Din când în când, asemenea întâmplărilor din scriiturile poliţiste ale romancierului Arthur Conan Doyle, fantomele bântuie internetul. Scos de la naftalină - dacă o mai fi rămas ceva, după atâta amar de vreme cât au ros moliile, sau, mă rog, de la tămâie, dac-o fi trecut în altă „dimensiune” -, „defect-atul” Ion Mihai Pacepa (îl voi numi Fantômas[1]) a aruncat, cu ceva timp în urmă, o serie de „mizerii pacepiste”, printre care şi un articol răsuflat despre Putin, Rusia şi F.S.B. (fostul K.G.B.), în care susţinea că Rusia „este condusă de K.G.B.!”. La auzul acestei asemenea năzbâtii, un cunoscut jurnalist a exclamat: „Extraordinar! Până acum toată lumea credea că Rusia e condusă de C.I.A.! Noroc cu ayatollahul Pacepa şi «farfuriile lui zburătoare!», că ne-am dumirit…”[2] De atunci au mai răsuflat în presă unele texte atribuite ex-generalului fantomă, dar oamenii avizaţi din serviciile secrete româneşt susţin că doar umbra măscăriciului ar mai putea emite astfel de bazaconii. Mă rog, astăzi se poate întâmpla orice!

Bazat pe mai vechile sale conexiuni cu trădătorul dezertor pardon, „defectorul”-Fantômas (agent K.G.B., dovedit chiar de către unul dintre şefii C.I.A.), dar şi de alţii, fostul şef al instituţiei de falsificare a istoriei recente a românilor - Vladimir Tismaneanu şi-a permis să-i ameninţe pe istoricii români autentici. Un fel de atac al şoarecelui Jerry din desenele animate ale echipei William Hanna & Joseph Barbera împotriva leilor. Motivul împrăştierii bazaconiilor lui Fantômas ca şi obrăznicia atacului visceral al Tismăneanului împotriva unor mari istorici români s-a datorat, în mod expres, aprecierilor favorabile ale acestora faţă de ineditele dezvăluiri, publicate de către americanul Larry Watts în excepţionala sa lucrare „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni…”, vol. I, apărută la editura Rao. Spre disperarea urmaşilor cominterniştilor veniţi în România în ’44, „pe tancurile glorioasei armate sovietice” şi a măsluitorilor de istorie gen Roller-Tismeniţki jr., din declaraţiile unor mari istorici români contemporani: Gheorghe Buzatu, Dinu C. Giurescu, Florin Constantiniu, Dan Berindei şi alţii, reiese că Larry Watts a venit cu o contribuţie importantă la desluşirea unor semne de întrebare din istoria recentă a României. „Oare pe cine ar trebui să credem? Pe Tismăneanu, Pleşu şi gaşca lor sau pe Buzatu, Giurescu, Constantiniu şi Berindei?”[3]

Părerea istoricilor

Acad. Florin Constantiniu - „O contribuţie excepţională la istoria contemporană a României!”

„… Publicul cititor din ţara noastră are acum oportunitatea de a judeca singur cum trebuie scrisă o istorie a trecutului recent. Istoricul nici nu elogiază şi nici nu condamnă. El explica, pentru că acesta este rolul său, să explice. Eu o spun şi o tot repet: cercetarea istorică se desfăşoară pe două paliere: reconstituirea faptelor - ceea ce istoricul Larry Watts a făcut cu o baza documentară impresionantă, punându-ne la îndemână o succesiune de evenimente aşa cum sau petrecut ele - şi, în al doilea rând, istoricul caută legăturile cauzale: de ce s-au petrecut acele evenimente în felul în care s-au petrecut. Deci, cercetarea istorică e reductibilă la doua elemente: cum? şi de ce? - iar Larry Watts a răspuns exact acestor întrebări. Distanţa e enormă între cartea lui şi cei care aici, la noi în ţara, confundă cercetarea istorică cu un fel de rechizitoriu permanent!”

Prof. Univ. Dr. Gheorghe Buzatu: „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni...”

