De-a lungul istoriei, eu n-am auzit de vreo bătălie pe viață și pe moarte care să fi fost câștigată de români. Am zis de români, nu de vreo alianță în care fuseseră constrânși să intre și românii. Maldăre de justificări s-au adus întotdeauna, însoțite, întotdeauna de maldăre de acuzații, preponderent la adresa străinilor, străini pe care, nu cu mult timp înainte de a-i acuza, îi adulasem, ca să nu zic direct că-i pupasem în fund.
Se pare că pe români nici nu i-a interesat niciodată să dezlege cauzele înfrângerilor. Dacă i-ar fi interesat, poate ar fi descoperit că ei au pierdut întotdeauna...