Încheiam prima parte a acestei scurtei analize cu afirmația că, atunci când se propune „destigmatizarea” pedofiliei și acceptarea ei ca o orientare sexuală „normală”, trebuie să ne aplecăm în principal la modul în care protejăm minorii de exploatarea sexuală. Pentru că aceasta este o realitate îngrijorătoare, care există din cauza „cererilor” pedofililor. Cu atât mai mult cu cât exploatarea sexuală se suprapune cu traficul de ființe umane.
Pentru majoritatea oamenilor traficul de copii, care reprezintă sfârșitul tragic al copilăriei, este o crimă. Sau cel puțin aceasta era percepția până de curând. Traficul de copii se referă la exploatarea fetelor și băieților, în primul rând pentru muncă forțată și exploatare sexuală. Copiii reprezintă 27% din totalul victimelor traficului de ființe umane din întreaga lume, iar doi din trei copiii victimă sunt fete[1]. Intensitatea fenomenului a determinat elaborarea atât a unor documente internaționale, cât și prevederi în legislațiile naționale pentru a-l combate.
Consiliul Europei a dezvoltat aceste principii. European Convention on the Exercise of Children’s Rights (25 ianuarie, 1996) are drept obiectiv promovarea drepturile copiilor, acordarea drepturilor procedurale și facilitarea exercitării acestor drepturi prin asigurarea faptului că copiii sunt ei înșiși (sau prin intermediul altor persoane sau organisme), informați și li se permite să participe la procedurile care îi afectează în fața unei autorități judiciare[6]. „Convention on the Protection of Children from Sexual Exploitation and Abuse” (25 octombrie 2007) obligă părțile să ia măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a preveni toate formele de exploatare sexuală și de abuz sexual asupra copiilor și pentru a incrimina anumite comportamente intenționate, inclusiv infracțiunile referitoare la pornografia infantilă[7]. Uniunea Europeana a adoptat măsuri pentru a opri traficul și explotarea sexuală a copiilor[8,9]. O.S.C.E., într-un document din 2019, analizează ce măsuri au fost și pot fi luate de statele participante pentru a implementa o recomandare inclusă în raportul O.S.C.E. din 2016 privind implementarea Planului de acțiune al OSCE pentru combaterea traficului de ființe umane[10]. Dacă citești cu atenție documentul, dincolo de afirmațiile privind implicarea unor instituții internaționale, (cum ar fi de exemplu, U.N.I.C.E.F.) [11], rezultatele nu sunt încurajatoare; traficul de copiii a devenit infracțiunea cu cea mai rapidă creștere din lume.
Astăzi, la nivel mondial, aproximativ 20% dintre victimele traficului sunt copii, cu până la 100% în unele regiuni. Traficul sexual este cea mai comună formă de trafic de persoane. La nivel global, se estimează că 4,8 milioane de oameni sunt exploatați sexual. Această industrie produce profituri de 99 de miliarde de dolari pe an pentru traficanți[12]. Acesta este doar vârful icebergului. Nu cunoaștem care este întinderea reala a fenomenului deoarece estimări exacte sunt dificil de obținut. Ne raportăm adesea doar la date oficiale. Dar și așa datele sunt înfricoșătoare. De exemplu, în Statele Unite, potrivit „US Trafficking Victims Protection Reauthorization Act” din 2006, traficul sexual de minori este considerat o formă de abuz asupra copiilor și este adesea menționat folosind termenii domestic minor sex trafic (D.M.S.T.) și commercial sexual exploitation of children (C.S.E.C.)[13]. Deși este o realitate incontestabilă[14] există informații limitate cu privire la prevalența acestei infracțiuni[15]. Se știe că în 2018, peste jumătate (51,6%) dintre cazurile de trafic sexual descoperite în S.U.A. au implicat copii[16]. În anul 2019, linia telefonică națională pentru traficul de persoane din SUA a identificat 14.597 de victime și supraviețuitori ai traficului sexual și 1.048 ale traficului sexual și muncă forțata. Vârsta medie a celor traficați a fost de 17 ani[17].
Raportul global al Națiunilor Unite privind traficul de persoane[18,19] raportează doar cazurile „detectate”, care sunt în număr de aproximativ 25.000 în fiecare an. Există suficiente studii solide care sugerează că aproximativ unul din zece copii sunt abuzați sexual înainte de vârsta de 18 ani - una din șapte fete și unul din 25 de băieți[20]. Estimările cele mai frecvent acceptate ale numărului real de victime ale traficului sexual din lume este de aproximativ 5 milioane; aproximativ 3 milioane dintre aceștia au vârsta sub 18 ani[21]. De aici importanța îmbunătățirii capacității de a calcula estimări mai precise ale prevalenței fenomenului pentru dezvoltarea și evaluarea strategiilor de prevenire [22,23,24,25,26].
Cine sunt victimele minore ale expoatării sexuale?
