Fiind vorba de „holocaustul" săvârşit de România asupra conducătorilor kazar-evreimii mondiale şi de nedreapta Ordonanţă a Guvernului nr. 31/2002, lege care cenzurează opinia cetăţeanului român şi pedepseşte pe cei care combat holocaustul, m-am gândit că este necesar să-l combat şi eu. Poate, dacă voi mai avea timp, am să culeg în mai multe articole, unele documente inedite ce se află la Arhive, dacă nu le va înstrăina şi pe acestea actuala administraţie a Ţării. (Mircea Vâlcu-Mehedinţi)

Informaţia

Se scoate limba română şi Istoria României din licee, în schimb se introduce istoria holocaustului. Cu toate că s-a dovedit, din izvoarele vremii, inexistenţa holocaustului în România, se doreşte pe orice cale, să ne distrugă Istoria noastră, Istoria adevărată. „Liceenii se vor intâlni cu supravieţuitori ai Holocaustului. Pentru că în acest an ziua de 9 octombrie, „Ziua Holocaustului", a căzut sâmbătă, autoritățile statului au decis că acțiunile specifice acestei zile să fie organizate astăzi, 12 octombrie. De la oră 12,00, elevii Colegiului „Spiru Haret" din București se vor întâlni cu supraviețuitori ai Holocaustului, iar între orele 10,00 - 13,00 la Palatul Național al Copiilor va fi organizat simpozionul „Istoria Holocaustului" la care sunt invitați, printre alții, reprezentanți ai Centrului de Iudaism și ai Facultății de Istorie din cadrul Universității din București. În alte nouă licee vor avea loc sesiuni de referate și simpozioane interdisciplinare." [1] Într-adevăr, kazar-evreii sunt patrioţi, ştiu să-şi apere interesele, chiar denaturând adevărata istorie, în schimb noi, românii, cu coloana vertebrală strâmbă, fără demnitate, fără personalitate, nu zicem nimic, mai ales când suntem batjocoriţi de toţi neaveniţii, cărora le-am dat cămin, au făcut averi în România, le-am dat funcţiile cele mai înalte, începând chiar cu funcţia de Preşedinte al României, ne-au jecmănit şi înşelat distrugându-ne, pas cu pas ţara! Pentru o înţelegere mai corectă a aşa-zisului holocaust din România împotriva evreilor, a măsurilor luate de „criminalul de război Ion Antonescu" contra evreilor, (pentru care a fost „judecat" şi asasinat de un „Tribunal" asemănător şi tot atât de „legal" ca acel care i-a „judecat" şi condamnat la moarte pe Ceauşeşti), redau câteva documente:

- Iată ce scria Mathias Carp[2] „La şedinţa Consiliului de Miniştri al ultimului guvern legionar, Antonescu spunea: Domnule general Petrovicescu - ministrul de interne, legionar -, au venit ieri aici procurorii din ţară. Am raportul lor. A asistat la cele raportate şi dl. Sima. Se petrec lucruri groaznice pe toată suprafaţa ţării. Ţara este bolşevizată. Au intrat bolşevicii în Mişcarea Legionară. Astfel la Brăila s-au scos în timpul sărbătorilor toţi jidanii, - intelectuali, avocaţi, medici, rabini, tineri, bătrâni - fără nici o deosebire şi fără nici o consideraţie şi au fost puşi la curăţatul zăpezii. în oraş. La Buzău un rabin bătrân a fost scos la curăţatul zăpezii. Sunt lucruri oribile care se petrec în ţară. Se duc la prăvăliile jidanilor şi iau fondul de comerţ distrugând astfel comerţul şi creditul. În această situaţie ne vom pomeni peste două luni cu o catastrofă economică. Fabricile nu mai trimit materiale fabricate, pentru că jidanii care au prăvălii nu mai cumpără marfă]. Astfel hotărârea lui Antonescu era luată. Situaţiunea de vasalitate îi impunea însă, în prealabil, o consfinţire din partea Fuhrerului sau cel puţin o întărire a poziţiei sale politice, printr-o nouă dovadă de încredere. A plecat foarte grăbit la Berchtesgaden, la 14 ianuarie 1941. O serie de măsuri erau din vreme pregătite de către oamenii săi de încredere. Două din ele erau hotărâtoare:
1. Desfiinţarea comisarilor de românizare - corp de tâlhari legionari -, care măcinau în interes propriu sau numai pentru a distruge întreaga economie naţională;
2. Înlocuirea principalilor agenţi ai teroarei legionare: ministrul de interne, directorul general al Siguranţei Statului şi prefectul poliţiei Capitalei. (Ca măsură de prevedere au fost convocaţi toţi prefecţii din ţară , la o conferinţă, de către Ministrul Coordonării Economice. În plină şedinţă aceştia au fost declaraţi arestaţi, ceea ce a dezorientat organizaţiile provinciale şi a împiedecat întinderea rebeliunii în ţară)."

