: 10.1111/aor.13422. PMID: 30653695.
  28. Chung JS, Emerson D, Megna D, Arabia FA. Total artificial heart: surgical technique in the patient with normal cardiac anatomy. Ann Cardiothorac Surg. 2020 Mar;9(2):81-88. doi: 10.21037/acs.2020.02.09. PMID: 32309155; PMCID: PMC7160624.
  29. Bennett, Hayley, Rise of the cyborgs: Inside the technology transcending humanity’s biological limits, BBC Science Focus Magazine, 02 July, 2021 https://www.sciencefocus.com/future-technology/cyborgs-transhumans/
  30. Warwick, K., The Cyborg Revolution, Nanoethics, Springer, 2014
  31. Fukuda, Toshio, Cyborg and Bionic Systems, Editorial inCyborg and Bionic Systems: Signposting the Future, Vol. 1, 2020 DOI: 10.34133/2020/1310389
  32. Jecker, Nancy S., Ko,Andrew, Brain-computer interfaces could allow soldiers to control weapons with their thoughts and turn off their fear – but the ethics of neurotechnology lags behind the science, The Conversation, December 2, 2022, https://theconversation.com/brain-computer-interfaces-could-allow-soldiers-to-control-weapons-with-their-thoughts-and-turn-off-their-fear-but-the-ethics-of-neurotechnology-lags-behind-the-science-194017
  33. Haddow G. Embodiment and everyday cyborgs: Technologies that alter subjectivity [Internet]. Manchester (UK): Manchester University Press; 2021. PMID: 34236780.
  34. Borel, Simon, Le cyborg: vers une mutation anthropologique?, Revue du MAUSS, 2013/2 (n 42), p. 119-124. DOI: 10.3917/rdm.042.0119. URL : https://www.cairn.info/revue-du-mauss-2013-2-page-119.htm
  35. Kyrou, Ariel, Nous sommes tous des cyborgs, Multitudes,n.44, printemps 2011, pp. 179-187. https://www.cairn.info/revue-multitudes-2012-1-page-121.htm
  36. Mandelsohn, Sophie, «Cyborg: l’avenir d’une utopie», Essaim, 2001/2 (no8), p. 103-114. DOI: 10.3917/ess.008.0103. URL: https://www.cairn.info/revue-essaim-2001-2-page-103.htm
  37. Horgan, John ,Who Wants to Be a Cyborg? Philosopher Susan Schneider weighs the pros and cons of radical technological enhancement, Scientific American, July 21, 2020. https://www.scientificamerican.com/article/who-wants-to-be-a-cyborg/