S-a reuşit cu brio să se provoace scârba românilor pentru capitalism într-o societate care nu este nici cal nici măgar. Este un fel de catâr urât şi steril. Ca o reacţie de protecţie la transformările „democratice" originale pe care le trăim de mai bine de douăzeci de ani, am devenit morali până la prostie. Şi când trebuie să fim pragmatici, iar cădem brusc într-o moralitate fleşcăită. Ca definiţie operaţionalizată, moralitatea la români este menită a ne feri pe noi cei buni şi frumoşi (care nu facem nimic) de a nu ne amesteca cu răii şi urâţii care sunt imoralii, (cei care fac afaceri) şi care vai, ne fac tot ce vor ei la orice oră a zilei sau a nopţii. Moralitatea mai este folosită şi atunci când vrem să ne demonstrăm că noi nu suntem ca ceilalţi şi astfel să ne simţim uşuraţi şi împăcaţi cu noi înşine (ca să putem dormi bine, nu de altceva). Uităm însă mai mereu pe ce poziţii de start (de fugă de răspundere) ne situăm noi ăştia bunii şi frumoşii. Încă demult Unchiu Samuilă ne dădea speranţe livrate en-gros, pe unde medii şi scurte. Asta se întâmpla pe când când stăteam pitiţi pe sub pături cu urechea lipită de aparatele de radio să aflăm de pe la Radio Londra când vin americanii sau dacă s-a mai reîntregit vreunu' cu familia. Ştiau ei bine yankeii de ce n-au mai venit atunci şi de ce au preferat Grecia care, fie vorba între noi, era gata gata şi ea să fie umflată, imediat după război. Uitându-se miraţi în jur şi văzând o aşa minune cum că nu mai vine nimeni să îi tragă la răspundere, tovarăşii s-au pus cu reeducarea pe noi: să le dai la „ce-a-pe" toată munca ta şi a multor generaţii din urmă, să le dai lor casa ta şi tu să te muţi la bloc (sau la dracu'), să îi perii prin aplicarea tehnicii cultul personalităţii, să stai la cozi lungi ca în război, la ora 5 dimineaţa cu picioarele degerate pentru un nenorocit de iaurt şi un corn etc. Dacă nu-ţi convenea regimul exista şi alternativa staţiunilor de odihnă şi tratament-recreere de la Canal, Piteşti, Aiud, Gherla, Sighet. În bătaie de joc, SE scosese la acea vreme şi un slogan ritmat pentru mulţimile încântate (cu forţa) de o aşa versificaţie mobilizatoare: întrebare „Unde sunt americanii? - răspuns: „S-au ascuns ca şobolanii"! (zbiărete, steguleţe roşii fâlfâind: Uraa, Uraaa)".
*
Astăzi în libertate, dăm dovadă clară, fară putinţă de tagadă că avem ceva la scufiţă şi că nu mai ţinem minte „plăcerile" de iad prin care am trecut închişi, torturaţi şi izolaţi parcă pentru vecie în lagărul României. Până şi cei din Ungaria şi Polonia puteau călători numai noi nu. Era logic pe undeva să nu fim lăsaţi întrucât înapoi nu s-ar mai fi întors nimeni la un aşa iad. Se întorceau bineînţeles tot cei care erau pe listele sistemului de atunci pentru că aici nu le-ar fi lipsit nimic niciodată. În primele zile după lovitura cu revoluţionari din '89, vesticii au fost circumspecţi văzând cine i-a năpădit şi la vreun an-doi au şi introdus vizele ca măsură de apărare antimigraţie. Dar acestea nici nu au contat prea mult pentru unii cetăţeni de ai noştri care erau obişnuiţi cu călatoriile lungi, noaptea în căruţe cu coviltir sau ascunşi în tiruri şi care s-au deplasat nestingheriţi pentru a prinde jubileul vienez. Se pare că au apreciat şi baletul televiziunii din Berlin unde s-a prezentat Lacul Lebedelor căci au mai rămas şi pe acolo. După ani de umilinţe s-a produs minunea şi, în 2006 am fost admişi în U.E.. Aşa am trecut