Până prin 2014-2016 se afirma că acei copii, care provin din familiile care trăiesc în sărăcie (vulnerabile din punct de vedere social și economic), ar constitui populația țintă a exploatării sexuale. Majoritatea victimelor traficului de copii ar fi fete între 12 și 16 ani. Atunci când copiii sub 12 ani sunt victime s-a constatat că băieții depășesc numărul fetelor (16). Numerose studii au arătat că minorii reprezintă o populație deosebit de vulnerabilă la exploatare sexuală [27,28,29,30,31,32,33]). Au fost identificați factori de risc, cum ar fi statut socioeconomic scăzut, lipsa unui adăpost, fuga de acasă, probleme de sănătate mintală, abuzul de substanțe, minorități sexuale, istoricul de abuz fizic și sexual etc[34,35,36,37,38,39]. În zilele noastre, lucrurile par a arăta altfel. Potrivit Departamentului de Justiție al SUA „Niciun copil nu este imun să devină victimă a traficului sexual cu copii, indiferent de rasa, vârsta, statutul socioeconomic sau locația copilului, și fiecare copil implicat în această formă de exploatare sexuală comercială este o victimă”[40]. Chiar și mult vehiculatul gradient socio-economic își pierde din importanță deoarece victimele pot proveni din familii bogate, copiii din familii organizate și iubitoare, copii care beneficiază de atenție sau îngrijiri pot fi exploatați, făptașii abuzând de vulnerabilitatea inerentă a copilului în curs de dezvoltare și a creierului imatur[41]. Cu alte cuvinte,copiii de toate vârstele, genurile, mediile și statut socioeconomic pot fi exploatați sexual[42].
Contrar opiniei încetățenite, potrivit căreia copiii sunt răpiți de persoane necunoscute și exploatați sexual, doar un procent cuprins între 5% și 15% dintre victime se află în această situație[20]. În aceste cazuri, se utilizează agresiunea, amenințările și violența pentru a angaja și înrobi victima. Mai des, traficanții sunt persoane cunoscute, care se apropie de familiile vulnerabile sau de minori vulnerabili, oferindu-le promisiuni false de afecțiune, aventură, muncă și o viață mai bună. Recrutarea se face prin ceea ce pare a fi bunătate și compasiune, copiilor li se promite adăpost, dragoste și protecție. În schimb, minorii sunt presați sau constrânși să facă sex cu diferite persoane[12]. Traficanții identifică copilul vulnerabil direct și aplică diferite tehnici pentru a îi câștiga încrederea - laudă, lingușire, promisiunea de dragoste, aventură și un viitor bun, furnizarea de bunuri materiale și cadouri care pot spori statutul și mândria de a se simți „ales ” și acceptat într-un grup de egali aspirați[42].
Traficanții pot folosi înșelăciunea și manipularea pentru a construi legături psihologice complexe în jurul unui copil, pentru o perioadă scurtă de timp, înainte de a începe abuzul psihologic insidios, șantajul sentimental, abuzul sexual, violența, exploatare, consumul și comerțul ilegal cu droguri care vor fi imbricate cu expresii de dragoste, valoare, protecție. Între victimă și traficant se creează legături puternice, care pot anula nevoia de constrângere fizică[43,44]. Într-o analiză a traficului de persoane în perioada 2010-2020 (publicată în aprilie 2023), Al-Tamani și colab[45]. constată că 49,1 % dintre victime auraportat exploatarea sexuală (24,19% fiind cu vârsta 9-17ani) și că mijloacele utilizate de traficanți au fost amenințările, abuzul psihologic, restricționarea mișcării victimei, luarea veniturilor victimei și abuzul fizic.
Internetul și rețelele de socializare au facilitat traficul sexual al copiilor, oferind un canal de marketing convenabil la nivel mondial, unde se face publicitate, se programează și se cumpăra întâlniri sexuale cu minori. Internetul permite proxeneților și traficanților să ajungă la o clientelă mai mare decât în trecut, ceea ce expune victimele la riscuri și pericole mai mari[40,46]. Într-o investigație desfășurată pe durata a doi ani, McQue și McNamara sugerează că gigantul tehnologic Meta nu reușește să împiedice criminalii să folosească platformele pentru a cumpăra și a vinde copii pentru sex[47]. Ele constată că, în 2020, potrivit unui raport Human Trafficking Institute, Facebook a fost platforma cea mai folosită pentru recrutarea de copii de către traficanții sexuali (65%). Instagram s-a clasat pe locul al doilea, iar Snapchat pe locul trei. În timp ce Meta spune că face tot ce poate, există dovezi care sugerează că nu reușește să raporteze sau chiar să detecteze întreaga amploare a ceea ce se întâmplă; mulți au spus că se simt neputincioși în a determina compania să acționeze rapid și eficient.
