Utilizarea HCN şi „Zyklon B" ca fumigen

Cianura de hidrogen gazoasă (HCN sau acidul hidrocianic) a fost folosită ca fumigen încă din primul război mondial (R.M.1). Era folosită în conjuncţie cu aburul şi cu aerul cald, şi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (R.M.2) în conjuncţie cu D.D.T., de către S.U.A. şi aliaţii lor. HCN este produs în general prin reacţia chimică dintre cianura de sodiu şi acidul sulfuric diluat. Reacţia chimică generează degajarea de HCN, rămânând acidul prusic (acidul hidrocianic). Aceasta reacţie are loc în mod normal într-o incintă ceramică. Aceasta procedură a fost folosită pentru controlul pestelor şi a bacteriilor pe vase, în clădiri şi în încăperile şi structurile cu o construcţie specială. Trebuie respectate anumite instrucţiuni de proiectare şi manipulare pentru a asigura siguranţa operatorilor. Cianura de hidrogen este unul dintre cele mai puternice şi mai periculoase chimicale fumigene. Clădiri special construite sau modificate în acest sens sunt folosite de armată şi de organizaţiile de sănătate din lumea întreagă. HCN este folosit peste tot pentru controlul bolilor; în mod special pentru ciumă şi tifos, şi pentru controlul şoarecilor, puricilor şi păduchilor. Camere speciale erau folosite încă din timpul R.M.1 în Europa şi S.U.A.. Unele dintre acestea au fost folosite şi de armata germană în Europa înainte şi în timpul RM2 şi mult mai devreme de Serviciul de Imigrare al S.U.A. în Ellis Island, New York Harbor. Multe dintre aceste camere pentru dezinfectare au fost fabricate de DEGESCH, o firma germană din Frankfurt. În timpul războiului, DEGESCH supraveghea distribuţia de Zyklon B. DEGESCH fabrică şi acum HCN. Zyklon B era un preparat comercial care conţinea acid hidrocianic. Denumirea „Zyklon B" este o marcă comercială. HCN era produs în fabrică şi livrat într-o formă unde HCN era absorbit într-un suport poros, de lemn sau cretă. Era livrat ca pastile sau fulgi. Acest preparat era sigilat în cutii etanşe care necesitau un instrument special de deschidere. În această formă, HCN - Zyklon B era mult mai sigur şi mai uşor de folosit. Gazul Zyklon B rezultant era HCN. Pastilele sau fulgii trebuiau împrăştiaţi pe podeaua încăperii de curăţat sau folosiţi într-o încăpere unde se circula şi se încălzea aerul din cameră la peste 25,7 grade C. Dacă se folosea în clădiri, vase sau corturi pentru a curăţa lemn sau produse, suprafaţa trebuia încălzită peste această temperatură - punctul de fierbere al HCN. Dacă nu se făcea aşa, rezultatul era un timp mult mai lung pentru realizarea curăţării. Operaţiunea necesită minim 24 - 48 ore. După tratare, aerisirea încăperii trebuie să fie de minim 10 ore, în funcţie de locaţie şi volum, şi chiar mai mult dacă clădirea nu are ferestre sau ventilatoare. Zona tratată trebuie testată apoi chimic dacă mai există gaz, înainte de a se intra acolo. Uneori se folosesc măşti de gaz, dar nu sunt sigure şi nu trebuie să fie folosite mai mult de 10 minute. Trebuie purtat un costum special pentru a preveni afectarea pielii. Cu cât e mai ridicată temperatura şi mai uscată locaţia, cu atât manipularea va fi mai rapidă şi mai sigură.

