În deceniile viitoare, forţele schimbării vor continua să joace rolul, remodelând şi transformând arta/domeniul intelligence-ului într-o imensitate de direcţii. Cât timp informaţia va deveni mai îndestulată şi mai puţin sursă privilegiată în „mediul informaţional global" al secolului al XXI-lea, paradoxal cererea pentru intelligence strategic şi operaţional rapid, de înaltă calitate se va intensifica mai degrabă decât să se diminueze. Volumul mereu crescând al informaţiilor va fi un test de un diferit tip pentru analiştii, luptătorii şi factorii decizionali ai viitorului. Totuşi esenţa dilemei intelligence-ului va rămâne - cum să se reducă optim elementul de risc pentru factorii de decizie şi să lumineze ceea ce în alte circumstanţe ar fi necunoscut? De asemenea, în goana de reducere a costurilor şi de a culege mai multe roade de la activele scumpe de intelligence, tehnologiile comerciale şi OSINT vor suplimenta, întării şi uneori înlocui sistemele clasificate care au dominat colectarea de informaţii pe timpul Războiului Rece. Însă, cu toate că materialele clasificate vor fi o proporţie mai mică din totalul informaţiilor destinate utilizatorilor, acestea vor furniza bucăţi critice din puzzle-ul intelligence-ului.

Metodele clasificate de colectare sunt în general mai folositoare pentru evaluările curente şi pentru informaţiile militare sau tehnice sensibile, greu de obţinut, decât pentru previziunile pe termen lung şi analizele economice. Actorii non-statali vor ridica provocări de altă natură. Operând în umbră, cunoscători ai artei decepţiei şi deghizării, teroriştii şi infractorii ar putea fi mult mai dificil de identificat, localizat şi eliminaţi decât conducătorii politici sau forţele militare ale statelor inamice. Costisitoare, sistemele de intelligence cu tehnologii de vârf concepute pentru războiul convenţional sau monitorizarea mediului electronic ar putea fi ineficiente împotriva acestor organizaţii care folosesc metode simple de comunicare clandestină, după cum a demonstrat Osama bin Laden prin bine coordonatul atac împotriva Statelor Unite care a fost etichetat de unii ca fiind „Pearl Harbor-ul" acestui secol[1]. În ciuda descoperirilor impresionante în senzori, automatizări, colectare tehnică şi decodificări, rămâne ca oamenii să furnizeze intelligence-ul de vârf. Şi trebuie să remarcăm că nu există substituent pentru manageri eficienţi, analişti precişi, lingvişti capabili şi agenţi dedicaţi.

Ciclul tradiţional de intelligence are clar utilitate mai puţin explicativă şi organizaţională în lumea de după Războiul Rece. Funcţionalitatea discretă implicată prin separarea proceselor de intelligence în colectare, colaţionare, analiză şi diseminare reflectă conceptele, practicile şi dinamicele organizaţionale a unei ere anterioare. Ce va deosebi succesul specialiştilor intelligence-ului secolului XXI va fi abilitatea de a fuziona şi integra toate elementele procesului pentru a furniza diferite tipuri de suport factorilor decizionali şi comandanţilor operaţionali. Este de remarcat faptul că zidurile birocratice care odată au separat producătorii de utilizatorii de intelligence se dărâmă într-un ritm rapid, îndepărtând distincţiile artificiale şi disfuncţionale dintre activele intelligence-ului strategic, operaţional şi tactic. Imperativele războiului modern, în mod particular IW, vor întări nevoia pentru intelligence holistic şi vor eroda distincţia dintre operaţiuni şi intelligence. Preocupările statelor în vederea organizării mai eficiente a serviciilor de securitate naţională, una corespunzătoare viziunii S.U.A. şi sistemului american de securitate şi intelligence şi cea de a doua reprezentând viziunea unor state membre ale U.E. cu preocupări semnificative în elaborarea şi implementarea unor strategii de securitate ce includ şi intelligence-ul. Astfel, sistemul S.U.A. presupune elaborarea unei strategii de securitate naţionale pe baza căreia sunt elaborate celelalte strategii ale sistemului de securitate şi intelligence care fac parte dintr-un sistem ierarhizat al Strategiilor de Intelligence ale S.U.A.

