Indiferent de măsura în care Unirea depinde de un context internațional favorabil, noi trebuie să avem un program al nostru, românesc, realist, pe care să-l urmărim indiferent de voința conjuncturală a altora. Dorința și voința noastră de a ne uni nu este conjuncturală, nu este condiționată decât de grija de a nu greși! De a nu compromite ideea Unirii, printr-un eșec, printr-o greșeală, care să ne aparțină nouă, românilor.

Unirea noastră o doresc și ceilalţi?

Este important să ne întrebăm de la bun început cine se opune Unirii noastre și pe al cui sprijin extern putem conta! Vom observa imediat că în peisajul internațional, planetar, majoritatea statelor se confruntă cu tendințe centrifuge și separatiste ale unor regiuni și populații. State ca Rusia, China, S.U.A., Franța, Spania, Italia, Turcia sunt confruntate cu pretenții separatiste tot mai active, mai puternice. În temeiul dreptului ca fiecare națiune să aibă un stat național, în multe părți ale lumii se afirmă tot mai puternică dorința și cererea de a se produce secesiuni teritoriale însemnate. În acest context, perspectiva noastră ca, în virtutea aceluiași principiu de drept internațional, din două state să facem unul singur, mai mare și mai puternic, este relativ singulară, este o excepție! Concluzia care se impune: nimeni, pe plan internațional, nu va privi cu simpatie și înțelegere Unirea noastră. Ne vor susține numai cei care vor avea vreun interes! Iar guvernanții noștri, diplomația în mod special, trebuie să identifice care ar putea fi interesul marilor puteri în Unirea noastră. Până acum nu știu ca guvernanții noștri să fi discutat acest subiect cu alte guverne din zonă sau cu interese și influență în zonă. Nu-mi amintesc să existe un document oficial, programatic, care să afirme dorința guvernului sau a poporului român de a realiza Unirea cu Basarabia (și Bucovina).

România și românii care o înconjoară - câteva milioane

Trebuie avut în vedere că după Unirea cu Basarabia, România rămâne mai departe un stat în jurul și în afara căruia trăiesc foarte mulți români. Fie în imediata apropiere a granițelor, în țările cu care ne învecinăm, fie ceva mai departe, în Albania, în Grecia, în Occident. Trebuie concepută o politică de stat clară, asumată deschis, oficializată prin legi și prevederi constituționale ad hoc, față de toți acești români „extranei”. Pentru aceasta va trebui concepută o diplomație specială pentru fiecare stat în care trăiesc români. Nu avem o strategie națională față de acești români, avem niște instituții bugetivore care nu au nici prestigiul necesar, nici activitatea pe care o așteptăm de la lefegiii în cauză: indivizi care nu au dovedit prin nimic vocația interesului național. Așadar, avem nevoie de două strategii, de două politici distincte: una pentru Basarabia, a cărei țintă să fie Unirea, și alta pentru românii extranei, inclusiv cei din diaspora occidentală. La rândul ei aceasta din urmă va trebui despărțită în două, deosebindu-i pe românii care trăiesc dintotdeauna, ca autohtoni, în țările din Balcani, în Ungaria sau în Ucraina, și românii care trăiesc relativ de puțină vreme în diaspora occidentală. Aici intră și românii din fosta U.R.S.S., risipiți prin deportări și strămutări forțate. Pentru cele două categorii de români extranei trebuie să imaginăm strategiile cele mai adecvate.

Unirea Basarabiei şi Ungaria

Interesul cel mai mare pentru a se produce Unirea noastră se pare că îl are Ungaria. Ungaria mizează pe ideea că România Mare, de îndată ce va apărea din nou pe harta lumii, va trezi adversitate și resentimente în multe capitale ale lumii. Mulți se vor întreba, cu subînțeles, dacă nu cumva este prea mare această Românie Mare! Nu se vor întreba dacă este legitimă sau nu lărgirea granițelor, ci vor fi tentați să aplece urechea la ungurii care vor considera că este momentul cel mai potrivit pentru a ridica problema Transilvaniei. Este ultima speranță pentru năucii de la Budapesta ca, prin Unirea noastră, să capete susținere proiectul lor politic, într-una dintre cele trei variante, ierarhizate în ordinea șanselor:

- Transilvania stat separat, de sine stătător, în care ponderea maghiară ar crește de la 5-6%, cât este în interiorul granițelor românești actuale, la circa 30%. Este varianta în care Budapesta investește cel mai mult;

- Transilvania împărțită între România și Ungaria, după harta dictată la Viena în august 1940;

Transilvania incorporată în întregime în Ungaria, așa cum a fost înainte de Trianon. Aceasta este varianta cea mai certată cu logica istoriei și a dreptului internațional.

