Sfântul NicolaeCărţile sfinte spun că Sfîntul Nicolae s-a născut în Orientul Mijlociu, la aproape trei sute cincizeci de mile nord de Bethlehem, a trăit în secolul al IV-lea, a fost cardinal de Myra (localitate de pe teritoriul Turciei), fiind recunoscut şi onorat ca sfînt începînd cu secolul al VI-lea. „Pe făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul cel grabnic şi mijlocitorul cel prea ales către Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odrăslit părţile Lichiei, în cetatea ce se numeşte Patara, din părinţi cinstiţi şi de bun neam, dreptcredincioşi şi bogaţi. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona.” (Viaţa Sfântului Nicolae”) Sfîntul Nicolae, patronul Greciei, Rusiei şi al multor oraşe din Apusul Europei, este unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii. Datorită multelor minuni pe care le-a săvîrşit atît în timpul vieţii, cît şi după trecerea la cele veşnice, este supranumit şi „Făcătorul de Minuni” (Taumaturgul). Izvoarele sfinte îi atribuie foarte multe miracole, Sfîntul Nicolae devenind cunoscut pentru zelul de credinţă, pentru dragostea  şi mila pentru semeni şi, în mod cu totul special, pentru dragostea ce o purta copiilor. Este considerat protectorul marinarilor, al vaselor plecate în larg şi al vitregiţilor sorţii, cunoscut ca protector al judecătorilor, comercianţilor, săracilor, bucătarilor, călătorilor, fetelor nemăritate şi al mireselor. După moartea părinţilor, de pe vremea cînd era încă un copil, Sfîntul Nicolae a moştenit o mare avere, pe care a folosit-o în scopul întrajutorării semenilor aflaţi la nevoie. Ţarul Vladimir al Rusiei, călătorind în secolul al X-lea,  la Constantinopole (astăzi, Istanbul) şi aflînd despre minunile sale, a decis să-l numească  patron spiritual al Rusiei. Rămăşitele Sfîntului Nicolae au fost furate de nişte marinari italieni în secolul al XI-lea şi depuse în Bari, Italia, unde se găsesc şi azi.  Se spune că moaştele Sfîntului Nicolae emană din cînd în cînd un miros plăcut, precum cel de tămîie.

„Multe, mari şi preaslăvite minuni a făcut Sfîntul Nicolae, acest mare plăcut al lui Dumnezeu, pe uscat şi pe mare, ajutînd celor ce erau în primejdii, izbăvind de înecare şi scoţîndu-i din adîncul mării la uscat; răpindu-i din robie şi aducîndu-i la casele lor; izbăvind din legături şi din temniţe, apărînd de tăierea de sabie şi scăpînd de la moarte, apoi multora le-a dat tămăduiri: orbilor, vedere; şchiopilor, umblare; surzilor, auz; muţilor, grai. Pe mulţi, din cei ce pătimeau în sărăcia cea mai mare, i-a îmbogăţit, iar celor flămînzi le-a dat hrană. Şi la toată nevoia, s-a arătat gata ajutător, apărător cald, grabnic folositor şi sprijinitor; iar acum, deasemenea, ajută pe cei ce-l cheamă şi din primejdii îi izbăveşte. Ale cărui minuni precum este cu neputinţă a le număra, tot aşa cu anevoie este a le descrie. Pe acest mare făcător de minuni îl ştie Răsăritul şi Apusul, şi toţi creştinii cunosc nenumăratele lui minuni. Deci, să se slăvească printr-însul Dumnezeu Cel Unul în Treime lăudat: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt, Căruia se cuvine laudă în veci. Amin”. (Viaţa Sfântului Nicolae”)

Devenind unul dintre cei mai populari sfinţi pentru minunile şi faptele de bine,  în amintirea şi celebrarea Sfîntului Nicolae au fost ridicate mii de biserici (numai în Anglia, cîteva sute), chipul lui fiind pictat mai mult decît al celorlalţi sfinţi. Comemorarea morţii Sfîntului Nicolae, pe 6 Decembrie, foarte aproape de sărbătoarea Crăciunului, a dus,  în multe ţări, la contopirea lor. În România, Germania, Olanda, Elveţia şi alte cîteva ţări europene, aceste două sărbători au continuat să fie celebrate distinct.  În noaptea de 5 spre 6 decembrie copiii primesc daruri în ghetuţele frumos curăţate şi aşezate din ajun la uşă. După reforma protestantă din secolul al XVI-lea, multe ţări din Europa au renunţat la sărbătorirea zilei de 6 Decembrie. Olandezii au păstrat această tradiţie catolică şi azi, copiii îl aşteaptă pe Sinter Klaas - Saint Nicholas în ziua de 6 decembrie. Tot olandezii emigraţi în America au fondat, la începutul secolului al XVII-lea,  New Amsterdam, care, din 1664 a devenit New York, astfel sărbătoarea comemorării Sfîntului Nicolae s-a întins şi pe teritoriul Americii, Sinter Klaas devenind Santa Claus sau Moş Crăciun pentru americani.

După reforma protestantă, în nordul Germaniei, Sfîntul Nicolae a fost înlocuit cu Krist Kindl - Pruncul Sfînt,  însă mulţi catolici, ortodocşi şi chiar protestanţi îl sărbătoresc pe Sfîntul Nicolae şi astăzi. Prin minunile, prin bunătatea faţă de cei fără de ajutor şi,  în mod special faţă de copii, Sfîntul Nicolae rămîne peste vreme un model de dragoste, de înţelepciune şi de milostenie faţă de semeni. De-a lungul timpului au apărut poveşti şi legende despre binefacerile Sfîntului Nicolae, ele ajutînd la înţelegerea caracterului minunat al sfîntului. O legendă cunoscută vorbeşte despre cele trei surori, fetele unui nobil sărac. Se spune că la vremea măritişului celei mari, Sf. Nicolae, ajuns cardinal, a lăsat noaptea, la uşa casei nobilului, un săculeţ cu aur. Povestea s-a repetat şi cu fata mijlocie,  iar cînd a venit vremea celei mici,  nobilul a stat de pază să afle cine-i cel care le-a făcut atîta bine fetelor lui. Aşa  l-a văzut pe cardinal cum a lăsat săculeţul cu aur. Sfîntul Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei, într-o şosetă pusă la uscat. Aşa a apărut obiceiul agăţării şosetelor de şemineu, iar de atunci, oricine primea un cadou la care nu se aştepta,  îi mulţumea lui Nicolae pentru el. În România, este foarte iubit, marcînd momentul special al  începutului frumoaselor sărbători de iarnă. El vine cu daruri atît pentru copii, cît şi pentru cei mari, obiceiul este foarte vechi, iar pentru copii reprezintă una dintre cele mai aşteptate sărbători din an.  Din noaptea Sîntandreiului, legendele atribuie vremii începutul sumbrului,  stăpînit de spirite malefice, cînd lumea pare că merge spre prăbuşire, dar este salvată an de an  de Sînnicoară, Sfîntul Nicolae,  personaj înfăţişat ca un moş cu barbă albă, călare pe cal, a cărui prioritate era vegherea porţii cerului dinspre apus, pe unde soarele se strecoară în ţinuturile de miazănoapte. Aceeaşi ocupaţie o avea, susţin legendele, Sîntoaderul,  paznic la poarta dinspre răsărit a cerului.

De Sfîntul Nicolae, peste 800 000 de români îşi sărbătoresc onomastica. Un călduros La Mulţi Ani, celor care-i poartă numele!