Ultimele evenimente petrecute pe meleagurile româneşti au scos la iveală pe lângă setea de senzaţional a presei, maleabilitatea şi credulitatea marii majorităţi a românilor, care sunt gata să creadă şi să înghită orice pastilă li se pune în palmă şi modul în care cei care conduc această ţară - sau ce a mai rămas din ea, mai bine zis cei care simulează că conducerea aceastei ţari -, îşi tratează electoratul. O bătaie de joc totală, un dispreţ dezgustător, o indiferenţă criminală şi o aroganţă fără margini! După accidentul din Apuseni când toată presa şi lumea se inflamase de credeai că am intrat în luna lui cuptor, când tot mai mulţi vorbeau de o revoltă populară şi deja unora începuseră să le tremure genunchii, a venit „Generalul Iarnă” însoţit de „Colonelul Viscol” şi au acoperit totul. Noroc cu viscolul că s-au putut decreta coduri de urgenţă şi astfel, oficial şi practic, oamenii au fost împiedicaţi să încerce oarece manifestări „a la Kiev”. Bucurie mare la guvern! Orbiţi de vânt, de zăpada viscolită şi de manipulări, românii nu mai văd nimic se freacă la ochi buimaci. Nu mai au timp pentru un amărât de accident şi doi morţi deja îngropaţi. Acum riscă să fie ei înşişi îngropaţi de vii în zăpadă, considerând subiectul „Apuseni”, încheiat. Autorităţile, guvernul, miniştrii şi-au pus puloverele pe ei, ca Roman şi Iliescu pe vremuri, şi au dat ordin supuşilor: „făceţi-vă că lucraţi”, demonstrând încă o dată că românul are memoria scurtă. Nimeni nu a sesizat că ţinutele „de lucru” ale domnilor din conducerea de guvern fac parte dintr-o strategie studiată şi calculată, că figurile „îngrijorate” sunt cosmetizate cu profesionalism, sub îndrumarea sociologilor şi responsabililor cu manipularea, cu state vechi în domeniu. Frecându-şi mâinile, bucuroşi că televiziunile şi oamenii au ce măcina şi au uitat de tragedia din Apuseni, guvernanţii noştri se fac că lucrează.
Orbiţi de viscol, românaşii nu văd că acest circ, această bătaie de joc se repetă an de an, la fiecare ninsoare, de peste 24 de ani încoace şi, de fiecare dată singurul lucru pe care îl fac oficialităţile este să închidă drumurile, să scoată armata la deszăpezit. De fiecare dată se promit măsuri, se rostesc ameninţări la adresa drumarilor, dar aceştia îşi încasează nestingheriţi banii pe contracte neonorate, dau parandărătul celor cu care au semnat contractele, visteria partidelor se garniseşte pentru alegeri şi toată lumea e mulţumită. Cum această situaţie se manifestă de peste 24 de ani, deşi aproape mereu se mai revoltă câte cineva pentru lipsa utilajelor, totul trece repede, vine vara, totul se uită. La fel se vor uita şi cauzele morţii celor două persoane din Apuseni şi viitorul accident aviatic va avea aceeaşi soartă, dacă vor mai avea norocul să piloteze un alt Iovan care să aducă avionul la sol.
În încercarea lor de a-şi spăla mâinile şi păcatele după episodul „Apuseni”, guvernanţii au scos la interval toate forţele posibile, inclusiv rezervele guvernului, dar nu cele date bisericii şi sereiului în decembrie, alea s-au păpat deja, ci altele, din buzunarele fraierilor care cotizează la bugetul prim-ministrului, nu al României, pentru că el îl împarte cui vrea, nu cui trebuie. Văzând cu zboară elicopterele pe viscol la ordinul primului ministru sau al lui Oprea, auzind că elicopterul M.A.I. este destinat să zboare inclusiv în condiţii deosebite, văzând cum intervin şi sunt trimişi militarii şi pompierii cu maşinile pe drumuri acoperite total de zăpadă, rămânând şi ei în pană sau izolaţi riscându-şi viaţa, românul se simte deja mai bine şi îi creşte inima în piept. Două familii însă nu se pot bucura. Se întreabă - cum mă întreb şi eu: unde era elicopterul M.I. care poate zbura şi pe viscol? Unde erau militarii, pompierii, utilajele şenilate? Unde era guvernul când doi oameni mureau îngheţaţi, în Apuseni? După cum spuneam, guvernanţii s-au bucurat că a venit această răbufnire a iernii, gândind că astfel lumea va uita de tragedia din Apuseni, de indiferenţa şi lipsa de interes cu care au intervenit şi s-au grăbit să dea tot, acum, ca să arate că… se poate. Da, asta au arătat şi asta trebuie să vadă românii! Faptul că dacă vrei, dacă te mobilizezi, dacă depui interes şi coordonezi activitatea, pot zbura şi elicopterele, pot intervenii şi oamenii. Iar concluzia este că în cazul accidentului aviatic din Apuseni nu a existat interes, nu s-a făcut tot ce se putea face, deşi dotarea exista, deşi atât uman cât şi tehnic, se putea interveni.