de la stadiul vegetal la cel animal (după cum aveam să le demonstrăm italienilor). Cum ne-au dat nas de am plecat liber de câţiva ani prin Ieuropa, imediat am devenit foarte elitişti (capra cât ar fi de râioasă, coada o ţine tot în sus) şi am început să emitem pretenţii de „idepedenţă" şi să-i trimitem la dracu' pe toţi aliaţii cu toţi nemţii lor cu tot. Ce, ne învaţă ei pe noi democraţia? Noi facem ce vrem noi! Ca şi altă dată am început să ne dăm atoate ştiutori în loc să mulţumim că am fost primiţi în cele mai selecte cluburi americane şi europene. Ca drept mulţumire că ne-au primit în casa lor, noi i-am împuţit cu tabere de infractori stabilizaţi în toate mediile: de pe străzi până în magazine, cazinouri şi restaurante şi bineînţeles până în sferele politicii central U.E-. Mai nou finlandezii şi guvernul lor plâng cu lacrimi amare plăcerea de a ne cunoaşte la ei acasă. Am exportat şi forţă de muncă calificată, care, prost plătită fiind faţă de standardele lor, a ajutat enorm economiile lor naţionale să supravieţuiască crizelor secvenţiale, lipsindu-ne însă pe noi de o dezvoltare naţională a pieţei de muncă. Suceala pe din dos este însă ceva natural la noi, o ştim şi din istoria recentă când plecam la luptă cu unii şi veneam înapoi cu alţii dar şi din istoria profundă când ne pâram unii pe alţii pe la diferite Porţi Înalte cu scopul minor de a ne lichida fizic. Înţelepţii noştri, istoricii au numit această curvărăseală, adaptare la condiţiile vitrege ale acelor timpuri sau Supravieţuirea poporului. Dup r-evoluţia tv a apărut aia cu „Nu ne vindem ţara!". (Nu o vindem, o furăm noi până la dezastru, până nu mai rămâne piatră pe piatră). Vă daţi seama cum se justifică totul şi ce raţiuni înalte ne-au condus la aşa de multă suceală ? De alminteri totul este ciclic. Am mai facut-o înainte, o s-o mai facem că doar ce ne costă? Ia acolo o nimica toată: soarta Marii Naţiuni Române. Şi ce e cu asta ? Când o să-şi scrie politicienii la bătrâneţe memoriile o să se vadă, că ei erau băieţii buni, care doreau numa binele, dar astea erau realităţile ce să-i faci. De ce este sărăcie ? era întrebarea după r-evoluţie. Pentru că : „Nu se munceşte!" era sloganul-răspuns pe care îl băgaseră în anii 90-2000 prin Piaţa Universităţii. Nu conta că închideau câte 7 fabrici pe zi. Tu erai vinovat că nu munceai Acum au mai modernizat poantele. Întrebare „De ce nu avem şi noi bani ca polonezii"? Acum sloganul-răspuns este: „Nu sunteţi performanţi bă!". „Adică cine"? Au întrebat speriaţi oamenii. Răspuns: „Voi poporul! Noi, ăştia, organizatorii v-am spus să vă apucaţi de treabă da' voi nu şi nu!. D-aia n-aveţi bani săracilor! Că nu sunteţi chitiţi pe muncă!" Au ţipat ei convinşi, sărind în jeepurile (care s-au lăsat în jos şi au plâns de la o aşa greutate anormală) de fiţe. Adică aţi înţeles, cu alte cuvinte, ei organizatorii nu sunt vinovaţi de „uşorul" dezastru în care a intrat ţara. Noi suntem de vină. Boborul nerecunoscător care o arde toată ziua şi toată noaptea prin cluburi şi discoteci. Dar ce aţi zice organizatorilor de un alt slogan caracteristic şi cauzal justificativ pentru noi românii ca relaţie de producţie: „Nu se munceşte pentru că: Nu se plăteşte!". Şi apoi oare de ce românii sunt apreciaţi ca angajaţi şi chiar ca patroni în tot Occidentul şi în ţara lor nu ? Peştele de unde se impute, hoţomanilor? Cine a abandonat valorile şi standardele europene?, boborul sau voi?

