„Democraţia este o fermecătoare formă de guvernare, plină de varietate şi dezordine; distribuitoarea unui fel de egalitate, atât pentru egali, cât şi pentru inegali." (Platon)

După batăliile de la Heracleea din anul 280 B.C şi de la Asculum din anul 279 B.C, cunoscute sub denumirea de Pyrric War, dintre Greci, conduşi de regele Epirului, legendarul Pirrus[1] şi Romani, lexicurile universale s-au imbogăţit cu expresia „Pyrrhic Victory" - Victorie à la Pirrus. Termenul simbolizează o victorie cu pierderi catastrofale şi costuri devastatoare, o repetare a ei, însemnând autodistrugere-autodesfiinţare, înfrângere totală.

La terminarea războaielor, Regele Pyrrhus ar fi exprimat: „încă o asemenea victorie asupra romanilor şi vom fi terminaţi, anulaţi!".

De fapt, familiaritatea noastră cu această expresie se datorează istoricului grec Plutarch, care alături de Augustine şi Aristotel a fost unul dintre cei mai influenţi filosofi ai lumii antice, cunoscut pentru capodoperele Parallel Lives, Moralia, Ethical Essays.

M-am gândit că încă o victorie, ca aceea înregistrată în 4 Noiembrie 2008, de actualul ocupant al imobilului de pe 1600 Avenida Pennsylvania din Washington DC, va fi o Victorie a la Pirros, cu consecinţe incalculabile, nu numai pentru Statele Unite ale Americii, ci pentru întreg Mapamondul; la fel cum salvarea Greciei de la iminentul colaps economic, reprezintă tot o „Victorie a la Pirros". Ironia situaţiei este că tocmai ţara care poate să-şi asume paternitatea principiilor democratice - a se vedea Republica lui Platon - stă la originea acestui haos generalizat. O altă ironie, ca să nu zic jignire, este că statuia filosofului Socrate, unul dintre cei mai mari gânditori ai antichităţii, se află în faţa sediului central al Băncii Greciei, una dintre cele patru banci care au primit din partea U.E. modesta suma de 38.57 miliarde de dolari! N-a învăţat nimeni dintre pretinsele genii financiare, din experienţa americană, când cele 787 miliarde de dolari destinaţi salvării anumitor corporaţii, s-au materializat în... creşterea datoriei naţionale. Refuz să cred că este greu de înţeles simplitatea anumitor lucruri. Nu trebuie absolut nimic, decât o logică elementară, cea mai simplă aritmetică posibilă, să realizezi că ceva nu mai este funcţional în America. Cele 43 de administraţii anterioare celei prezente, beneficiare a 42 de presedinţi - Grevor Cleveland, fiind ales preşedinte al administraţiilor 22 (1885-1889) şi 24 (1893-1897) au reuşit ca în perioada 30 aprilie 1789-20 ianuarie 2009 să înregistreze o datorie naţională cifrată în jurul numărului de 10 trilioane de dolari; administraţia numărul 44, beneficiară a preşedintelui numarul 43, într-un singur mandat, început la 21 ianuarie 2009, încă neîncheiat, a reuşit „performanţa" de a aduce acest debit la suma de 16 trilioane! Jenantul situaţiei este că adevărata suma nu este dată publicităţii. Un recent studiu elaborat de U.S.A. Today ne arată că Uncle Sam-Guvernul Federal „a menajat" populaţia americană prin nepunerea la dispoziţie a tuturor informatiilor.

Printre multe alte necunoscute s-a aflat că 40% din cheltuielile federale sunt acoperite din împrumuturi, iar cheltuielile guvernamentale au omis să înregistreze suma de 3,7 trilioane U.S.D., sumă cu care au crescut în 2011, cheltuielile aferente sistemului de securitate socială şi medicală!

Daca se refuză, Sine Die, să se facă faţă realităţii, viitorul U.S.A. va fi similar cu al Greciei. Nu cred, deşi realitatea mă contrazice, că după peste 200 de ani de reală democraţie, dorim să trecem la un alt sistem economic, care s-a dovedit nefuncţional şi a dus la falimentul moral, material şi financiar al ţărilor cărora le-a fost impus.

Statele Unite ale Americii au o populaţie de 311 milioane de locuitori şi conform datelor furnizate de Departmentul Comerţului, 211 milioane beneficiază de un venit. La prima vedere, totul pare O.K., dacă nu tot Departmentul Comerţului ne informează că numai 100,5 milioane sunt angajaţi permanent. Chris Ballard ne informează că pentru prima dată în istoria U.S.A., cei 100.5 milioane care efectiv lucrează sunt în minoritate, comparativ cu cei 111 milioane care au un venit fără să lucreze, categorie care include pensionarii, persoane cu dizabilităţi, persoane pe diferite sisteme de ajutoare sociale etc.

Dintre cei 100.5 milioane americani, încadraţi în muncă, cca. 20 de milioane lucrează pentru Uncle Sam, ceea ce ne arată ca 80.5 milioane de americani trebuie să producă bunuri materiale, servicii, asistenţă medicală şi socială pentru întreaga populaţie de 311 milioane, în plus, să asigure plata celor 20 de milioane care lucreaza pentru guvernul federal. Un calcul elementar ne arată că fiecare angajat suporta 3.8 persoane. În aceste condiţii este de-a dreptul aberant să vorbeşti in permanenţă de redistribuirea veniturilor.

Cu „Victorii a la Pirros", şansele de revenire economică a USA, la ceea ce afost cândva, sunt egale cu soluţia banală din matematică, „0".
----------------------------------------------------
[1] Este corect şi numele de Pyrros sau Pyrrhos