S-a spus că vremea nu a permis decolarea elicopterelor M.Ap.N. sau ale M.I. în Apuseni. Gogoşi! S-a demonstrat practic! Televiziunile au tot arătat marea minune, elicopterul M.I. intervenind pe viscol puternic. Situaţia în Apuseni, a fost de 100 de ori mai calmă şi mai accesibilă meteorologic decât am văzut acum şi totuşi, nu s-a dat ordin sau aprobare pentru ridicarea acestora. De ce atunci Nu şi acum, Da? ? Cine se face vinovat de această indolenţă, lipsă de răspundere, cauzatoare de moarte? Cine se face vinovat de faptul că armata nu a intervenit nici măcar cu informaţii, deşi avea date despre prăbuşirea avionului. Radarul din Câmpia Turzii avea coordonate mult mai exacte decât cele trimise către I.S.U.! Răspunsul este unul singur: dintr-un motiv sau altul, conducerea armatei nu s-a implicat şi nu a colaborat. Probabil aştepta ordin, probabil aştepta să fie rugată sau aştepta un troc cu cei de la interne. Eu ştiu că un militar aştepta să fie salvat iar armata a dormit în bocanci. Ruşine! Nu ministrului duşa, care nu este militar de carieră; nu este nici măcar ministru. Armata este condusă de alţii. Ruşine militarilor care au avut date şi logistica necesară, dar au stat degeaba! Nu aşa procedează un militar când un camarad al lui e în pericol!
Stimaţi colegi care aţi putut interveni dar aţi stat cu mâinile în sân, aşteptând ordin de la un civil supus politic fără nici o legătură cu onoarea şi codul militar, veţi avea pe conştiinţă viaţa Aureliei Ion toată viaţa voastră! Punct. Ministrul apărării, de la căderea zăpezii, până în acest moment a dat 12 comunicate de presă în care se laudă cu măsurile luate şi intervenţia armatei la deszăpeziri, în condiţii meteorologice extreme. La Accidentul din Apuseni însă, în afară de coondoleanţele transmise familiilor celor ucişi de indiferenţa guvernanţilor, domnul ministru a dat un singur comunicat şi ăla forţat de gura presei, care spunea aşa: „În urma informaţiilor apărute în presă, Biroul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale face următoarele precizări: Ministerul Apărării Naţionale a urmat procedurile conform legislaţiei şi regulamentelor în vigoare. Astfel, s-a dispus pregătirea elicopterelor I.A.R. 330 M echipate cu chit MEDEVAC de la Câmpia Turzii şi Gearmata pentru plecarea în misiune. Din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, ceaţă densă şi condiţii de givraj, conform cărţii tehnice, elicopterele nu au putut desfăşura misiunea. Executarea unei misiuni în condiţii meteo nefavorabile pune în pericol securitatea personalului şi a aeronavei.
Având în vedere că zona de cercetare se desfăşura pe o rază destul de mare, ministrul apărării naţionale a dispus ca un detaşament din cadrul Batalionului 317 Cercetare de la Cluj să se alăture forţelor de căutare-salvare ale celorlaltor instituţii implicate. Totodată, ministrul apărării naţionale a dispus pregătirea aeronavei de tip C-27 J Spartan echipată MEDEVAC pentru a transporta victimele accidentului de la Cluj la Bucureşti. M.Ap.N., prin Centrul Naţional Militar de Comandă-Nucleu (structura care asigură funcţiile de Centru Operativ în situaţii de urgenţă) a colaborat şi colaborează permanent cu toate centrele operative ale instituţiilor publice centrale şi locale care acţionează în astfel de situaţii.”
Deci domnul ministru, şi-a acoperit incompetenţa şi lipsa de reacţie prin „proceduri” şi „cărţi tehnice”, fără a interveni măcar cu o informaţie. Deşi avea, la Târgu Mureş, un detaşament specializat în acţiuni de căutare salvare l-a păstrat la căldurică în timp ce un militar murea încarcerat în carlinga avionului. Aşa zisele condiţii meteo nefavorabile se manifestau pe o zonă foarte restrânsă în zona în care s-a prăbuşit avionul, dar se putea ajunge în zonă cu elicopterele şi apoi scanată zona cu detectoare termice. Dar s-au scos în faţă amărâtele de I.A.R.-uri în timp ce „Pumele” stăteau în hangar. Ce au făcut S.I.A.S. şi D.I.A.S.? Dar Detaşamentul de Căutare Salvare în luptă? Acum însă, pe viscol, zăpadă de trei metri, drumuri troienite, domnul Duşa a scos tot ce mai putea scoate din armată afară, fără să mai ţină cont de cărţi tehnice şi condiţii meteo de 100 de ori mai vitrege decât cele de la accident. De ce domnule Duşa acum s-a putut şi atunci nu? De ce domnule Oprea acum a ieşit elicopterul M.A.I. şi atunci nu? Cine coordona cele două ministere din partea premierului, domnule Oprea?