În acest sistem regăsim pentru fiecare domeniu/subdomeniu al securităţii o strategie specifică. Astfel, pentru intelligence ca subdomeniu al securităţii naţionale a fost elaborată Strategia Naţională de Intelligence (ultima din 2009), apoi sectorial/secvenţial Strategia de Intelligence pentru Apărare (Defense Intelligence Strategy, 2008), precum şi Strategia Naţională privind Contrainformaţiile (National Counter Intelligence Strategy, ultima din 2007). Statele europene prezentate (Marea Britanie, Franţa, Spania) au elaborat un singur document - o singură strategie de securitate naţională, care se numeşte Cartea Albă a securităţii şi apărării naţionale (Le Livre blanc sur la defense et la securite nationale), document doctrinar strategic al securităţii şi apărării, cazul Franţei, fie Strategia Naţională de Securitate - National Security Strategy (N.S.S.) - cazul Marii Britanii, sau Noua Strategie de Securitate Națională cazul Spaniei, toate integrând într-un singur document - părţile privind securitatea şi apărarea şi intelligence-ul.

Serviciile de informaţii trebuie să contribuie la reducerea riscurilor şi ameninţărilor internaţionale la adresa ţării, prin participarea la efortul de realizare a superiorităţii informaţionale în anumite zone de interes. Atunci când obiectivele generale sunt articulate într-o strategie naţională, serviciile şi agenţiile specializate de informaţii îşi subordonează pragmatic întreaga activitate manierei în care obiectivele naţionale se traduc în misiuni informative. Activitatea de intelligence reprezintă o prioritate naţională a noilor strategii de securitate şi de intelligence în S.U.A. sau de securitate şi apărare în statele U.E., prin care s-a propus, în premieră, realizarea unei reforme de ansamblu, sistematice şi pe termen lung a acestui domeniu vizând importante direcţii de acţiune, din care menţionăm: coordonarea, transformări structurale, constituirea unei noi structuri, îmbunătăţirea calităţii şi activităţii resurselor umane, reforma în cercetarea din domeniul intelligence-ului, dezvoltarea capabilităţilor tehnice de culegere a informaţiilor. Dinamica transformărilor este necesară pentru eficientizarea activităţii organizaţiilor de intelligence.

Concluzii

Mediul internaţional de securitate este deosebit de fluid şi dinamic caracterizat de complexitate, reprezentând evoluţia de ansamblu a cadrului politic şi economic rezultat în urma evoluţiei internaţionale din ultimele decenii ale acestui secol. Forţele implicate, complexe şi puternic interrelaţionate, vor transforma societăţile şi vor redimensiona priorităţile, strategiile şi metodele domeniului informaţii necesare pentru a întâmpina cerinţele unice ale dinamicii secolului al XXI-lea. Provocările actuale din mediul de securitate ca şi altele noi ce vor urma, în întreaga lume vor schimba peisajul geopolitic pe care, profesioniştii din domeniul informaţiilor, îl analizează în mod curent. Această accelerare fără precedent a schimbărilor şi adâncire a decalajului dintre cei dintâi şi cei din urmă poate ameninţa fragila guvernare a instituţiilor. Confruntaţi cu acest cadru asimetric şi dinamic, profesioniştii din domeniul informaţiilor vor fi chemaţi să evalueze mediul de securitate marcat de compeţiţia regională, economică, a resurselor dar şi de cea ideologică. În acest sens va fi necesar să se adopte măsuri mai radicale pentru a putea transforma serviciile de informaţii în câteva direcţii esenţiale:
- modificarea mai rapidă a cadrului legal ţinând cont de noile ameninţări, cyber terorism, ameninţări asimentrice etc. și - adoptarea unor reglementări, proces care nu trebuie să fie post factum;
- explorarea conceptelor, strategiilor, politicilor şi tehnologiilor de intelligence pentru a răspunde cerinţelor beneficiarilor şi ameninţărilor concertate; sisteme integrate cu strategii adecvate;
- accelerarea formelor de cooperare;
- eficientizarea activităţii tuturor serviciilor şi capabilităţilor lor puse la dispoziţie prin şi de comunităţile de informaţii pentru a satisface necesarul „schimbător" al utilizatorilor de informaţii pentru securitate. Aceasta va însemna o abordare planificată a transferului de cunoştinţe, asigurându-se o continuitate a seturilor de date formale şi informale, care nu vor fi pierdute o dată cu plecarea unor angajaţi şi cu venirea altora.