Cartea lui Larry L. Watts se integrează în rândul marilor cărţi consacrate marilor probleme ale istoriei noastre recente. Avem în faţă un studiu temeinic şi complet: organizare; cantitatea şi calitatea surselor în majoritate inedite şi bogăţia bibliografiei […]; cunoaşterea aprofundată şi analiza model a «dosarelor» investigate; originalitate şi inteligenţă, orizont şi obiectivitate în abordarea şi tratarea problemelor; metodă şi rigoare într-o construcţie istoriografică de proporţii; concluzii sistematice şi pertinente, ferme şi clare, excluzând interpretările nesigure şi confuziile. «Calităţi» specifice, din câte cunoaştem, mai tuturor Rapoartelor privind etapa comunistă de la Bucureşti, iar nu numai de aici! Proporţiile construcţiei lui Larry L. Watts sunt impresionante […], succedate de o impresionantă bibliografie şi un indice. Sub acest aspect, cartea lui Larry L. Watts excelează în funcţie netăgăduită şi de preferinţele autorului sau de specificul surselor folosite. În fond, după cum deducem dintr-un motto al cărţii, ostilitatea Moscovei împotriva României era… tradiţională, de vreme ce însuşi Fr. Engels afirmase, la 1848, că românii se dovediseră «suporteri fanatici ai contrarevoluţiei», astfel că, pentru «cauza»revoluţiei proletare, dispariţia lor «de pe faţa pământului va fi un pas înainte». «Fereşte-mă, Doamne, de prieteni...»

Acad. Dinu C. Giurescu - „Larry Watts, un deschizător de drumuri”

„…O analiză multiplă a serviciilor de informaţii ale mai multor ţări în acelaşi timp, vizând o singura ţara, eu nu ştiu dacă s-a mai făcut vreodată! Şi, bineînţeles, războiul împotriva României este o realitate, pe care Larry Watts o descifrează. El stabileşte şi un nou model: de acum înainte, când trebuie să studiem materialele pe linia serviciilor de informaţii, va trebui să avem în minte şi să ne asimilăm metoda pe care a folosit-o Larry, care e un deschizător de drumuri - şi nu-l laud, pentru că nu am nimic de câştigat de la el, decât acest schimb intelectual şi de informaţii pentru care îl felicit şi îi mulţumesc! Deci, pe de o parte e un deschizător de drumuri şi al unei noi metode de cercetare. În al doilea rând, a mai adus o inovaţie care-l serveşte foarte mult pe istoric. În fruntea fiecărei „despărţituri” mari a cărţii, a pus extrase scurte, de două-trei rânduri, pentru a ilustra felul în care gândeau diferiţii lideri ai momentului. În acest fel, autorul a deschis un subiect foarte sensibil, sarcina cea mai grea a istoricului fiind tocmai aceea de a reconstitui modul în care gândeau în realitate cei de atunci. Or, când văd astăzi atâţia deştepţi care se extind asupra microfoanelor şi-şi dau cu părerea, le spun ca nu mă interesează părerea lor, ci a celui şi celor de atunci! Deci, vrem reconstituirea felului lor de a gândi de atunci, iar Larry o face cu prisosinţă în faţa fiecărui capitol al cărţii sale!”

Acad. Dan Berindei - „Sunt impresionat de proporţiile şi de complexitatea lucrării!”

„… Sunt impresionat în primul rând de proporţiile lucrării lui Larry Watts, dar când am şi parcurs-o, mi-am dat seama şi de complexitatea ei! Domnul Watts a avut curajul, dar mai ales priceperea de a se descurca într-un hăţiş de informaţii uriaş. În acest fel însă, a venit cu o contribuţie foarte importantă, care oferă o imagine extraordinară a ţesăturilor din lumea nevăzută a informaţiilor, deschizându-ne drumul prin acest hăţiş. A făcut-o cu competenţă, cu seninătate, fără parti-pris-uri, dar în acelaşi timp şi cu convingerea dată de mărturiile întâlnite în procesul său de investigaţie, potrivit cărora România a fost o nedreptăţită. Vreau să-l felicit

„Trădătorii rămân trădători toată viaţa!”

În loc să-i fie mediatizate „farfuriile zburătoare”, statul român ar trebui să ceară extrădarea individului, repartizându-i-se pentru tot restul zilelor o „garsonieră” la „Hotel Jilava”. Subscriu fără rezerve următorului citat din revista „Naţiunea”[4]. „Trădătorii rămân trădători toată viaţa şi trebuie să plătească preţul trădării. În 1917, când colonelul Sturdza a trădat armata română şi a trecut la inamic, în liniile germane din Moldova (în Primul Război Mondial n.r.), Tribunalul Militar (românesc - n.r.) l-a condamnat la moarte, în lipsă. În 1940 când Ion Antonescu a venit la putere şi s-a aliat cu Germania, colonelul Sturdza care trăia pe meleaguri germane a cerut sprijinul lui Hitler pentru a fi graţiat în România şi a se putea întoarce acasă. Spre cinstea lui, Generalul Ion Antonescu, a refuzat intervenţia lui Hitler în favoarea colonelului Sturdza spunând că un trădător care a trădat armata şi neamul românesc rămâne trădător toată viaţă şi nu-l iartă. Pentru români şi România, (ex)generalul Pacepa rămâne un trădător care trebuie arestat şi încarcerat iar spusele lui luate ca afirmaţii necredibile…”