
Am dat exemple extreme. Dar toţi cei numiţi sau aleşi pe un post de decizie se înscriu undeva pe linia ce leagă extremele: performanţă - slabă eficienţă. Orice individ ajuns pe un post de decizie pentru care nu are calificare în domeniul în care ia decizia produce pagubă, până la distrugerea întreprinderii sau instituţiei în cauză.
În al doilea rând, fiecare profesie are un tip particular de gândire. Cu totul altfel gândeşte un inginer, un jurist, un medic sau un preot etc. În timpul formării lor, indivizii se amprentează definitiv cu un mod specific domeniului de a gândi. Recalificările ulterioare, fără a porni de la acel mod de a gândi în care s-a format, sunt cârpeli care au valoarea cârpelilor de tipul: din costumul unui om scund şi gras vreau să fac un costum pentru un om înalt şi subţire. Sigur că va ieşi un costum cu care poţi grebla prin grădină, dar nu poţi frecventa cu el saloane cu pretenţii. Aşa-zisa şansă democratică a recalificării din slujbă în slujbă se referă la oameni care să facă şi ei ceva ca să câştige o pâine, dar nu la oameni de performanţă, care să performeze instituţia, să ducă lumea înainte. Oamenii de performanţă cresc în propria profesie, din nivel în nivel, tinzând spre competenţa maximă posibilă. Un om care nu a fost performant în propria meserie în care s-a format, care nu a fost capabil să trăiască din meseria în care s-a format acela nu va fi performant în nicio altă activitate în care se va reprofila. Un asemenea om neperformant în meseria lui, dacă va fi în poziţie de decizie în altă activitate, va necinsti prin incompetenţă scaunul pe care stă, făcând rău domeniului, prin aceasta contribuind la înrăutăţirea generală a societăţii, de aici făcându-şi rău sieşi şi familiei sale, chit că prostul se crede întotdeauna genial. Nu sunt păreri la un taifas. Acestea sunt afirmaţii exacte ale unui om de specialitate. Sunt specialist în eşecuri umane. Părerea atât de invocată, de fapt o scuză, cum că politica este singurul domeniu în care nu trebuie să ai o pregătire deosebită este un fals şi praf pentru orbirea celor care nu văd cu ochii lor. În societăţile performante, ca să te apuci de politică, trebuie să fi fost absolvent, dar nu orice absolvent, al celor mai prestigioase universităţi. Citiţi biografiile oamenilor politici occidentali. Dacă nu poţi dovedi că faci parte din elita generaţiei tale, din cei 3-5% născuţi, iar nu făcuţi şi antrenaţi (şcoliţi) la sânge nu ai ce căuta în politică. La noi diluviul politic şi social a scos la suprafaţă repetenţii şi gunoaiele, iar prostul nu numai că nu poate accepta, dar nici măcar nu poate înţelege că este prost. El va numi în funcţii de decizie indivizi care îi seamănă. De aceea instituţional România este condusă, cu rare excepţii, de impostori. Impostori nenorociţi de trei surcele aflaţi că, în afara celor ca voi, întreaga populaţie vă dispreţuieşte şi îşi bate joc de voi pe la spate, chiar dacă în faţă, în mod prefăcut, păstrează o aparentă deferenţă.