La 25 martie 1991, magistraţii Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, colonel Gheorghe Ciobotaru şi locotenent-colonel Ion Panaitescu, refuzând să se conformeze ordinelor superiorilor din justiţia militară şi ale ministrului Justiţiei, precum şi opiniei recomandare a preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie  toate venite mai de sus - ca lotul inculpaţilor din Procesul celor 24-1-2 să fie condamnat la o pedeapsă moderată de 20 de ani închisoare, au creat o breşă fără precedent în bogata istorie a înscenărilor politico-judiciare din România.

Anterior, un complet prezidat de acelaşi judecător Gheorghe Cojocaru i-a achitat pe cei patru ofiţeri din garda personală a preşedintelui Nicolae Ceauşescu, o sentinţă nu tocmai bine primită, dar care nu a provocat indignarea şi furia noii puteri, ca în cazul fostei conduceri politice superioare, unde nu se aştepta la achitări şi pedepse modice, unele cu suspendare, pentru ca în recurs să fie toţi achitaţi, de către completul format din judecătorii maior magistrat Bogdan-Savin Graur şi maior magistrat Dorin Sabău. În recursul extraordinar, declarat cu o fisă de 25 de bani, de la un telefon public dintr-un aeroport, de către şeful Direcţiei Procuraturilor Militare, un complet de şapte judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, prezidat de vicepreşedintele Curţii, Valeriu Bogdănescu, va complini lipsa de experienţă a maiorilor magistraţi, folosind calea extraordinară de atac pentru condamnarea directă a inculpaţilor, act vădit ilegal.

În volumul „Nașterea Domnuluui '89. Blagoveștenie '91 - De la un proces la altul”, București, Editura SemnE, 2023, lansat joi, 4 aprilie a.c. la Biblioteca Centrală Univesitară Carol I, în prezenţa unui auditoriu select, colonelul în retragere, magistrat Gheorghe Ciobotaru devoalează tainele şi misterele din spatele unor incredibile aubuzuri şi/sau erori judiciare, care au spulberat mitul independenţei justiţiei şi al separaţiei puterilor în stat.

O prezentare analitică a volumului, cu compliniri inedite de informaţii a fost realizată de Generalul Br (rtg) Aurel I. Rogojan (Redacția).

„Nașterea Domnuluui '89. Blagoveștenie '91 - De la un proces la altul”

După toate aparențele, în coordonatele temporală a zilei de azi şi geolocativă a prestigioasei Case a Cărții Universitare din București, cei aici de faţă, dorim , prin prezenţa noastră, să conferim audienţa binemeritată unui eveniment editorial cu ample şi profunde conotaţii istorice, care este cu mult mai mult, decât o lansare de carte.

Cartea este, îndeobşte, regina creațiilor geniului uman. Desigur şi excepţiile sunt pe măsură, dar, ele sunt necesare pentru întârirea regulii, și orice nouă lansare în Galaxia Gutenberg este binevenită. Cu o ciclicitate cosmogonică, unele evenimentele de lansare a creațiilor geniului uman au fost și momente de referință în istoria dezvoltării și progresului omenirii. Respectând proporțiile, evenimentul editorial la care luăm parte are caracteristicile unui unicat istoric.

Volumul colonelului (rtg) magistrat Gheorghe Ciobotaru „Nașterea Domnuluui '89. Blagoveștenie '91 - De la un proces la altul”, București, Editura SemnE, 2023 este o apariție editorială de stringentă necesitate națională, fără de care nu am avea cheia înțelegerii evenimentelor cruciale din decembrie 1989 și din anii ce au urmat, până la lovitura de palat prin care a fost debarcat premierul Petre Roman. Din acest motiv, noi nu participăm aici la o lansare de carte. Aici și acum se lansează o rachetă informațională al cărui impact asupra justiției din România postdecembristă, dă măsura obiectivă a imposturii, obedienţei politice, oportunismului mizer, amoralităţii şi ateismului blasfemic şi criminal cu care era populată cea de-a treia puterea a statului la un moment de răscruce al istoriei și destinelor națiunii române.

Volumul autorului colonel magistrat Gheorghe Ciobotaru nu este o carte oarecare, ci un document de excepţională valoarea istorică care demonstrează că natura puterii politice post-decembriste a fost de genul neocomunist, specia dictatorial-militară.

Cangrena puterii judecătoreşti a infestat atât de întins şi de adânc puterile legislativă şi executivă, încât preşedintele în funcţie al României, în pofida prudenţei ce-i domină gândirea, a comis raţionamentul corect că România este un stat eşuat, după ce predecesorul său definise România este un stat mafiot, iar antecedentul preşedinte se declarase învins de sistem. Un rabin ar spune : Fiecare şi toţi trei au avut dreptate !