Luke Goldworm, un fost procuror din Boston, Massachusetts, a declarat că, din 2019 până în octombrie 2022, volumul de cazuri de infracțiuni de trafic sexual de copii facilitate de platformele de socializare a crescut cu aproximativ 30% în fiecare an. „Vedem din ce în ce mai mulți oameni cu antecedente penale semnificative care se mută în această zonă. Este incredibil de profitabil”, a spus el. Un traficant poate câștiga până la 1.000 de dolari pe noapte. Multe dintre victimele pe care le-a văzut aveau doar 11 sau 12 ani, iar majoritatea erau negri, latini sau L.G.B.T.Q.I.+. Alți șase procurori din state diferite au spus că, din experiența lor, Facebook și Instagram sunt utilizate pe scară largă pentru traficul de copii. Cinci dintre acești procurori au vorbit despre furia lor față de ceea ce au considerat că sunt întârzierile inutile ale lui Meta în respectarea mandatelor și a citațiilor semnate de judecători necesare pentru a strânge dovezi în cazurile de trafic sexual. Meta profită și abuzează de faptul că nu există o cerință legală de a raporta traficul sexual cu copii. Între 2009 și 2019, Meta a raportat doar trei cazuri ca fiind suspectate de trafic sexual cu copii în S.U.A. În 2021, fostul angajat Facebook, Frances Haugen, a scurs către presă și anchetatori documente interne.
Aceste documente, care numărau mii de pagini, detaliau modul iresponsabil în care compania gestiona conținutul dăunător.În martie 2022, mai multe fonduri de pensii și investiții, care dețin acțiuni Meta, au lansat acțiuni legale împotriva companiei pentru presupusul refuz de a acționa în baza „dovezilor sistemice” potrivit cărora platformele sale facilitează traficul sexual și exploatarea sexuală a copiilor. Meta, (care este evaluată în prezent la peste 500 de miliarde de dolari), ar putea face mai mult pentru a combate traficul de copii, spun reclamanții[47]. Nu numai că nu a făcut, dar a permis dezvoltarea unei rețele de pedofili pe Instagram, ceea ce a condus în iunie 2023 la un scandal internațional. Senatorul Tom Cruz a cerut măsuri eficiente (48), iar Comisarul UE pentru piața internă, Thierry Breton, a scris pe Twitter: „Codul voluntar al Meta privind protecția copilului pare să nu funcționeze. Mark Zuckerberg trebuie acum să explice și să ia măsuri imediate”. Cum vigilenții cenzori de la Meta s-au dovedit atât de eficienți în pandemia de Covid-19 (mințind, ștergând postări, blocând, ascunzând tot ceea ce nu convenea autorităților sau companiilor Big-Pharma) este greu de crezut că au avut o simplă scăpare. La fel ca în cazul pandemiei, este vorba de bani, bani și iarăși bani, sume uriașe fiind vehiculate de traficanți și pedofili.
Problema exploatării sexuale a copiilor are repercursiuni și în domeniul sănătății publice. Impactul negativ asupra sănătății al violenței psihologice severe în cadrul procesului de trafic și pe parcursul vieții unui copil victimizat nu trebuie subestimat[42]. Victimele traficului sexual prezintă un risc ridicat de a avea numeroase probleme de sănătate fizică și comportamentală și este probabil să solicite asistență medicală. Violența psihologică este trăită și exprimată în corpul fizic prin boli psiho-somatice. Tulburările de sănătate mintală și simptomele traumei sunt frecvent detectate la supraviețuitorii traficului de copii și includ tulburări de stres posttraumatic, tulburări afective severe (inclusiv anxietate, depresie, tulburare bipolară), stres sever și tulburări de adaptare. Copiii traficați au o gamă largă de nevoi fizice, de sănătate mintală, educaționale și sociale, care sunt cel mai bine satisfăcute prin colaborarea multidisciplinară[50,51,52,53].
În 2016, Cunningham & Cromer, scriau „Miturile despre traficul de ființe umane sunt convingeri false, care neagă sau justifică vânzarea sau comerțul cu ființe umane, denigrează victimele, scuză traficanții și ascund adevărata natură a traficului de persoane” (54). Acest lucru este valabil și în cazul exploatării sexuale a minorilor.
În concluzie, revoluția sexuală, prin relativizarea principiilor morale a creat monștri. Creșterea în proporție semnificativă, de la an la an, a exploatarii sexuale a copiilor este consecința directă a creșterii numărului de pedofili (cu sau fără tulburare pedofilică) determinată de așa-zisa „eliberare sexuală”. A considera pedofilia drept o orientare sexual acceptabilă, legalizarea acesteia prin scăderea vârstei consimțământului valid la 12 ani, constituie un pericol grav nu numai pentru copii, dar și pentru societate.
P.S.1. Am preferat în titlu și uneori în text să utilizez expresia exploatarea sexuală a copiilor în locul traficului sexual, deoarece chiar dacă termenii aproape se suprapun, oferă cititorului o imagine mult mai clară a ceea ce se întâmplă, a scopului acțiunii.
P.S.2. În justificarea introducerii educației sexuale comprehensive la copii, aud de ani de zile lozinca axiomatico-ideologică potrivit căreia astfel se vor reduce abuzul sexual și criminalitatea sexuală. Realitatea arată că nu exista niciun studiu serios care să confirme acest lucru (dacă există vă rog să mi-l semnalați), iar infracțiunile sexuale au crescut vertiginos. Cine urmărește manualele și cadrul recomandat le poate cataloga, fără riscul de a greși, „materiale pornografice mascate de glazură științifică”.
Aranjament grafic – I.M.