- La Arhivele Centrale de Istorie[3], există „Nota din 14 noiembrie 1942 Linia 1 F" cu următorul conţinut: „Dl. Maniu era informat că germanii au formulat într-un chip cominatoriu, trei cereri: mobilizarea şi trimiterea pe frontul rusesc a tuturor bărbaţilor între 18 şi 41 de ani; o nouă şi mai severă raţionalizare a alimentelor; reluarea masivă a deportărilor de evrei. Domnia Sa a arătat că toate aceste cereri au fost refuzate de guvern în mod motivat. În privinţa evreilor, dl. Maniu era încântat - pentru evenimentele ulterioare - că guvernul a procedat atât de abil, încât are dovezi certe şi numeroase, că toate măsurile antievreieşti au fost impuse de nemţi. Pentru cazurile când s-au produs asasinate din partea românilor, aceştia au fost judecaţi şi pedepsiţi aspru: cum a fost cazul maiorului de jandarmi din Chişinău şi a căpitanului din Moghilău, Cernan, condamnaţi la moarte." Această „Notă" demonstrează că Ion Antonescu a tergiversat, în mod abil, „rezolvarea definitivă a problemei evreilor" ordonată de Hitler. (Adică trimiterea în Lagărele Morţii), spre deosebire de guvernul lui Horthy, care a expediat, din Transilvania de Nord - teritoriul aparäinând Ungariei în acea perioadă - numeroase trenuri cu evrei, cu destinaţia „Lagărele Morţii". Ion Antonescu şi unii colaboratori au fost condamnaţi la moarte şi executaţi, fără să fie vinovaţi, în schimb Horthy (asasin a zeci de mii de evrei) a murit de bătrâneţe şi reînhumat în Ungaria cu onoruri militare. Aceasta a fost şi este „dreptatea" strâmbă a bolşevicilor-evrei.

- Politica Vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri, Mihai Antonescu şi unele Hotărâri luate de (Mareşalul Ion Antonescu:
a. „D. Dr. Lupu a fost informat că D. Mihai Antonescu s-a întâlnit întâmplător cu Dr-ul Ghingold, preşedintele Centralei Evreilor, la un magazin din Calea Victoriei. Cu acest prilej, dl. Mihai Antonescu a recomandat d-lui Dr. Ghingold să se perceapă taxe cât mai mari pentru carnetele de scutire de muncă de la evreii bogaţi, iar celor lipsiţi să li se faciliteze eliberarea carnetelor. D. Mihai Antonescu a recomandat ca întreaga sumă, ce rezultă continuu din fondurile strânse pentru carnetele de sănătate de scutire de muncă să fie imediat trimisă evreilor din Transnistria şi celor care revin de acolo. D-sa a autorizat să nu se mai reţină, ca până acum, o cotă importantă pentru Casa de Patronaj [...]".[4]

b. „D.Dr.Lupu se află în posesia unui ordin de serviciu către comisariatele de poliţie din Capitală, prin care se recomandă ca evreii să fie apăraţi în caz de tulburări şi casele acestora deopotrivă să fie apărate. Arătând acest ordin prietenilor săi, dl. Dr.Lupu trăgea, cu satisfacţie, concluzia că guvernul este hotărât să asigure ordinea, independent de injoncţiunile germane". Semnează Dinu.[5]

c. „La Legaţia Elveţiei s-a înregistrat cu satisfacţie informaţia şi s-a transmis, prin raport special, că Ordonanţa Nr.23 a Guvernământului Transnistriei a fost abolită. Este ordonanţa pe baza căreia Curţile Marţiale condamnau pe evrei la moarte. Anularea acestei ordonanţe este privită ca un act de semnificaţie politică." Semnează Eleodor.[6]

d. În Arhivele Naţionale ale României, „În Şedinţa din 17 noiembrie 1943 s-a discutat despre: evacuarea din Transnistria - a personalului şi populaţiei, a animalelor şi materialelor -; chestiunea evreiască - evreii să fie aduşi la locurile de unde au plecat, asasinatele nu sunt tolerate -; constatările făcute de Mareşal cu ocazia inspecţiilor făcute în judeţele Ialomiţa şi Dolj."[7]