Mai nou, ca alternativă la greutăţile politice şi economice din UE, mâine poimâine ne tragem pretenari cu cine ştie ce neamuri bune de prin Asia şi facem o uniune asiatică cu asiaticii. Îi zicem U.A. ca o alternativă la U.E. unde nu ne mai place, e „naşpa" cum se spune şi scrie acum. Adică o uniune cu acei oameni delicaţi de prin fundurile Asiei care autoinvitaţi fiind pe la noi se vor uita fix, cu ochi măriţi de poftă şi cu un oarecare jind (ca şi altă dată în istoria recentă) la ceasurile eleveţiene ale părintilor noştri. La nevoie pot să facă şi un schimb acum că doar nu mai e ca atunci să nu îţi dea nimic. O să îţi lase „Pobeda" sau „Xianxing"-ul lor care arată data stelară+ora fabricii de împachetat fum şi la nevoie un pat de armă în burtă ca să nu uiţi de care parte a Kalaşnikovului de afli. Trocul (ca să nu zic troaca) va fi echitabil căci oricum eventualele comentarii vor fi foarte sărace în acele condiţii şi ele se vor termina invariabil cu: „da stăpâne". Timpul acela nu e departe căci noi suntem foarte sprinteni şi abili de a sări în toate bărcile care plutesc pe balta urât mirositoare, dintr-una în alta ca le fie bine scârmacilor noştri. Suntem foarte latini şi focoşi şi dăm zor nagrabă să trimitem iar trenurile cu salam de Sibiu, branză, carne oi şi porci spre răsărit că poate că nu ştiţi dar iar a cam dat foamea în tovarăşii, deoarece Samuilă cu atâtea greutăţi pe cap i-a cam tăiat de la porţie şi i-a lăsat de izbelişte. Noi acum suntem generoşi şi plini de bunăstare şi de bogăţii, chiar opulenţi şi decadenţi am putea spune, am dat pe afară de atâta capitalism de cumetrie şi aproape că ni s-a luat de atâta nivel de trai ridicat, am devenit sătui de atâta carne, banane, Coca Cola şi ciocolată. Adică acum mai vrem să diversificăm relaţiile să mai avem şi schimburi tovarăşesti cu estul că doar la U.E. contribuim mereu cu bani fără să facem prea mare brânză. Ne-a apucat generozitatea şi largheţea sufletească. Tătucule, tătucule, unde eşti tu să ne mai numeri raţele din curte, cum ştiai tu exact câte curci şi găini aveam. Şi câţi mieluşei ascundeam în saivan hoţomanii de noi. Şi ce bine ne lămureai tu să ne dăm cotele lunare şi să nu mai ne ferim că tot ni le luai. Şi viţica din grajd ne-o ştiai tătucule (că poate era nevoie). Tătucule unde te-ai dus, scoală să ne conduci pe toţi la gamelă unde ne-ai promis!