Criterii de proiectare pentru o instalaţie de curăţare

O instalaţie de curăţare, clădire sau încăpere, trebuie să respecte nişte cerinţe de bază. Trebuie să fie etanşă, să se poată încălzi, să aibă instalaţii de circulare a aerului şi de aerisire, să aibă un coş de evacuare înalt şi un mijloc de împrăştiere uniformă a gazului (la fel şi pentru materialul Zyklon B). Mai întâi, dacă încăperea se foloseşte astăzi, ea trebuie să fie o incintă sudată şi testată la presiune, acoperită cu o vopsea inertă (epoxi), inox sau plastic (PVC). Uşile trebuie să aibă garnituri dintr-un material rezistent la HCN (azbest, neopren sau Teflon®). Dacă este o clădire, ea trebuie construită din cărămidă sau piatrăşi acoperita la interiorşi exterior cu o vopsea inertă (epoxi), smoală sau asfalt. Uşile şi ferestrele trebuie să aibă garnituri sau să fie etanşate cu pânză gudronată sau cauciucată şi etanşate cu neopren sau smoală. În oricare din cazuri, suprafaţa trebuie să fie foarte uscată. „Etanşare" are două sensuri: în primul rând, să prevină mecanic scăpările dinspre interior, în al doilea rând să facă suprafeţele interioare rezistente la impregnarea cu gaz Zyklon B. În al doilea rând, camera sau structura trebuie să aibă un generator de gaz sau un sistem de distribuţie pentru Zyklon B, care să sufle aer cald peste Zyklon B sau generator (generatorul poate fi încălzit cu apa dacă e etanş) şi să circule aerul cald şi gazul. Amestecul necesar pentru curăţare este de 3200 părţi la un milion (ppm) sau 0,32% volum total HCN. Camera nu trebuie să aibă obstrucţii şi să asigure un debit puternicşi constant de aer. În al treilea rând, camera sau structura trebuie să aibă un mijloc de evacuare a amestecului otrăvitor şi să-l înlocuiască cu aer curat. În general aceasta se realizează cu un ventilator de admisie sau evacuare, cu vane de admisie/evacuare de o mărime suficientă pentru a permite un debit anume de aer. De obicei, un ventilator de un picior cub pe orăşi o deschidere de evacuare ar permite un schimb complet al aerului în jumătate de oră şi trebuie utilizate timp de cel puţin dublul timpului necesar - o oră sau două ore. Cu cât e mai mare încăperea, cu atât mai puţin practic e aceasta (din cauza mărimii ventilatoarelor disponibile) iar timpii de evacuare pot fi de câteva ore sau mai mult. Evacuarea trebuie efectuată la o distantă sigură deasupra clădirii, unde curenţii de aer pot împrăştia gazul. Aceasta este de obicei la 20 de metri deasupra structurii, dar e nevoie de mai mult dacă structura este protejată de vânt. Dacă se foloseşte un incinerator, coşul poate fi doar de câţiva metri înălţime. În general e prea costisitor să incinerezi HCN din cauza volumului de aer care trebuie manevrat într-un răstimp scurt. Temperatura pereţilor şi a aerului din interior şi a aerului de admisie trebuie menţinute la minim 10 grade peste punctul de fierbere al acidului hidrocianic (250 C) pentru a preveni condensarea HCN pe pereţi, podea şi tavan, precum şi în sistemul de evacuare. Dacă temperatura este sub 250 Cşi apare condens, instalaţia trebuie decontaminată cu clor sau amoniac, acesta din urma fiind mai eficient. Aceasta se realizează stropind pereţii automat sau manual. Dacă se realizează manual, muncitorii trebuie să poarte costume de protecţie (din neopren în general) şi să folosească tuburi de oxigen deoarece măştile de gaze sunt nesigureşi periculoase. Interiorul clădirii trebuie evacuat mai mult timp pentru ca vaporii de clor să neutralizeze HCN lichid din sistemul de evacuare. Interiorul clădirii trebuie spălat apoi cu apă şi şters bine pentru a se usca înainte de următoarea utilizare. În plus, trebuie verificat interiorul clădirii dacă s-a eliminat tot HCN. Testul se poate face cu un detector de gaze sau cu acetat/benziden de cupru. În primul caz, se foloseşte un dispozitiv electronic. În celalalt caz, o soluţie de benziden este amestecată cu acetat de cupruşi folosită pentru a umezi o hârtie de test care devine mai mult sau mai puţin albastră în funcţie de prezenţa HCN.

