„Bostanii" şi „pereţii" aulei Universităţii Hofstra din New York au asistat la runda a doua a unui spectacol jenant de penibil, al cărui protagonist principal a fost Titanicul Pontifus Maximus. La un moment dat, am avut impresia ca elucubraţiile emanate de mesianica făptură sunt rodul unui consum exagerat de Ancient Age, 10 High or Clan McGregor sau rezultatul lecturarii nocturne a cărţii poetului german Gottfried August Burger, autor al nu mai putin vestitului „Uimitoarele aventuri ale Baronului Münchhausen". Mi-au revenit în memorie versurile lui Alexandru Vlahuţă, regăsite în poezia „1907": „Minciuna stă cu Regele la masă/ Dar asta-i cam de multişor poveste/, De când sunt Regi, de când minciuna este/ Duc laolaltă cea mai buna casă".

Deşi s-a dorit omniscent, persoana care posedă cunoştinţe depline în toate domeniile de activitate, puţinele minţi raţionale care au urmărit dezbaterea televizată pe toate canalele televiziunii americane, şi-au dat seama că nimic, dar absolut nimic din cele relatate de Mesianica făptură n-au fost conforme cu realitatea, dovedindu-se pentru a mia oară veridicitatea celor lăsate nouă moştenire de omul politic britanic, Benjamin Disraeli, fost prim-ministru al Marii Britanii, că în politica se regăsesc trei feluri de discursuri: minciuni-lies, minciuni sfruntate-damn lies şi statistici-statistics. Tot omul politic Britanic ne-a spus că statisticile sunt folosite de regulă pentru a minţi populaţia (Statistics are commonly used to lie to the people). S-a minţit intr-o frenezie, ceea ce mi-a dat impresia că ascultam la Radio Erevan, un concurs cu tematica „neadevăruri".

Am obţinut, o Republică, dacă o puteţi păstra!

Pentru o mai bună explicitare vă descriu un episod care a avut loc în data de 18 Septembrie 1787, în oraşul Philadelphia, la terminarea Convenţiei Constituţionale. La ieşirea din sală, Benjamin Franklin a fost interpelat de MrsPowell cu următoarele cuvinte: „Well Doctor, what have we got, a Republic or a Monarchy? A Republic if you can keep it." (Bine doctore, ce am obţinut, o Republică sau o Monarhie ? O Republică, dacă o puteţi păstra!) La 225 de ani de la aceste magistrale cuvinte, orice persoana raţională si care este familiară cu preceptele care au stat la baza înfiinţării U.S.A. realizează că Statele deloc Unite ale Americii, s-au îndepărtat total de standardele statuate la convenţia constituţională din 1787. America nu mai este ceea ce a fost şi se îndrepta vertiginos spre un colaps generalizat, care va atrage dupa sine şi restul Mapamondului. Titanicul Pontifus Maximus se regăseşte pefect în cuvintele lui Josh Billings, numele sub care şi-a semnat capodoperele faimosul scriitor umoristic american, Henry Wheeler Shaw şi este atât de dependent de exagerare, încât nu poate spune adevărul fără să mintă. A minţit intr-o frenezie demna de faimoasele Congrese ale P.C.U.S., adevărul lipsind cu desăvârşire. Ce minte raţională, ce democraţie care se consideră matură şi sănătoasă şi care doreşte implementarea propriului sistem pe tot cuprinsul Globului pământesc, se rezumă strict la atacarea oponentului republican, când ţara se confruntă cu probleme majore privind economia, somaj nemaiîntalnit în istoria U.S.A., politica externă deplorabilă, debit care depăşeste valoarea Produsului Intern Brut (P.I.B.), securitatea naţională deficitară şi a înregistrat un total fiasco şi umilire internaţională cu ocazia celor întâmplate la 11 Septembrie 2112, exact la 11 ani de la tragicul eveniment din 11 Septembrie 2001, care a dovedit că în ciuda celor 16 supersofisticate agenţii de Intelligence suntem vulnerabili, chiar foarte vulnerabili.