Înscenările politico-judiciare neostalinste, menite a da legitimitate nobilă, revoluţionară, emanaţilor loviturii de stat au fost concepute şi implementate în scenariu şi regie complet integrate, cu o mobilizare de resurse mediatico-propagandistice, grupuri agitatorice şi de tulburări stradale, unele violente, cu instigări la linşaj, încât a gândi şi a te exprima altfel era realmente periculos. Presa angajată în diversiunea mediatică trimitea zilnic către ora prânzului cenzurii militare șpaltul articolelor de influențare și manipulare a opiniilor.

Această prezentare de context este necesară pentru a putea aprecia temeritatea şi verticalitatea celor patru magnifici ai Justţiei Militare - Ion Panaitescu, Gheorghe Ciobotaru, Bogdan-Savin Graur şi Dorin Sabău, care nu au judecat conform deciziilor politice sau ordinelor militare, ci pe bază de probe, în respectul Adevărului, pe calea Dreptăţii prin care se înfăptuieşte Justiţia.

În primele zile ale lunii ianuarie 1990, am fost, fortuit, martor la o parte din instrumentalizarea scenariului de desfăşurare a Procesului celor patru, al cărui şablon - trasat cu dalta şi ciocanul de agenţii Moscovei, care deţineau ori controlau total puterea - s-a aplicat în serie celorlalte înscenări politico-judiciare care i-au urmat.

Precizarea se impune, pentru a înţelege că pe lângă presiunea ordinelor, judecătorilor li se inducea şi un probatoriu prefabricat menit a escamota realitatea şi a pune cercetarea judecătorească pe piste greşite.

Un grup de ofiţeri - cu grade de lt. major şi căpitan - comandanţi de subunităţi de tancuri care au reinstaurat ordinea în Bucureşti în seara-noaptea de 21-22 decembrie 1989, au fost convocaţi de regizorii înscenării pentru a li se înmâna depoziţiile de martori preelaborate de jurişti ai armatei din subordinea unui anume general Codrescu, care avea să coordoneze şi editarea parodiei „Cartea Albă a rolului armatei în revoluţie”.

Înainte de li se da misiunea de martori diversionişti, li s-a învederat : „Fiecare ştiţi ce ordine aţi primit, unde aţi fost şi ce aţi făcut... Acum, totul trebuie pus pe seama Securităţii, a cărei conducere a fost arestată, voi vă aflaţi acum chiar în biroul generalului Vlad...”. În fine, li s-au promis şi s-au negociat grade şi funcţii. Toţi doreau gradul de colonel şi funcţia de comandant de regiment. Unul, mai vocal, a primit foarte repede recompensa. Ceilalţi au avut, de asemenea, cariere de succes, finalizate, după cum urmează: doi - secretari de stat la Interne, din care unul şi consilier de stat în Administraţia Prezidenţială, doi directori S.P.P., din care unul şi consilier prezidenţial, unul adjunct al directorului S.R.I. şi lista nu se închide.

Apare firească întrebarea : unde s-ar fi aflat azi România dacă noul sistem politico-administrativ al statului ar fi fost populat cu demnitari şi înalţi funcţionari din clasa celor patru magnifici magistraţi militari, care au crezut în supremaţia legii, şi nu s-ar fi cocoţat în fotoliile puterii clone ale oportuniştilor politici care au executat ordine criminale, sau hoţi de drumul mare care au devalizat Casa Poporului, pentru propria chiverniseală ?

În anul 1989, situaţia operativă în problema justiţie , ca să mă exprim în jargon, era sub semnul decadenţei principiilor corifeilor dreptului roman - Ulpinian, Gaius, Paulus, Papinian şi Modestinus-înscrise pe frontispiciul Facultăţii de Ştiinţe Juridice.

Un exponent tipic al justiţei politice staliniste, locotenent-colonelul Adrian Niţoiu, fost judecător militar, destituit în anul 1972 pentru un grav abuz judiciar, condamnarea a 12 ani închisoare a poetului constănţean Radu Crişan pentru trei volume de poezii respinse de cenzură : „Iubirile mele”, „Sensuri multipe”, „Eu şi umbra mea”, a fost reactivat în magistatură ca judecător la Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie , pentru Procesul celor patru şi ridicat la gradul de general, pentru a putea prezida cele trei complete în cauzele privindu-l pe generalul Iulian Vlad.

