La sfârșitul anului 2019, am depus pe numele directorului-adjunct al Agenției Naţionale pentru Cercetare şi Dezvoltare (A.N.C.D.), dna Viorica Boaghe, proiectul de cercetare știinţifică cu titlul „Crimele comunismului în memoria transgenerațională. Proiect interdisciplinar de cercetare şi valorificare a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist în R.S.S. Moldovenească”. Proiectul a fost expertizat de trei specialiști, dar nu a acumulat numărul necesar de puncte pentru a fi susținut financiar de statul Republica Moldova. Personal consider că a fost o decizie politică. Aceasta pentru că a fost uimitor decalajul între punctele puse de doi experți „din afară” şi cel de-al treilea „din interior”, iar A.N.C.D. nu a binevoit cel puțin să examineze cauza acestei diferențe de puncte acordate proiectului.
Totuși, în această istorie cel mai dezagreabil a fost episodul cu contestările. Am mers la sediul A.N.C.D., doamnele de acolo m-au îndemnat să reușesc să depun documentul până a doua zi, ora 17.00. Am muncit o zi, am depus contestarea ca să aflu mai apoi că există un anume punct într-o anume decizie prin care A.N.C.D. s-a scutit de obligațiunea de a studia contestările. De ce nu ați spus despre asta mai devreme, înainte de a redacta contestarea? Nu vă pare că este culmea cinismului, o subtilă bătaie de joc, doamna Boaghe?
De fapt, ce se întâmplă în Republica Moldova? Timp de decenii de dominație totalitar-comunistă autoritățile au impus un singur mod de gândire despre trecut, o singură memorie - cea a ocupantului sovietic, interzicând victimelor regimului comunist cel puțin să discute despre supravieţuirea lor în lagărele Gulagului sau în speţposelenii. În cadrul Programului de Stat (2014-2018) privind recuperarea şi valorificarea memoriei victimelor regimului comunist de ocupaţie am depus eforturi pentru a recupera marea parte a acestor memorii la prima persoană; următorul pas era să urmărim impactul acestei traume asupra generațiilor care au urmat, am promovat ceea ce reputatul istoric francez Paul Ricoeur numea „Memorie justă”. Era firesc ca această activitate să continue, să fie susţinută de guvernanții de astăzi. Asta pentru că supraviețuitorii Gulagului sunt şi ei oameni, deci - sunt şi ei muritori. Mare păcat că persoanele care decid în Republica Moldova cui să dea şi cui să nu dea bani pentru cercetare nu au înţeles încă acest lucru. Pierderile irecuperabile sunt pe conştiinţa lor.
Acum Dodon. Lucru ştiut: el este cel care execută fără murmur tot ceea ce i se dictează de la Moscova. Kremlinului nu-i plac momentele adevărate, dar tragice, ale trecutului sovietic. „Să mai treacă o sută de ani, apoi să studiaţi acele realităţi” - această frază am auzit-o în cadrul unei emisiuni TV din gura unui propagandist al lui Vladimir Putin. Iar Dodon se străduie. La indicaţia lui a fost închis Muzeul Ocupaţiei sovietice, tocmai pentru că acesta reflecta parţial crimele comise de ocupantul nepoftit. Asta el impune cu forţa în Republica Moldova mitologia sovietică despre „Marele război pentru apărarea Patriei” - noua ideologie expansionistă a Moscovei, cu istorii contrafăcute, false, cu panglica „Sfântul Gheorghe”, cu „Bessmertnîi polk” şi alte elemente specifice mitului, adică minciunii. Altfel spus, Dodon promovează în Republica Moldova Memoricidul, adică interzice definitiv de a evoca tragedia, „pentru a împiedica victimele să se recunoască în calitate de victime şi să-l indice pe călăul lor” (Stéphane Courtois).
Asta este trista noastră realitate. Despre asta am vorbit în cadrul şedinţei ordinare a Mesei Rotunde cu Statut Permanent „Reîntregirea” din 10 ianuarie 2020. În condiţiile în care vom fi conştienţi de cele ce ni se întâmplă, sper, să ne putem solidariza (uni) pentru a rezista împotriva tăvălugului distrugător de identitate naţională, a memoriei noastre comune şi vom găsi şi posibilităţi (sper) pentru a supravieţui ca Neam.