În mod normal, într-o lume normală, care respectă principii de drept unanim recunoscute, niciuna dintre cele trei variante nu ar putea întruni recunoașterea unui conclav internațional cât de cât obiectiv și responsabil. Dar prea-curvia Budapestei este bine cunoscută, este inventivă, și caută fără încetare alte curve politice care să le susțină jocul! Ultima în care își pun nădjde este Putin!... Budapesta speră ca prin tulburarea ordinii internaționale să se ivească ocazia implementării uneia dintre cele trei variante. Nu avem voie să neglijăm șansele ca propaganda mincinoasă și nerușinată maghiară, combinată cu jocuri și intrigi de culise murdare, să aibă câștig de cauză. Dacă a fost posibil Diktatul de la Viena - indiferent în ce condiții, nu avem voie să coborîm garda! Nu avem voie să ne auto-liniștim, pe ideea că absurditatea diktatului de la Viena exclude orice șansă de a se repeta. Trebuie contracarată cu promptitudine orice acțiune a Budapestei. Ba mai mult, trebuie preluată ofensiva în disputa noastră cu iredentismul maghiar! Nota bene: adevărul și dreptatea sunt de partea noastră, a interselor naționale românești! Avem argumente suficiente ca să-i facem de rușinea lumii. Ne lipsește voința clasei politice, ai cărei lideri, după 1990, știm foarte bine, sunt șantajați de Budapesta! Ce este sigur este că nu se vor bucura prea multe cancelarii de Unirea noastră. Trebuie din vreme contracarate efectele adverse la care ne putem aștepta. În primul rând trebuie să ieșim din pasivitatea cu care asistăm la acțiunile propagandei maghiare. Ce n-am făcut aproape deloc în anii de după Trianon trebuie făcut imediat. Nu este destul să fie de partea noastră dreptatea. Înscenarea mediatică din martie 1990 de la Târgu Mureș trebuie să ne pună în gardă pentru viitor! Deja am pierdut momente importante când am fi putut puncta decisiv. Din aceeași perspectivă trebuie suspectată și Serbia. Acțiunile iresponsabile din 1989 ale Belgradului ne avertizează asupra tristului adevăr că nu putem conta pe sârbi prea mult.

Clasa politică din Basarabia şi Unirea

Este foarte important să câștigăm pentru Unire clasa politică din Basarabia, așa păcătoasă cum e! Nu-s mai breji cei de la București, dar aceștia contează mult mai puțin! Nu la ei este decizia Unirii! Dacă poate exista opoziție internă la unirea cu Basarabia, aceasta poate veni numai de la clasa politică. Politicienii de la Chișinău au o problemă pe care trebuie s-o înțelegem. Ei își pun în mod legitim întrebarea: ce greutate mai avem noi, liderii din Basarabia, în cadrul României Mari. Vom mai avea acces la „ciolan”? Cum se va uita la noi Bucureștiul? Constituția României, la a cărei modificare se lucrează acum, trebuie să aibă în vedere aceste temeri, aceste probleme. Personal, pentru multiple considerente, inclusiv cele de mai sus, am propus să fie instituită funcția de vicepreședinte al României, funcție pe care s-o ocupe numai un român născut în Basarabia sau în teritoriile locuite de românii din jurul Țării, ori membru al diasporei. Vice-președintele României să se ocupe de problemele Unirii cu Basarabia, de problemele Basarabiei (după Unire), și de românii din afara Țării, inclusiv cei din diaspora, să se asigure de eficiența politicii de prezervare a identității lor naționale românești.

Constituția ar mai putea include și această prevedere: în următorii 40 de ani de după Unirea cu Basarabia și Bucovina, parlamentarii aleși în aceste ținuturi să fie originari din aceste ținuturi. Iar fiecare guvern să includă un ministru plin și doi secretari de stat originari din afara actualelor granițe ale României. (Mă rog, ceva asemănător, nu intrăm acum în detalii. Ideea contează și ideea ar fi ca basarabenii și bucovinenii să fie siguri că după Unire nu vor ajunge a cincea roată la căruță!) De exemplu, găgăuzii trebuie din vreme convinși în mod oficial, prin tratat legiferat, că vor avea reprezentare proporțională în Parlamentul României și în alte structuri politice. Găgăuzii au o situație diferită de a rușilor din Basarabia. Prezența găgăuzilor în Basarabia are un caracter „natural”! Nu este efectul politicii de rusificare a Basarabiei. În schimb rușii din Basarabia, stabiliți în Basarabia după 1944 și urmașii lor, nu pot emite emite pretenții la o egalitate completă în drepturi. Ar însemna să legitimăm politica de rusificare. Trebuie aplicat modelul baltic. În Țările Baltice, după 1990, rusofonilor nu li s-a permis accesul la câteva consultări electorale decisive pentru viitorul țărilor respective.