Cohorte de analişti şi o armată de nulităţi

Ce păzesc cohortele de analişti de toate felurile şi genurile, care împânzesc aceste instituţii? Iarăşi mă gândesc cu nostalgie la perioada când cea mai profesională instituţie de Law Enforcement era condusa de J.Edgar Hoover. Timp de 48 de ani, sub şapte preşedinţi, fără sofisticatele computere şi arme din prezenta dotare, organizaţia respectivă s-a bazat în exclusivitate pe Fidelitate, Bravura şi Integritate. Chiar nimeni dintre analişti, unii specializaţi şi în numerologie nu fac nicio conecţie în existenţa cifrei 11 de prea multe ori? Cum a fost posibil un atac atat de sofisiticat asupra Consulatului U.S.A. din Benghazi, conceput dupa reguli de tactica si strategie, desprinse din „Arta războiului" a lui Sun Tzu iar Administraţia, Departamentul de Stat, Ambasadorul U.S.A. la O.N.U. şi armate de nulităţi care împânzesc eşichierul politic, să caute vinovaţii în alte sfere. Adevărul este că Departamentul de Stat al U.S.A., nu a dat curs solicitarilor ambasadorului Chris Stevens, de a îmbunătăţi securitatea Consulatelor şi Ambasadelor Americane. Pentru anumite categorii de persoane, acest fapt nu mai constituie o surpriză. Înainte de 7 August 1998, data la care ambasadele americane din Nairobi-Kenia şi Dar es Salaam-Tanzania, au fost victime ale atacurilor teroriste (paradoxal Dar es Salaam se traduce prin Casa Pacii!?!). Departamentul de Stat al U.S.A. a fost supus unui adevarat „bombardament" epistolar din partea ambasadorului american, privind îmbunătăţirea măsurilor de securitate la cele doua ambasade. Madeleine Albright, pe atunci Secretar al Departamentului de Stat nu a onorat aceste solicitări, consecinţelele fiind cunoscute. Acum s-a întâmplat exact acelaşi lucru, dovedind, dacă mai era nevoie, ca şi în America lipseşte criteriul de selecţie, în alegerea oamenilor cei mai capabili în funcţiile de maximă importanţă pentru stabilitatea Americii şi a lumii. Ca tacâmul să fie complet, Departamentul de Stat, a contractat securitatea Consulatului din Benghazi unei firme private din Ţara Galilor, „Blue Mountain" care angajează în exclusivitate foşti componenti ai British and Commonwealth Special Forces, consideraţi cei mai duri militari ai planetei. Din nefericire, suma de 387.413 de dolari (USD), cât a fost valoarea contractului, nu a acoperit nici cheltuielile necesare trimiterii unui singur militar american în afara perimetrului naţional, aşa ca Blue Mountain a angajat cinci membri ai Mişcarii 17Th Martyrs's Brigade din Benghazi, echipaţi cu bastoane de cauciuc şi cătuşe! Da, citiţi bine! Aici a ajuns Departamentul de Stat şi Administraţia Americană în anul de graţie 2012.

O societate Dystopiană

Pentru to(n)ţi, Ambasadele şi Consulatele USA din străinatate, reprezintă de jure teritoriu suveran al Americii, iar invadarea lor este un act de război, principalul obiectiv al unui război şi, pentru asta nu trebuie să treci pe la West Point, Virginia Military Institute sau The Citadel, este distrugerea inamicului. Pentru baby-sitting angajaţi nannies şi nu Killing elite machines!
Caius Tullius Cicero, ne-a lăsat, la inceputul mileniului I, următoarea cugetare: există legi care i-au scapat lui Hammurabi, nu le găsim nici in Codul Penal Roman şi nici în jurisprudenţa unui Cod Penal din lume: sunt legi cu care ne naştem şi aparţin instinctului uman-instinctul de autoapărare. Dacă mai stăm patru ani sub Messianica făptură, este posibil ca acest instinct să fie interzis printr-o lege draconică. Prefigurez la orizont o societate Dystopiană, care este definită ca un sistem caracterizat prin sărăcie, repulsie sordidă si opresivă şi în care justiţia, libertatea şi fericirea sunt reprimate. Poate nici nu merităm altceva, atât timp cât suntem adepţii Ineptocraţiei şi alegem conducătorii după gradul lor de incompetenţă şi ineficacitate. De asta, am ferma convingere că sfârşitul este revoltător de aproape şi nu mai putem dăinui multă vreme.