De ce nu au intervenit la accidentul din Apuseni echipele de căutare salvare conform Regulamentului de organizare şi funcţionare a detaşamentelor intervenţie la dezastre al Societăţii Naţionale de Cruce Roşie?
De la guvernanţi nu aveai ce să ceri. Pe ei nu îi interesează viaţa oamenilor, nu îi interesează că oamenii mor de frig pe ei îi interesează să nu fie ei găsiţi vinovaţi, în rest, pot să moară toţi românii. Dovada cea mai clară şi fără dubii că acesta este adevărul şi aşa gândesc guvernanţii noştri, a dat-o însuşi primul ministru cu o frază care a fost trecută cu vederea mult prea uşor. Este incredibil, impardonabil, pur şi simplu criminal ceea ce a spus domnul Ponta îmbrăcat „de lucru” la şedinţa de guvern. Parcă îl şi vedeam cu lopata în mână. Cât fariseism, să vii la şedinţa de guvern în pulover ca să creezi impresia că eşti la muncă, nu la o activitate oficială. Nici în astfel de situaţii, unii nu uită de ceea ce au învăţat la şcolile de partid privind propaganda şi manipularea. Ce declară domnul Ponta la pe data de 27.01 în şedinţa de guvern? Citez „nu avem pierderi de vieţi omeneşti din cauza neimplicării autorităţilor”. Domnilor, la ora aceea erau 13 persoane decedate din cauza frigului, găsite îngheţate în diferite locuri. Ei bine, domnul Ponta nici măcar nu a putut le pomenească să îşi exprime regretul că are cu 13 votanţi mai puţin pe liste, pe el îl interesa şi se bucura chiar că nu a murit nici unul din vina autorităţilor, deci nu i se poate reproşa nimic aşa că nici măcar nu i-a pomenit. Astfel gândeşte premierul României, asta e filozofia lui, ăsta este principiul care îl călăuzeşte în viaţă[ Pot să moară toţi românii, de foame, de frig, otrăviţi de cianuri, de apele infestate prin fragmentare hidraulică, atâta vreme cât autorităţile care i se subordonează nu sunt vinovate direct, totul este în regulă, ne putem considera victorioşi. Acesta este primul ministru al României, iar cei care îl înconjoară sunt după calapodul său. Primarul Bucureştiului ordonă închiderea şcolilor pentru că el nu este în stare să cureţe străzile unei capitale europene, iar şeful C.A.D.N.R. cere şoferilor să îşi facă poze în nămeţi ca să poată dovedi în instanţă de ce nu au plătit rovigneta. Oamenii îngheţau în maşini iar pe el îl interesau amenzile pentru că asta le cere primul ministru: „ţării cât mai multe taxe şi amenzi”.
Pe acelaşi cântar, dar pe celălalt taler, păstrând o balanţă echilibrată se află preşedintele României care deşi România se află de zece zile în tensiune şi stare de fierbere, se face că nu vede, că nu aude. A uitat de cucul de la ora 18.30, nu are nici un mesaj pentru români. Problema deszăpezirilor, a accidentului aviatic nu intră în competenţa preşedintelui, el nu are atribuţiuni pe aceste aspecte, aşa că nu are ce spune. El e preocupat acum de Nana şi eventual de aducerea lui Elan în ţară ca să îi poată înfunda pe Ghiţă şi Ponta. Şi mai e îngrijorat puţin de Opriş, dar nu prea mult pentru că decizia se ia în C.S.A.T. în unanimitate şi slavă domnului are destule voturi cu care să îşi salveze slujitorul. Ce face Băsescu acum? Ce face cucu? Cucu strânge dovezi şi când va ieşi, va ieşi cu bombe, petarde, fumigene pe care le va arunca înspre primul ministru. Asta este grija preşedintelui, altceva nu îl interesează.
Aceşti doi oameni, aceste două conştiinţe sunt în capul ţării. Să nu aşteptaţi nimic altceva de la ei, au demonstrat din plin amândoi cât îi doare pe ei de soarta românilor. Muriţi fraţi români pe capete, asta vă e soarta, acesta vă e destinul, altă soluţie nu aveţi câtă vreme în capul ţării stau oameni nepotriviţi. Dar aveţi grijă cum muriţi. Să nu muriţi din cauza neimplicării autorităţilor că se supără premierul.
Asta este soarta României o Românie care poate plăteşte astfel păcatele „democraţiei” şi crimele Crăciunului, o Românie uitucă, ce nu poate ţine minte măcar că în fiecare an în fiecare iarnă se loveşte de aceleaşi probleme, că la fiecare scrutin votează aceleaşi nulităţi arogante şi nesimţite, că de 24 de ani mănâncă aceeaşi pâine, din ce în ce mai contaminată şi mai înnegrită sintetic, o Românie parcă uitată de Dumnezeu deşi se spune că ar fi Grădina Maicii Domnului.