Are China vreun rol în disputa electorală din România?

Pe Ludovic Orban îl ajută mult vocea ca să nu se vadă cât este de găunos, de superficial și fără de caracter! Adică fără rușine, fără respect pentru auditoriu, mincinos și fals! Calp, Calpuzan, într-un cuvânt... Așa l-am perceput în meciul pe care l-a avut cu Dan Șova, la Realitatea TV. Lăudabil efortul lui Bogdan Rareș de a masca atașamentul său la valorile promovate de susținătorii lui Johannis și de Johannis însuși, chiar dacă n-a prea reușit, dar ținem seamă de intenție. Prestația lui Dan Șova, a fost surprinzător de exactă însă, deși a ratat câteva ocazii în care putea să puncteze decisiv. Cea mai mare ocazie i-a fost oferită de adversar atunci când acesta, adică Ludovic Orban, cu totul pe neașteptate l-a atacat pe Ponta pentru vizita în China. Vizită care ar denota, după mintea ventrilocului, propensiunea lui Ponta și ai săi pentru comunism. Până azi nu am mai pomenit, în textele mele, niciodată numele lui Ludovic Orban. În ciuda vocii - cea mai cavernoasă voce din toate talk show-urile noastre -, prostiile pe care le articulează cu atâta gravitate nu m-au stârnit niciodată să le bag în seamă. Din nefericire pentru acest Orban, de data asta au fost voci care i-au adus lui Ponta același reproș, cu China. Pentru acești colegi glosez în continuare, nu-i pot lăsa în eroare. Astfel că mă pun, pentru prima oară, în situația, relativ jenantă, de a-i lua apărarea lui Ponta. O fac pentru că este vorba de China. Și zic apăsat: bine a făcut „cârlanul” că s-a dus în China, bine a făcut că s-a purtat cu tot respectul cuvenit unor gazde ireproșabile!

Firește, protocolul oferit de chinezi, extrem de generos, nu era pentru persoana lui Ponta, ci pentru ce reprezenta el la Beijing: poporul român! Față de care chinezii nu se mai satură să arate semne de prețuire, de prietenie! Semne pe care le țin numai pentru noi, românii, nu le mai arată și altora. Pe de altă parte, mai zic și așa: în China merg șefi de stat dintre cei mai puternici, mai forțoși și mai influenți, mult peste calibrul premierului nostru! Și n-am aflat despre niciunul că întors acasă a fost luat la rost de vreun parlamentar, de vreun lider de partid important, pentru „gafa” de a credita prin vizita sa un guvern comunist. Guvernul acela comunist, așa comunist cum este, este, mai înainte de orice, guvernul celei mai puternice economii din lume! Cam toate statele lumii, de voie, de nevoie, țin ușa deschisă spre China și, dacă se poate să le facă și o vizită comuniștilor chinezi, simt că l-au apucat pe Dumnezeu de picior! Mai puțin Orban, Orban al nu știu cui, căci al nostru nu e! Mă întreb la ce comandă a reacționat Orban când i-a făcut lui Ponta imputarea cea mai neîntemeiată cu putință? Cea mai tembelă! Mă întreb cui nu-i convine ca România să reia poziția sa de prieten privilegiat al Chinei, poziție la care am dat cu piciorul după 1990?!

Liderii chinezi l-au invitat pe liderul român să le viziteze țara și să pună de o înțelegere mai bună între cele două guverne, între cele două partide și clase politice. La acest nivel, relațiile cu China au avut de suferit după 1990, căci s-au găsit proști - Orban nu este primul, din fericire se pare că este ultimul aflat în viață -, dintre proștii care după 1990 au pus frână colaborării dintre noi și chinezi. Colaborare care se desfășura pe fundamentul unor relații de recunoștință reciprocă. Reciprocă și sinceră! Da! Recunoștință reciprocă! Noi le eram recunoscători că, știindu-se cu chinezii în spate, Ceaușescu a avut curaj să-l înfrunte pe Brejnev & Comp. A contat pe sprijinul Chinei, iar China nu s-a dat înapoi! La momentul acela faima și prestigiul internațional al României a atins punctul culminant din toată istoria noastră! Și asta s-a întâmplat cu sprijinul Chinei! Al Chinei și al Statelor Unite, să nu uităm! Nu avem voie să uităm! Iar chinezii la rândul lor ne erau și ne sunt recunoscători la nivelul cel mai important, al omului de rând, bunăoară, pentru numărul relativ mare de tineri chinezi care s-au școlit în România comunistă și au avut ce învăța și de la cine! Bașca atmosfera plăcută, de bune gazde primitoare, pe care tinerii chinezi au aflat-o printre colegi și profesori, printre români, în general. Mai aveau chinezii un motiv de recunoștință, pentru poziția afirmată de români față de încercarea Moscovei de a ostraciza regimul comunist din China, de a-l marginaliza pentru deviaționism de la linia leninistă a construcției comunimului. Numai noi și Albania nu am plecat capul sub sabia ridicată amenințător de liderii P.C.U.S.!