Aceste acţiuni sunt necesare pentru a pregăti o schimbare strategică în faţa provocărilor care se pot preconiza, şi - la fel de important - de a pregătii noi strategii pentru noile provocări care încă nu pot fi prevăzute. Considerăm ca preocupările statelor în vederea organizării mai eficiente a Intelligence-lui național, se poate realiza eficient conform celor două viziunii: prima a S.U.A. şi sistemului american de securitate şi intelligence şi cea de a doua reprezentând viziunea unor state membre ale U.E. cu preocupări semnificative în elaborarea şi implementarea unor strategii de securitate ce includ şi intelligence-ul. Procesul de revizuire şi elaborare a unor noi strategii de securitate în state precum S.U.A., Franţa, Germania sau Marea Britanie se înscrie într-un fenomen mai larg care are loc la nivel global şi se traduce prin realizarea unor reforme de ansamblu, sistematice şi pe termen lung ale acestui domeniu. Aceste redefiniri reprezintă o prioritate naţională a noilor strategii de securitate şi intelligence, în care sunt vizate direcţii de acţiune precum: coordonarea, transformările structurale, constituirea unei noi structuri, îmbunătăţirea calităţii şi activităţii resurselor umane, reforma în cercetarea din domeniul intelligence-ului, dezvoltarea capabilităţilor tehnice de culegere de informaţii.

Toate aceste direcţii şi acţiuni sunt considerate necesare pentru a pregăti o schimbare strategică în intelligence-ul mondial pentru a face faţă noilor provocări ale secolului XXI-lea. Astfel viitoarele strategii trebuie să ia în considerare evoluţiile survenite ulterior publicării ultimelor documente, referitoare la provocări strategice de tipul criza datoriilor suverane, a monedei euro, precum şi a guvernării europene. De asemenea, politicile de apărare ale secolului al XXI-lea cuprind şi elemente de diplomaţie, negocieri, cooperare, construcţie naţională (nation-building) sau reconstrucţie postconflict sau elemente preventive, de creare a încrederii între state (confidence building measures) pentru a enumera doar câteva[2].

Desigur, Strategiile de Intelligence nu pot fi proiectate și elaborate în afara contextului unor noi amenințări de securitate cum a fost/este criza economico-financiară, care reprezintă o sursă importantă de vulnerabilitate şi insecuritate. Care ar putea fi consecinţele crizei economice asupra eficienței intelligence-lui național, dar şi asupra politicilor de securitate? Examinând conținutul intelligence-ul ca și strategie separată (vezi S.U.A. ) sau ca parte din strategii de securitate ale unor state membre U.E. (cazurile Franței, Marii Britanii, Spaniei), se pot identifica și propune soluţii ce ar putea constitui baza pentru noi modele de intelligence pentru strategii de securitate eficiente în coditiile in care alte state nu au mai elaborat o strategie de securitate din 2006. Oricare ar fi modelul organizaţiei şi modalitatea sa de proiectare, american sau european, în aplicarea reformelor de intelligence este importantă eficienţa acestora dată de randamentul maxim al comunităţiilor naţionale de intelligence şi a componentelor sale. Toate aceste direcţii şi acţiuni sunt considerate necesare pentru a pregăti o schimbare strategică în intelligence- ul mondial pentru a face faţă noilor provocări ale secolului XXI-lea.
--------------------------------------
[1] Alan Dupont, Intelligence for the Twenty First Century, „Intelligence and National Security", Vol.18, No.4, Winter, 2003, pp.15-39.
[2] George Cristian Maior, Incertitudine, gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI, Ed. RAO, Bucureşti, 2009.