Spicuiri referitoare la evrei:

„Mareşalul Ion Antonescu: Trec la chestiunea evreiască. Avem în Transnistria, după ultima statistică, cincizeci şi ceva de mii de evrei [...]. Aceşti evrei sunt grupaţi la Vapniarca.
G-ral C.Vasiliu: De la Vapniarca au fost mutaţi la Grosulova, care este lângă Tiraspol.
M.I.A.: Vasăzică, sunt salvaţi.
G.C.V.: La Vapniarca sunt numai comunişti. Sunt 435 evrei de la Tg.Jiu.
M.I.A.: Tot ce este evreu comunist nu aduc în ţară.
G.C.V.: Restul sunt rămaşi pe loc.
M.I.A.: Şi cei din lagărul de la Tiraspol, dacă sunt comunişti, nu ajung în ţară.
G.C.V.: Mai avem un lagăr lângă Slivina, lângă Oceacov. Sunt infractori cu de la 15 trimiteri în sus, la Parchet, condamnaţi.
MI.A.: Nu ne interesează nici aceşti comunişti, nici aceşti infractori. Vorbesc de ceilalţi evrei, pe care i-am evacuat cu forţa din Dorohoi.
G.C.V.: Aţi hotărât dvs., într-un Consiliu de ordine, ordinea de preferinţă în care vor fi aduşi, începând cu orfanii, cari sunt vreo 5000.
M.I.A.: Noi vrem să facem un mare sanatoriu la Vijniţa. Acolo a fost un centru mare evreiesc, care a fost părăsit de atâta vreme. Tot acolo vom aduce mulţi dintre evreii aceştia. De aceia, în ce priveşte pe cei care sunt expuşi să fie omorâţi de germani, trebuie să luaţi toate măsurile şi să preveniţi pe germani că nu tolerez lucrul acesta, căci, în ultimă instanţă, eu voi purta ponosul acesta, mai bine îi scoatem de acolo şi îi aducem în regiunea aceasta. Acolo să organizezi o siguranţă a lor, într-un lagăr, ca să nu poată umple din nou Bucovina. Să organizezi acolo pentru lucru. Le plătim. Însă, până să se organizeze, sunt hrăniţi de comunitatea evreiască. Am vorbit chiar astăzi cu dl Lecca, şi i-am spus să-i cheme pe cei de la comunitatea evreiască - spune că are deja 160 milioane strânşi -, să le facă rost de îmbrăcăminte, de mâncare. În acelaşi timp să comunice în străinătate ca să trimeată alimente şi de acolo - ca şi pentru prizonierii americani - din Elveţia, şi haine, pentru că din stofa destinată soldatului, muncitorului şi funcţionarului român, eu nu dau ca să îmbraci pe evrei. Mi-e milă şi de evrei, dar mi-e mult mai milă de români Deci sunt hrăniţi pe banii lor. Nu contribuim cu nimic. Au deja 160 milioane. Îi îngrămădim pe toţi acolo. Dacă nenorocirea ne face să ne ducem mai departe de Vijniţa, ei rămân acolo. De la Vijniţa nu mai fac nici un pas în interiorul ţării.
G.C.V.: Nu încap toţi acolo.
M.I.A.: Acolo au fost 20-30 000 de evrei.
G.C.V.: Au fost 5000 în oraş. Este un orăşel mic. Îi trimitem numai în oraşele de unde au plecat, în Bucovina şi Basarabia.
M.I.A.: Cum?
G.C.V.: Ei trebuie să meargă la locul de unde au plecat.
M.I.A.: Nu numai cei cari sunt din Vechiul Regat?
G.C.V.: Afară de aceia. Dar majoritatea sunt din Bucovina şi Basarabia.
M.I.A.: Să-i aduci tot în oraşele lor de origină?
G.C.V.: În alte părţi nu putem să-i ducem pentru că n-avem capacitate de cazare.
M.I.A.: Să-i ducem la Vijniţa. În ce condiţiuni? I-am spus şi lui Lecca să le trimită hrană. Orezeanu mi-a spus că le va pune la dispoziuţie vagoane, ca să-i trimită acolo. Mi s-a spus că cei de la Golta ar fi fost omorâţi?
G.C.V.:Nu este adevărat, domnule Mareşal.
M.I.A.: În orişice caz, să-i previi pe germani că nu tolerez asemenea asasinate.
G.C.V.: Au fost luate de germani şi duse peste Bug numai câteva detaşamente de evrei.
M.I.A.: Vă rog să atrageţi atenţia Serviciului Secret German că nu tolerez să-i omoare. (Bolşevicii evrei l-au condamnat pe Mareşalul Ion Antonescu la moarte, fiind considerat criminal de război. Ori, din multele stenograme se vede clar că Mareşalul Ion Antonescu s-a zbătut din toate puterile ca evreii să nu fie omorâţi de germani, însă, după 1989, cei care au condus şi conduc România au recunoscut şi recunosc „holocaustul românesc" împotriva evreilor. Ba chiar au şi dat o lege care condamnă la închisoare pe acei care se pronunţă împotriva recunoaşterii acestui holocaust în România, chiar dacă se aduc, drept argumente, documentele de arhivă, din acea vreme. Legea 31/2002 încalcă articolul 19 din „Declaraţia universală a drepturilor omului", din care citez: „Libertatea de exprimare reprezintă unul dintre drepturile fundamentale ale omului, proclamat în mod universal. Ea este esenţială pentru existenţa şi dezvoltarea unei societăţi, pentru exercitarea celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Orice persoană are dreptul la libertatea opiniei şi a expresiei; acest drept include libertatea de a căuta, primi şi răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi fără frontiere". Actualul Preşedinte al României spunea că a lăcrimat la muzeul holocaustului din America, în schimb, despre holocaustul maghiarilor împotriva românilor ardeleni, între 1940 şi 1944, cât Nordul Transilvaniei a fost sub ocupaţie ungurească nici nu aminteşte, că, deh, se supără ungurii din U.D.M.R. şi dacă aceştia se supără, cum va mai avea majoritate în Parlament?

