Printre „valorile”  capitalismului modern se evidenţiază mafia agroalimentară. De la acea gospodărie sătească pe care o practicau din generaţie în generaţie strămoşii noştri, cu pietate faţă de tot felul de plante  perfect adaptate condiţiilor climaterice locale, a rămas doar nostalgia. La început de mileniul III, constatăm că trusturile chimice, cerealiere, constructoare de tehnică agricolă,  precum şi puterea politică au distrus multitudinea diversităţii plantelor agricole. De exemplu, în India fusese cândva o mare bogăţie genetică - 5 mii de soiuri de orez; după „revoluţia verde” au rămas 700. În Brazilia se produce cafea numai de un singur soi. În Europa, 95% de secară este obţinută din trei soiuri. Pe parcursul a 20 de ani, în China au dispărut, în acelaşi mod, 9 mii de soiuri de grăunţoase.

Fondul de seminţe. Până nu demult, se alegea semânţa „cu mâinile goale”. De un timp, alegerea este industrializată şi se operează intervenţii genetice. Consumatorii din Europa Occidentală protestează împotriva importării produselor modificate genetic, deoarece ele comportă riscuri pentru sănătate puţin studiate. Primele efecte ale concentrării fondului de seminţe sub controlul a 12 companii transnaţionle sunt eroziunea fondului genetic, pierderea irecuperabilă a resurselor genetice alimentare. Alte efecte negative ale manipulărilor genetice sunt de ordin economic-social: ţările lumii a treia nu vor putea vinde produsele lor tradiţionale - zahărul, cacao, vanilia. Acestea vor fi înlocuite cu produse sintetice.

În pofida efectelor negative ale ingineriei genetice, lobby-ştii industriali promovează o campanie publicitară intensă. Vor să convingă consumatorii de „binefacerea şansei pentru omenire” adusă de alimentele modificate genetic. A fost manipulată genetic soia, minunatul cadou al naturii, cu o comoară de substanţe nutritive, datorită cărora soia era utilizată  la obţinerea laptelui şi a cărnii de soia, prepararea ciocolatei, îngheţatei, maionezei, a produselor de patiserie, a prăjiturilor Mars, Nutella, a gumelor de mestecat. Pentru a ascunde soia deteriorată genetic, producătorii o amestecă cu soia nealterată genetic, vânzând-o ca „produs natural”. Cartoful, care conţine solanina  - o substanţă foarte toxică acumulată preponderent în flori, după intervenţia genetică a început să producă  multă solanină  şi în bulb.     

Noul imperialism - imperialismul genetic.

Deşi în Uniunea Europeană este interzisă utilizarea hormonilor în creşterea animalelor, o serie de ţări (Noua Zeelandă, Argentina, Australia, Canada, S.U.A. ş.a.) exportă peste hotare carne de animale hormonizate. Veterinarii francezi, pe sub poală, vând fermierilor hormoni sintetizaţi în laboratoare din Germania. Există o reţea de preparare şi realizare a hormonilor. Ilegaliştii obţin importante venituri. Fabricile de preparare a făinei pentru animale din rămăşiţele de la abator utilizează, nu rareori, leşurile de animale de la clinicile veterinare. Nimeni nu ştie de ce au pierit aceste animale şi ce fel de medicamente li s-a administrat.

În Elveţia, în afară de cadavrele animalelor, la producerea „bucatelor” pentru găini şi porci se utilizează şi placenta de la femei, după naştere. Noi, consumând carnea animalelor hrănite cu placentă, fără să o ştim, suntem transformaţi în canibali. O serie de chimicate utilizate în agricultură contribuie la îmbolnăviri. Riscul de deces prin cancer al creierului este mai mare cu 25% , în comparaţie cu celelalte populaţii, la agrarienii care sunt în contact permanent cu pesticidele.

Multiple efecte negative asupra sănătăţii, inclusiv asupra dezvoltării hormonale a oamenilor şi a animalelor îl au  produsele chimice utilizate în agricultură: D.D.T., D.D.E., clorodan, atracin, dioxinele. Oamenii sunt păcăliţi de către stăpânii industriei chimice, care răpănoşesc alimentele cu erbicide, pesticide, fungicide, coloranţi şi conservanţi. Oamenii de la noi, mai ales pe  oropsiţii de la sate, beau soluţii boite cu chimicate, îndulcite şi cu gaz, bucurându-se de „băutura modernă”, neştiind că aceste boieli contribuie la apariţia alergiilor şi a cancerului de pancreas. Consecinţele pătrunderii în organism a rămăşiţelor de pesticide şi a altor substanţe chimice sunt creştera cazurilor de cancer al glandei mamare, al testicolului, a bolilor infecţioase şi scăderea numărului de spermatozoizi din spermă.

După cel de al Doilea Război Mondial, numărul de animale sălbatice este în descreştere, fenomen determinat de deteriorările hormonale şi genetice, îdeosebi la masculi. Faptul conduce la înrăutăţirea ori la pierderea capacităţii de reproducere a speciei. Masculii se femininizează. Tendinţa de micşorare a numărului de spermatozoizi la bărbaţi a fost stabilită de o mulţime de cercetări ştiinţifice. Dacă la 1938, numărul de spermatoizi într-un mililitru de spermă era de 110 milioane (la bărbaţii până la 30 de ani), apoi în anii 90, numărul spermatoizolor s-a redus până la 55 de milioane în mililitru de spermă. În Occident a scăzut numărul de naşteri şi se recurge la adopţii de la popoarele răsăritene, care mai au suficienţi spermatozoizi.

Vedem pe străzi mai mulţi pletoşi şi cu pirsinguri ca la indiene. Tulburările  în creştere  de pederastie afişată cu neruşinare, de festivaluri pederastice, antipatriotism şi antinaţionalism, de postmodernism, de lichelism, pot fi puse  în legătură şi cu deteriorările biologice produse de afectarea chimică. Deşi există componenta socială de susţinere şi încurajare  a acestor degradări din partea unor forţe ostile naţiunilor.  

Organizaţii secrete şi semisecrete de multă vreme urmăresc scopurile precise de „creare a unui guvern mondial, a unei politici unitare şi economii unitare pentru a-şi stabili dominaţia la scara întregii planete. În mâinile lor se află deja puterea economică. Aceşti oameni au în toate instanţele internaţionale mari şi în toate guvernele pe agenţii fideli lor. Datorită banilor, ei  fără dificultate pătrund în orice domeniu al economiilor naţionale, iar şefii statelor sunt pentru dânşii marionete, pe care le trag de sforiţe” (Dr. Luis de Brower).