Mai jos publicăm Contestaţia înaintată A.N.C.D.-ului în care veţi vedea inepţiile recenzentului ultra-secret nr.3, care a depunctat într-un mod impermisibil proiectul și a compromis în general procedura de recenzare a proiectelor din cadrul concursului „Program de stat 2020-2023”.
Invităm directorii de proiecte care au depus la A.N.C.D. cele 107 de contestații la fel să le publice, să rămână pentru Istorie !
Contestații la criteriul nr. 1:
- „Tema de cercetare nu este nouă, nu este atat de originală”: – Autorii proiectului propun o viziune interdisciplinară cu implicarea surselor și metodelor noi de studiu (în particular istoria orală) prin care vor crea un nou cadru al cunoașterii și un instrumentariu inovativ de cercetare (baza de date audio/video; arhiva tematică digitizată cu mărturii orale și imagini foto; baza de date cu studii de caz din perspectivă psihologică, lingvistică, antropologică).
- „Tema este destul de îngustă. Cercetări de acest gen au fost realizate, începând cu 1991-92, inclusive până în zilele noastre”: – Proiectul nu stipulează cât de îngustă este tema abordată, ci cât de tendențios și slab elucidată a fost această temă, cercetările anterior fiind realizate pe segment de surse elaborate de autorii și instituțiile aceluiași regim de ocupație, care nu pot explica fenomenul totalitarismului în complexitatea sa.
- „Problema trecutului îi frămîntă pe toți”: – Constatarea evaluatorului la compartimentul „Puncte slabe” nu poate fi indicate ca moment slab; or, este amoral să condamni societatea în continuare la necunoaștere trecutului care o frământă!
- „Altceva este daca echise [?] va aduce ceva nou prin cercetările sale”: – dincolo de exprimarea confuză, insistăm asupra cercetării intergeneraționale a memoriei privind crimele puterii sovietice în R.(A).S.S.M. ca una de noutate absolută în mediul științific din RM și de peste hotare, cu impact pentru depășirea crizelor cu care se confruntă societatea de astăzi. Mai mult, dincolo de studiile efectuate la acest subiect pentru societățile din statele baltice, Ucraina, România, Polonia – în RM această problematică nu poate fi amânată la nesfârșit!
- „autorii proiectului nu propun metode noi de cercetare, apelând la cele tradiționale, cunoscute: istorie, psihologie, filosofie. Cercetările sunt oportune, necesare, dar totul metodele nu sunt clar definite în proiect”: – Ceia ce indică evaluatorul nr. 3 ca metode este aberație crasă – nu putem confunda domeniile de cercetare cu metodele de cercetare, cu o singură excepție, cea a istoriei orale, pe care evaluatorul nr. 3 a fost incompetent să o sesizeze de-a lungul întregii propuneri de proiect. În al doilea rând, metoda de istorie orală este neaplicată în cercetările anterioare pentru studierea interdisciplinară a evenimentelor din perioada RSSM.
- „Care este sursa de bază pentru Promemoria, care sunt criteriile de selectare.” – În cazul când evaluatorul nr. 3 a avut în vedere sursele de cercetare a echipei coordonate de Centrul de Excelență Institutul de Istorie Socială ProMemoria, a se vedea atent indicarea în propunerea de proiect (documente de arhivă, mărturii de istorie orală, acte și documente din patrimoniul de familie, jurnale personale, memorialistică).
- „Noutatea rezultatelor cercetării nu este documentată suficient, făcându-se trimiteri la decrete și foruri petrecute. Originalitatea mai mult seamănă cu o constatare+descriere, decât o cercetare știinţifică cu rezultate inedite, complet noi”: – A vorbi despre documentarea noutății rezultatelor cercetării este posibil abia după implementarea proiectului. În propunerea de proiect vorbim despre argumentarea noutății rezultatelor cercetării.
Contestații la criteriul nr. 2
Contestații la criteriul nr. 3
Contestații la criteriul nr. 4
18 decembrie 2019