e. În Arhivele Naţionale sunt o mulţime de documente care demonstrează că în România, în timpul guvernării Mareşalului Ion Antonescu, nu a avut loc niciun holocaust împotriva evreilor. Există multe rapoarte ale Prefecturii judeţului Iaşi [...] privitoare la evenimentele sângeroase de la Iaşi, din 28/30 iunie 1941 şi uciderea unor evrei de către Trupele SS.[8] De asemenea Raportul Generalului Leoveanu Emanoil, Director General al Poliţiei Iaşi, către Generalul Ion Antonescu, Memoriul asupra anchetei executată conform Ordinului nr.4678 din 01.07.1941 al MAI, în legătură cu aceleaşi tulburări de la Iaşi, îmbarcarea evreilor în vagoane sistem marfă, neigienice, cărora li s-au închis uşile pe din afară şi plimbate de la o staţie la alta, până au murit peste 1200 de evrei. Îmbarcarea în vagoane, ca şi paza acestora a fost executată de trupe SS, nu ale Armatei sau Jandarmeriei Române[9] Tot la Arhivele Naţionale mai există câteva ordine, date de Mihai Antonescu, către Ministrul Marinei pentru pregătirea şi îmbarcarea a mii de evrei, cu destinaţia Palestina şi multe, multe alte documente de arhivă. Toate demonstrează inexistenţa vreunui holocaust antievreiesc, fapt recunoscut şi de către Shimon Peres, în Declaraţia oficială cu ocazia vizitei sale în România, din august 2010 etc.
Este regretabilă şi condamnabilă laşitatea unor români şi, mai ales, tăcerii unor mari istorici !
-----------------------------------------
[1] Adevărul.ro – Social, Autor E.Ch., 12.10.2004

[2]  „Cartea Neagră. Fapte şi documente, suferinţele evreilor din România, 1940-1944”:
[3]  Fondul Preşedinţiei Consiliului de Miniştri - Serviciul Special de Informaţii - Dosar 30, vol.1/1942,
[4]  Notă din 4 ianuarie 1943, din Fondul S.S.I., dosar 64, vol.2/1943
[5] Notă din 7 ianuarie 1943 Linia 1 F., din Fondul S.S.I. dosar 30, vol.1/1942
[6]  Notă din 20 ianuarie 1943 Linia 1 F., din Fondul S.S.I. dosar 30 vol.2/1942
[7]  Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri, vol. IX (februarie-decembrie 1943), ediţie de documente întocmită de Marcel-Dumitru Ciucă şi Maria Ignat, p. 559-591,  
[8]  Fondul Ministerului de Interne, dosar 229/1941
[9]  (Mathias Carp, Cartea neagră. Fapte şi documente, suferinţele evreilor din România, 1940-1944).