Victima nedreptei represiuni instrumentate de lt.col. magistrat Adrian Nițoiu a fost grațiată de Președintele României, iar volumele de poezii i-au fost publicate integral, urmare a dispozției secretarului ideologic al C.C. al P.C.R. După cinci ani, în 1977 Adrian Nițoiu, cu avizul Direcțieial IV-a Contraiformaţii Militare și acordul generalului Vlad, la care se intervenise de către un secretar al Consiliului Politic Superior al M.Ap.N. , a fost rechemat în activitate în calitate de consilier juridic la Direcţia Lucrări în Economia Naţională, poziţie din care a devenit vedeta justiţie militare.

Aveam un respect aparte față de justiția militară, până la un moment dat, când am participat - cred că la începutul anilor '80 -, la pronunțarea unei sentințe de condamnare la moarte pentru trădare prin subminarea economiei naţionale, sentinţă cu nimic susținută. Ca spectator la proces, licențiat în drept specializat în criminologia infracţiunilor politice, nu întrevedeam motive de condamnare. Când am auzit sentința : „În numele legii, se condamnă la moarte inculpatul...” și am văzut reacția disperată a soției condamnatului, nedumerirea împietrită în fizionomia celui căruia i se luase dreptul la viață, am realizat cât de firavă și imperceptibilă poate fi frontiera dintre viață și moarte, dacă semeni ai noștri investiți cu forța dreptului o pot prăbuși cu șapte cuvinte „În numele legii, se condamnă la moarte!”…

La câteva zile după publicarea sentinței în organele de presă ale Partidului, s-a publicat și comunicatul privind grațierea condamnatului Nicolae Ilieş, fost secretar general al Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini. Totul fusese o înscenare cu vădită tentă de vendetă politică, pentru scoaterea din scenă a vice-prim ministrului Gheorghe Rădoi, căsătorit cu Lica Gheorghiu, fiica lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, sub a cărui protecţie ar fi fost posibilă trădarea cu nimic dovedită.

Mica lume a justiței militare s-a dovedit a fi mult mai obedientă politic, decât ne-am fi putut imagina, dovedindu-se a avea toate atributele temeinic exersate ale celui mai de temut instrument al terorismului politic de stat.

Nu știu de cât respect a avut parte Maria Bobu, ca fost ministru al Justiției, sau soțul, Emil Bobu ca fost consilier prezidențial pe domeniu, dar pe această filieră inculpații primeau la Jilava, aproape în timp real, informații despre implicarea celor din Olimpul Puterii în mersul proceselor (Cazul Babiuc-Roman este deja de notorietate. Evenimentul istoric nr. 21/2019, p. 80-81). Să nu uităm nici faptul că trei generali – Dincă, Olteanu și Coman au fost șefii ai Secției speciale - Armată, Interne, Justiție a C.C. al P.C.R., ipostază din carea aveau destui îndatorați, dar și purtători de ranchiună.

Valoarea și semnificațiile ample ale cărții document a colonelului magistrat Gheorghe Ciobotaru sunt potențate de poziția autorului ca judecător care a primit direct, nemijlocit, directiva politică de a condamna fără existența probelor doveditoare ale vinovăției. Autorul destramă cu un proiector de artilerie antiaeriană labirintul de întuneric, secrete și mistere din spatele unor abuzuri, erori și/sau aberații judiciare care aveau să cangreneze întregul sistem al justiției, de unde mai tîrziu și toată tevatura în chestiunea arhivelor S.I.P.A., de unde și marile bătălii ale puterii legislative în chestiunea noului Cod Penal. Să ne amintim că la un moment dat, România se afla în situația, unicat mondial, de stat cu trei coduri penale !

Oameni cu mintea acasă, caracatere curate , personalități puternice și demni slujitori ai Adevărului și Dreptății fără de care nu poate exista Justiție, cei patru magnifici s-au onorat pe sine și pentru onestitatea dovedită, cinste lor !

Închei, recomandând acest volum drept manual de învățătură pentru cursanții Institutului Național al Magistraturii, spre a se mai tempera din entuziasmul fără măsură al propagandiștilor neomarxiști care predau acolo, sub egida Consiliului Superior al Magistraturii, tratate despre imaculata și inocenta putere judecătorească.

Nota redacției - Alocuțiunea generalului Br. (rtg) Aurel I. Rogojan a fost prezentată la lansarea volumului col.(r) magistrat Gheorghe Ciobotaru „Nașterea Domnuluui '89. Blagoveștenie '91 - De la un proces la altul”, București, Editura SemnE, 2023 – care a avut loc la Biblioteca Centrală Universitară, București, la 4 aprilie 2024.