Chinezii sunt un popor care nu uită! Și mai presus de toate, nu uită, ca alții, binele de care au avut parte de la alții! Recunoștința nu este o povară pentru chinezi! Așa cum se întâmplă cu multe alte popoare cu care istoria ne-a pus în contact pe noi, românii! În privința asta între noi și chinezi este o mare asemănare, care ne deosebște, din păcate, de alții, de prea mulți alții!... Și mai ales de vecini ne deosebește: știm să fim recunoscători! Nu ne deranjează datoriile de recunoștință! Dimpotrivă! Ne fac plăcere! Este o bucurie aleasă să întorci binele primit cândva de la un prieten. Am mai scris despre un moment interesant al acestor relații, petrecut în anii post-decembriști, de tranziție spre nicăieri! Informație primită de la unul dintre directorii de la I.M.G.B., colosul industrial din Sudul Capitalei: în 1990, China ne-a solicitat colaborarea la programul lor energetic, dorind să comande la I.M.G.B. zeci de turbine pentru hidrocentralele lor, aflate în lucru sau în stadiu de proiect. Comanda chineză ar fi mobilizat întreaga capacitate de producție a I.M.G.B. pe următorii 20-25 de ani. S-au găsit atunci orbanii care, din prostie sau din ticăloșie, adică pentru a sabota interese românești elementare, au invocat motive ideologice pentru a refuza oferta. Nu ne interesează colaborarea cu un stat comunist, au zis acei nemernici, la fel cum deunăzi s-a pronunțat vicepreședintele liberal, vituperând din toți rărunchii!... Au preferat acei orbani din F.S.N. colaborarea cu un stat capitalist, Norvegia, în locul Chinei, iar azi practic I.M.G.B. nu mai există. A fost demontat și dus pe blat în țara nordică, căreia nu i-a fost greață să fure, să jegmănească, ca ultimul borfaș. E drept, au făcut-o ca niște gentelmani, cu acte în regulă!...

Măcar dacă vizita lui Ponta ar îndrepta ce se mai poate îndrepta din ceea ce au fost cândva relațile noastre cu China. Cu cea mai puternică țară din lume noi aveam relații privilegiate! Și le-am dat cu piciorul.. China, a cărei prietenie o caută toți, inclusiv țările pe care, se pare, le deranjează candidatura lui Ponta. Și nu e voba numai de Ungaria, ci și de țări importante, serioase, care sunt foarte interesate de candidatura lui Johannis. Altele, dimpotrivă, îl preferă pe Ponta.

Ca țară aflată în calea tuturor răutăților lumii, sunt mulți cei interesați să influențeze rezultatul finalei noastre electorale de duminică. Pe blat, pe biteș, pe șest, aidoma unor interlopi, a unor organizatori de grupuri infracționale, țes intrigi, organizează diversiuni, cumpără moderatori TV, nu se dau la o parte nici de la crime, ca să apuce un loc cât mai în față la muls turma noastră de oi blânde și credule!...

În vizită în România, Ciu En Lai, marele om de stat care l-a secondat pe Mao Tze Dun, îi făcea atenți pe conducătorii români că pot conta pe China, dar să ia seama și la distanța care ne separă și care i-ar împiedica pe chinezi să se implice într-un caz în care s-ar impune o reacție imediată, promptă. După atâția ani de evoluție tehnologică, distanța de atunci, dintre România și China, s-a mai redus. Putem avea nădejdea să-i luăm în calcul pe chinezi ca pe niște vecini? Acei vecini de încredere pe care nu i-am avut niciodată în istorie? A discutat Ponta și acest aspect în vizita sa?!

Și întrebarea întrebăruilor, stârnită de același fițingău cu voce de leu: are vreo legătură vizita lui Ponta în China cu alegerile din 16 noiembrie? O putem interpreta această vizită ca pe un sprijin al Chinei pentru Ponta și ai săi? Sunt sigur de bunele intenții ale Chinei față de România. Sunt convins, de asemenea, că chinezii au suficiente informații ca să aprecieze corect ce este bine pentru România și ce este rău, nociv.

Se pare că asistăm la un moment istoric: pentru prima oară China se pronunță într-o problemă de politică internă a României. O problemă extrem de importantă însă: alegerea președintelui. Sinonimă cu alegerea drumului pe care vom merge următorii 5 ani! Sunt convins că semnul pe care ni-l transmite China nu este spre persoana care va să ajungă președintele României. „Tovarășii chinezi” se află propriu zis în aceeași situație ca și alegătorul român, care știe bine pe cine și de ce să nu voteze, căci acestea sunt cele mai multe motive: motivele ca să nu-l votezi pe candidatul „X” sau „Y”. Ori pe niciunul.

În situația aceasta, atât de ingrată, cred că trebuie să ne încredem atât în informațiile de care dispun chinezii, cât și în atașamentul lor dezinteresat la interesul românesc național, din a căror perspectivă domniile lor se arată că nu-l susțin pe Johannis. Acesta mi se pare mesajul transmis prin invitarea lui Ponta la Beijing. În mod sigur, la Beijing, ca și-n alte mari capitale ale lumii, se știe cine, ce guverne, ce cancelarii sunt în spatele lui Johannis și ce interese au, Bejing-ul este însă singura mare capitală din care ne vine un semnal clar și limpede, lipsit de echivoc, Ca o avertizare! Așa cum sunt semnalele între prietenii adevărați!

Post scriptum: în urmă cu ani buni, când eram senator, am participat la o discuție cu un grup de parlamentari chinezi aflați în vizită oficială în România. Discuție purtată în biroul domnului Constantin Badea, director la Agerpres și mare prieten al Chinei. S-a discutat și subiectul cel mai incitant: cum de a reușit comunismul în China?! Cum de nu au făcut și chinezii o revoluție anti-comunistă?!... Răspunsul primit de la colegii chinezi a fost de natură să mă lămurească pentru toată istoria ultimilor 200 de ani din istoria lumii. Mulțumesc, mulțumesc încă o dată!