Pericol!

Ne paște un mare pericol! Nici n-am curaj să-l definesc, dar rezultă de la sine. Citez din presa on-line din 10 aprilie 2024: „Preşedintele Klaus Iohannis a declarat că România trebuie să intensifice eforturile pentru a consolida rezerva de personal militar, pentru a revitaliza industria naţională de apărare şi pentru a moderniza infrastructura de transport”.

Trec peste chestiunea cu revitalizarea industriei de apărare căci știe oricine că pentru ca o industrie să existe și să lucreze e nevoie de meseriași și personal tehnico-ingineresc. Iar nici ingineria, nici vreuna dintre meserii, nu sunt specialități militare ca să zici că ai nevoie de personal militar ca să revitalizezi industria de apărare. Militarii definesc caracteristicile tehnicii militare care trebuie fabricată, dar producerea efectivă nu impune grade pe umerii producătorilor.

Nu pot trece, însă, peste chestiunea modernizării infrastructurii de transport. Este inacceptabil așa ceva! Pentru că, în România, s-au mai modernizat drumuri, poduri, căi ferate cu militarii, dar ăia erau comuniști, nu?! Chiar au fost codamnați, blamați, de diverși jurnaliști capitaliști democrați, civilizați, precum nimicul acela numit mihai giurgea (cu litere mici).

Păi, ce facem, tovarășe președinte provenit din profesor de meditații în domeniul escrocheriilor imobiliare și al traficului de copii, ne întoarcem în comunism? Ăsta e pericolul ce ne paște.

Fuuugiiiți! Ei, unde!? În Ucraina, unde dracu'. Că, la sparanghel încă nu s-a dat drumu', americanii nu ne primesc fără viză, iar italienii și spaniolii și-au făcut plinul la femei de serviciu.

Cerere către HuuU.E.

Am mai descris situația din cartierul meu, unde, la tot pasul se vorbește ucraineană, dau peste vânzătoare care nu știu românește, numai ucrainește. Dau peste profesori/profesoare/medici ucraineni. Cartierul în care pe zidurile niciunei școli nu este nici-o inscripție, cu excepția unei școli aflate față în față cu Primăria Sectorului 3, pe care scrie mare „Slava Ucraina!”.

În acest context, având în vedere că, în curând, românii îi vor alege pe cei pe care-i vor trimite la HuuU.E., de unde nu vor mai da socoteală niciunui român pentru ce fac acolo, formulez o cerere către HuuU.E., cu speranța că un ales al românilor o va duce acolo.

Cererea mea sună așa:

„Dezonorantă HuuU.E.,
Te rog să dai dispozițiile necesare, astfel încât, în România, să se înființeze urgent «Universitatea Națională Română de Limbă Ucraineană».     
Pentru finanțarea construirii acestei universități, guvernul României va tripla taxele și asigurările de sănătate ale românilor, căci ale ucrainenilor vor rămâne tot gratuite, și se va tăia din fondurile alocate pentru repunerea în funcțiune a canalelor de irigații, (că alea erau comuniste)”.

Cam atât. Cine cunoaște vreun pretendent românesc la o funcție de europarlamentar este rugat să-i înmâneze această cerere.

Legiferarea minciunii

Iată ce zice deputatul U.S.R. Emanuel Ungureanu din Parlamentul României, conform presei on-line din 13 aprilie, referindu-se la o afirmație a ministrului sănătății, care se întreba de ce o fi fost anonimă reclamația cu privire la situația din secția A.T.I. a spitalului „Sf. Pantelimon”: „El nu a înțeles nimic din ceea ce ar fi trebuit să fie legea avertizorului de integritate. Noi cetățenii care nu avem acces pe o secție ATI închisă trebuie să știm că dacă se întâmplă acolo probleme, persoana care reclamă problema este protejată de lege, este protejată de eventuale reacții venite de la cei care ar putea să facă abuzuri. Problema lui era de ce e anonimă sursa”.

Car’va’zică, acest tovarăș deputat, susține că adevărul nu trebuie să fie asumat de cel care-l spune. În mintea lui, dar și în caracterul lui, integritatea presupune să-ți ascunzi numele. Altminteri, dacă spui adevărul și-ți declini identitatea nu e bine. Pentru mine, este evident că se dorește favorizarea minciunii. Căci, anonimii vor spune ceea ce li se comandă de cei care-i instalează acolo unde au ei nevoie și nimeni nu va mai putea să-i la întrebări. Ceea ce prezintă asemenea specimene nu va fi adevărul obiectiv, ci „adevărul dorit/comandat”.

În mod evident, și medicina, ca și sportul, ca și învățământul, ca și milităria, s-a politizat. Acuma nu mai sunt nu știu câte mii de membri de partid care împrăștie lozinci, ci sunt milioane. Iar lozincile pe care le împrăștie nu mai sunt ale unui partid, ci ale multor partide și ale multor oengheuri. Căci, acum, împrăștiatul de lozinci a devenit preocupare de bază a foarte multor români.

Adevărul este că nu se dorește evidențierea adevărului. Dacă s-ar dori, cei care ar devoala adevărul ar fi premiați, nu ascunși.