Într-o bună dimineaţă toată Romania aflată în treabă s-a opărit cum că, aoleo ce o să ne mai facem cu atâţia copii picaţi la Bacalaureat. Păi ce, Caţavencilor, acum v-aţi trezit să băgaţi breaking-news-uri la tv-uri că e catastrofă în promvabilitatea la Bac ? „după douzeci de ani"... de Alexandre Dumas tatăl? Îmi aduc aminte ca ieri cum urlaţi ca în gură de şarpe pe televiziuni, când tot voi aţi bagat prima măsură de otravă în suflete cu „manualele alternative". Mai ţineţi minte iresponsabililor ? Pe urmă au urmat toate imbecilităţile administrative şi de sistem pe care le-aţi experimentat douăzeci şi doi de ani de parcă eraţi la laboratorul experimental-pedagogic al lui Doctor Frankenstein. Uite uniforma, nu e uniforma. Uite subiectul la Bac, nu e subiectul la Bac. Bătăile filmate în clasă între fetele de liceu vă binedispuneau? Ce măsuri aţi luat ? Acum de ce nu staţi zâmbitori şi relaxaţi să vă contemplaţi opera. De ce vă prefaceţi că sunteţi oripilaţi de efectele puse în lansaj tot de voi experţii educaţiei româneşti. Ce ? Au venit nişte marţieni şi au „implementat" măsurile acestea? S-ar da cu capul de pereţi Spiru Haret dacă ar învia, să vă vadă ce aţi făcut din opera lui. Din când în când o mai băgaţi pe aia cu : „lasă dom-le că nu e obligatoriu să termine toţi cu Bac, că avem nevoie să îi băgăm în şcoli de meserii la calificare"! Da ? Nu mai spuneţi ! Păi înseamnă că nu ştiţi ce a-ţi produs domnilor! Aceste generaţii (uşor sălbatice) vă vor duce ei pe voi la recalificare forţată în dulcele stil sud-american. Staţi puţin de vorbă cu ei şi încercaţi să le vorbiţi despre recalificare în meseria de ospătar sau mecanic auto. Vă vor trimite la dracu' şi la origini râzând şi astfel veţi afla că aceste fiinţe frumoase şi tinere nu sunt dispuse să facă nimic (cu excepţia unor revolte soldate cu nişte cuviincioase dări de foc prin cartiere) pentru a-şi asigura existenţa. A, scuze îşi vor mai exprima dorinţa de a coabita (cuvânt la modă) în cluburi pe ritmuri antrenante de manele. În curând dragi formatori ai tineretului veţi cunoaşte astfel, dvs. şi familiile dvs. esenţa minunată a manualelor alternative şi a politicilor pe care le-aţi „implementat-o" aşa de trendy şi foarte cool încă de pe atunci. O altă enormitate tembelă pe care o tot rumegaţi este soluţia cu bacalaureatul de tip A pentru ăia „deştepţii" care au făcut mate-fizică şi B pentru ăia „proştii" de la tehnice. Dar ce ăia de la liceele tehnice nu au necesitatea profesională de studia matematica sau limba română? Asta se numeşte segregaţie pe principii de intelect performant! A, am uitat să vă spun că veţi intra şi în zona juridică cu astfel de etichetări sociale. Puteţi să continuaţi în acest registru cu soluţii din tot abecedarul. Vă asigur dragi experţi din ministerul educaţiei că de acum înainte veţi avea doar generaţii de copii anomici (ca să nu spun atomici) şi obosiţi de-a gata încă de acasă şi care dacă nu vor fi motivaţi în mod special şi cu totul excepţional de familiile lor vor pica bac-ul fie că sunt în categoria A sau B, fără probleme, deoarece acest concept s-a devalorizat în subconştientul marii majorităţi a acestor generaţii. Chiar dacă formal se mai duc pe la şcoală ca să „socializeze" (adică să vorbească despre ce este trendy şi cool) nu mai sunt interesaţi de ce ar putea afla din materiile predate deoarece au văzut că şcoala nu mai oferă nici o şansă reală de distincţie socială ori de evoluţie profesională. Când au nevoie de ceva se vor uita pe internet la poze pentru că cititul este oricum dificil şi le consumă resurse importante de energie. Dragi experţi din ministerul needucaţiei vă anunţ că pozitivarea profesională şi destinologică nu se mai realizează decât în familie sau în medii speciale de tip particular. Şcoala şi actorii ei este depăşită de evenimente şi acum se află în treabă.

Şcoala românească ca şi societatea are un proiect pierdut astăzi, deoarece pur şi simplu nu s-a înţeles că în situaţia de faţă, prezentul şi viitorul acestei ţări stă în special în ridicarea, specializarea psihoinformaţională şi motivarea sistemului de învăţământ precum şi a copiilor şi tinerilor români. Abia mai pe urmă pot fi abordate alte priorităţi şi alte cerinţe societale. Noi am rămas tot cu vechea gândire. La nivel particular îi tragem tare cu buticul, cu cârnaţii falsificaţi şi cu hainele la mâna a doua vândute la piaţă. Va fi de rău.