
În articolul menţionat, autorii arată că din anul 2007, cercetători în fizica teoretică, folosind aparatul matematic din Teoria Cuantică a Câmpului, au ajuns la concluzia că există abateri de la modelul standard al comportării particulelor şi au numit aceste excepţii „neparticule". S-a concluzionat că particulele şi antiparticulele nu mai există în mod independent, căci există un spectru continuu de stări amestecate. Aceste amestecuri arbitrare de particule şi antiparticule pot fi privite ca o manifestare a „nemateriei" propuse de Smarandache. Articolul menţionează că experimente făcute în perioada 1970-1975 în SUA, la Brookhaven National Laboratory şi în Elveţia, la CERN, au observat atomi care conţineau în nucleul lor protoni şi antiprotoni, precum şi atomi care conţineau antiprotoni şi neutroni, timpul lor de viaţă fiind însă extrem de scurt (10-20 s). Cercetările au fost atunci abandonate deoarece neexistând o teorie, s-a considerat că aceşti atomi care conţineau nucleoni şi antinucleoni erau o excepţie rară care nu putea să constituie o nouă specie de materie. Existenţa nemateriei este posibilă deoarece nucleonii (protoni şi neutroni) sunt formaţi din „quarkuri" - particule elementare cu sarcină electrică fracţionară (pozitivă sau negativă). Ipoteza existenţei „quarkului" a apărut în anul 1964, prima sa confirmare experimentală s-a produs în anul 1968, iar în 1995 a fost descoperit cel de-al şaselea tip de quark. Datorită combinării quarkurilor cu antiquarkurile se poate obţine nematerie nu doar cu sarcină electrică nulă, ci şi cu sarcină pozitivă sau negativă!
La stadiul actual al tehnologiei, cercetările privind „nemateria" sunt foarte laborioase şi foarte costisitoare, dar vâlceanul Florentin Smarandache, acum cu cetăţenie dublă, română şi americană, a aruncat mănuşa fizicienilor din întreaga lume, care se vor ambiţiona să verifice valabilitatea acestei ipoteze paradoxiste ce constituie acum, la început de veac şi de mileniu, o nouă deschidere în fizică!
Cei doi autori au mai publicat articole cu aceeaşi temă, iar acceptarea acestei comunicări ştiinţifice de către o filială a Societăţii Americane de Fizică este un mare pas înainte spre acceptarea de către mediul academic a ipotezei ştiinţifice privind existenţa celei de-a treia specii de materie - „nemateria".