Referendum?

Iuliu Maniu considera că nu este legitim un referendum în Basarabia privind Unirea cu România. Cel mult un referendum la care să participe toți cetățenii celor două state românești, iar decizia să fie comună, să ajungă la un singur rezultat: câți din cetățenii respectivi sunt „pro” și câți sunt „contra”? Dacă se va face referendum numai în Republica Moldova, trebuie preluat principiul după care s-au orientat balticii după 1992: cetățenii care nu sunt originari, autohtoni, ci au ajuns în Basarabia în cadrul politicii sovietice de deznaționalizare a basarabenilor, ei și urmașii lor să nu aibă voie să participe la un astfel de referendum. Argumentele pot fi mai multe, nu le mai înșirăm acum.

Ce facem mai departe?

În momentul de față suntem pe hartă două state românești! Trimitem două echipe naționale la Olimpiadă, la diverse campionate europene și mondiale, la Eurovision... Este o situație excepțională, mai rar întâlnită. Trebuie văzut care sunt avantajele de pe urma acestui statut. Nu pentru a amâna Unirea, ci pentru că Unirea de la sine nu va rezolva problemele pe care le avem cu starea de sărăcie și înapoiere. Dacă România ar avea azi potențialul economic pe care îl deținea în 1990, Unirea se făcea fără mari probleme... Cu cât vom fi economic și politic mai puternici, cu atât mai mari sunt șansele ca Unirea, după ce va fi declarată, proclamată, să fie un succes! Fiecare succes economic sau social-politic al țărilor noastre este un pas spre Unire. Lucrul cel mai important este ca în Basarabia viața să-și recapete aspectul dominant românesc, de dinainte de 1812, de dinainte de 1944... Unirea în cuget și simțiri este mai importantă decât cea politică și se cuvine să o preceadă. Nu trebuie neglijat un aspect: în multe privințe românii din Basarabia sunt mai ...români decât cei de la București, din România actuală. Unele atribute ale ființei noastre românești s-au consevat mai bine în Basarabia și Bucovina. Să nu se grăbească frații noștri basarabeni să „se schimbe”, după modelul nostru, al celor de dincoace de Prut! După părerea ma, exprimată încă dinainte de 1990, sediul celui mai fierbinte și mai viu naționalism românesc este mai degrabă dincolo de Prut. Suntem însă de câțiva ani spectatori încântați de apariția, cu note specifice, a unui naționalism al diasporei, realitate tot mai consistentă, mai reconfortantă... Date fiind cele ce se petrec în lumea de azi, întărirea românismului, edificarea Unirii noastre în spirit, a tuturor românilor, este lucrul cel mai important. Trebuie să fie ținta noastră supremă!

Până când ni se va permite (sic!) să ne unim, stă în puterile noastre să ne cunoaștem mai bine, să sporim zestrea comună românească, să învățăm să ne coordonăm și să colaborăm, să învățăm să ne suportăm unii pe alții, să căpătăm mai multă încredere unii într-alții. Astfel ca atunci când vom proclama Unirea, ea să existe deja în fapt, în realitate. Prea multe să nu așteptăm de la guvernanți! Societatea civilă, O.N.G.-urile dedicate acestei cauze, fiecare dintre noi, de capul său sau împreună cu alții, putem face ca Unirea să nu fie o formă fără conținut, ci temelia României Viitoare. Ca orice lucru omnesc, Unirea se poate face „ca lumea” sau de mântuială, de ochii lumii, pur formală, lipsită de organicitate! Este și acesta un pericol, mai mare chiar decât prelungirea situației în care ne aflăm azi! În concluzie, aș spune că încercarea Rusiei de a deznaționaliza Basarabia, deși a făcut atâtea victime, nu și-a atins scopul. Martirii noștri, zeci, sute de mii la număr, nu s-au jertfit în zadar. Basarabia a rezistat. Suntem aproape de mal, de izbăvire și de izbândă! Revenirea Basarabiei la sînul Patriei mume este inevitabilă și ireversibilă. Rusia trebuie să se împace cu gândul acesta și să se orienteze spre altă atitudine față de români, față de Basarabia, de România.