Criterii de proiectare pentru o cameră de gazare

Multe dintre cerinţele pentru o instalaţie de curăţare se aplică şi pentru camerele de gazare. În general însă, camerele de gazare sunt mai mici şi mai eficiente. Nu se recomandă folosirea Zyklon B într-o cameră de gazare din cauza timpului necesar extragerii gazului din suportul (transportatorul) inert. Până acum, singura metodă eficientă a fost să produci gazul la faţa locului, printr-o reacţie chimică între cianura de sodiu şi 18% acid sulfuric. Recent s-a realizat proiectul pentru un generator de gaz care va fi folosit la camera de gazare pentru 2 persoane de la penitenciarului statului Missouri din Jefferson City. Autorul este consultantul pentru proiectarea acestei camere de gazare. Acest generator foloseşte un termoplonjon electric pentru a pre-încălzi HCN într-un vas cilindric. La momentul folosirii, HCN este deja transformat în vapori şi pătrunde în încăpere prin supape. După utilizare, un sistem de purjare cu azot curaţă ţevile. Timpul total pentru execuţie este sub patru minute. Camera este evacuată o dată la fiecare două minute, timp de 15 minute, cu aproximativ şapte schimburi complete ale aerului. Camera poate fi construită din oţel sudat sau PVC. Uşileşi ferestrele trebuie să fie etanşe, de tipul celor folosite în marină. Uşa are o garnitură care se închide cu ajutorul unui singur mâner. Toata instalaţia electrică şi de iluminat este protejată la explozie. Camera include ţevăria pentru distribuirea gazului, generatorul de gaz cu sticla de HCN lichid, echipamentul electronic de monitorizare a inimii, doua scaune pentru condamnaţi şi un detector de gaze cu citire afară, cu gradaţie de 10 ppm. Deoarece camera conţine un gaz atât de periculos, este folosită la presiune negativă pentru a se asigura că orice scăpare va fi spre interior. Presiunea din cameră este controlată cu un sistem de vid care trebuie să menţină camera la un vid parţial de 10 psi (0,7 kg/cm2) (operaţional: 8 psi plus 2 psi HCN). Presiunea negativă este menţinută utilizând ambientul exterior ca standard. Acest sistem este controlat electric şi ajutat cu o pompă de vid de 17,7 cfm. În plus, exista un presostat care declanşează sistemele de urgenţă dacă presiunea din cameră ajunge la 12 psi, cu 3 psi peste limita operaţională. Sistemul de admisie şi de evacuare este conceput pentru schimbarea aerului la fiecare 2 minute. Aerul este adus cu un ventilator plasat pe admisia în camerăşi evacuat prin partea de sus a camerei. Supapele de admisieşi de evacuare se închid spre interior pentru a preveni pierderea viduluişi sunt programate să se deschidă sincronizat, supapa de evacuare prima. Aerul iese printr-un tub de PVC cu diametru de 33 cmşi înalt de 20 m, unde vântul împrăştie gazul fără probleme. Aerul care intră trebuie preîncălzit pentru ca HCN să nu condensezeşi astfel să nu fie evacuat. Detectoarele de gaz se folosesc pentru siguranţă. Primul, în camera unde ţine uşa blocată până când nu e sigur, al doilea în afara camerei în zona personaluluişi a martorilor, unde declanşează alarmele şi pornesc un sistem de admisie şi evacuare aer pentru protejarea martorilor, precum şi pentru oprirea execuţiei şi evacuarea camerei. Sistemele de siguranţă sunt audio-vizuale. În zona camerei există dispozitive de respirat pentru cazurile de urgenţă (recipiente cu oxigen), precum şi truse de prim ajutor pentru HCN, echipamente medicale de urgenţă pentru HCN şi un resuscitator într-o zona învecinată pentru personalul medical. Proiectarea camerei de execuţie implică multe aspecte complicate. O eroare într-o anumită zonă poate duce la moartea martorilor sau operatorilor.
------------------------------------------------------------------
[1] Diversiunea Holocaustului demontată cu probe (II)