La fiecare început de martie, când la noi se sărbătorește Mărțișorul, are loc The Art Show, cel mai mare târg al oamenilor de artă (Art Dealers) americani (A.D.A.A.), o mare sărbătoare, eveniment nonprofit ce se desfășoară în beneficiul fundației caritabile Henry Street Settement, cu un istoric de 124 de ani. Cele mai importante galerii din New York și din Statele Unite se întâlnesc la acestă sărbătoare în faimoasa locație Park Armory Avenue.
Încă de la intrare, sunt expuse lucrările care au fost făcute cadou târgului, precum o lucrare de Henri Matisse, Tête de cote (1936), donată de Fundația Matisse, apoi lucrări de Nick Mauss, Sarah Cain, Tal R, Andy Warhol, Dan Graham, William Leavitt, Ryan Sullivan, Tiago Rocha Pitta și Ilse D'Hollander. În acest an, participă 72 de galerii, multe dintre ele prezentate în cronicile anterioare și cunoscute celor care ne urmăresc corespondența de ani de zile, galerii de prestigiu, cum ar fi Sean Kelly, Marianne Boesky, Danziger, Nolan, Adler, Bonakdar, Bartolami, Cheim & Read, James Cohan, St. Etienne, Marian Goodman, Paul Kasmin, Lelong, Matthw Marks, Mnuchin, Pace, Petzel, Van Doren Waxter, David Zwirner și multe altele. Aici voi prezenta noutăți, ceea ce am văzut pentru prima oară, la galeriile din afara New York-ului în special, dar nu înainte de a vă spune că acolo era o echipă de televiziune, cu o reporteriță care lua scurte interviuri la galeriști și vizitatori. Pe micorfonul reporteriței scria "News" și oamenii se făceau că joacă rolul neîncrederii și îi spuneau "fake news", un apropo la acuza lui Donald Trump, cum că presa ar manevra știri false. Toată lumea se amuza, însă la modul superior, adică prin zâmbete cu subînțeles, fiindcă la acest târg participă numai lume subțire, oamenii unul și unul, care nu se coboară la politicale!
Cu subiect politic, nu am văzut ceva decât la o singură galerie, Julie Saul din New York, care a prezentat o expoziție foarte originală a artistului Pavel Pepperstein. Expoziția se intitulează „The Secret Drawings of Jacqueline Kennedy", pe scurt Jackie, cum se numește chiar prima lucrare din fața galeriei, având deasupra portretului fostei Primei Doamne replica: „I am a Queen of Spades". Artistul ilustrează caricatural replici de-ale ei sau de-ale lui John F. Kennedy, precum acest dialog: „If not us, who? If not Now, when?", spune John, iar Jackie de colo: „John, I still Love you". Ca mâine, spunea cineva, vom vedea ceva asemănător și despre Trump și Melania lui! Și, automat, oamenii au început să discute despre problema imigranților. Cea mai arzătoare temă în America acestei perioade. Toți suntem imigranți, a zis un domn. Toți americanii au rădăcinile pretutindeni pe acest pământ. Una este să te ocupi de cei care stau aici de 20-30 de ani ilegal sau să-i vânezi pe teroriști, și cu totul alta să-i culpabilizezi pe toți, să-i bagi în aceeași oală! Ce, un american care nu e muslim, nu poate fi terorist? Ba din rândul lor, al celor get-beget, au răsărit cei care ucid oameni nevinovați.
Târgul nu are legătură cu acest subiect, mai ales că galeriștii, majoritar, sunt evrei, dar și părinții lor au fost cândva imigranți, au venit aici de care-încotro. Cei mai mulți dintre galeriști sunt oameni în vârstă, cu state vechi în acestă meserie. De altfel, evreii sunt cei care au salvat colecțiile de la dispariție. Și e suficient să mă opresc la Hans P. Kraus Gallery din New York, unde am văzut ceva de neînchipuit, fotografii care au prevăzut invenția aparatului de fotografiat, fotografii făcute fără cameră, adică fotograme. Expoziția chiar se și numește Photograms 1839 – 2009. Ce-am văzut? Adevărate minuni. Fotograma este cea mai primitivă fotografie, fotografia preistorică, realizată printr-o metodă anterioară camerei de fotografiat. Fiecare fotogramă este creeată prin plasarea unui obiect în contact cu o hârtie fotosensibilă și expus la lumină. Lumina întunecă tot ce e în jurul obiectului, iar acesta rămâne alb, imprimănd pe hârtie umbra sa. Experiemtele primare sunt făcute cu frunze și flori. Pionierii acestei tehnici sunt William Henry Fox Talbot (1800-1877) și Anna Atkins (1799-1871). Într-o vitrină se face istoria acestor prime imagini, ca niște desene negative, cum este Maidenhair Fern de Talbot, realizată în 1839. Un alt tip de imagini se numesc cyanotyp, procedeu inventat de John Herschel în 1842 și aplicat de Atkins, care a realizat un volum întreg numit British Algae, care este landmark-ul artei fotografice, de aici începe istoria ei. Acest volum se află în vitrina galeriei și poate fi deschis numai în prezența galeristului. Mai vedem fotogravuri ale altor pionieri, austriecii Iosef Maria Eder (1855 - 1944) și Edward Valenta (1857-1937), o gravură fotografucă a lui Antoine-Henri Becquerel din 1901, o fotgramă cyanotyp de Bertha Jaques de la 1910.
Evident, expoziția prezintă și evoluția fotogramei, de la cyanotyp-urile lui Atkins la cerlebrul fotograf american Man Ray (1890 – 1976), format de dadaism și suprarealism, care a fost bun prieten cu Brâncuși, și prezent în expoziție cu lucrarea Rayograph, din 1922. Tehnicile de realizare ale fotogramelor au evoluat, pe bază de generatoare de lumină foarte puternice, de sute de mii de volți, ajungând la performanțele japonezului Hiroshi Sugimoto (n. 1948), capturate în experimentul numit Lightning Fields 225. Efectul este ca un trăsnet pe cerul întunecat. Dar efectele cu adevpărat artistice ale fotogramei le-a obținut Adam Fuss (n. 1961), care a îmbinat tehnica fotogramei cu aceea a daguerreotypului, forma primară a camerei de fotografiat, realizând imagini de o mare sensibilitate, precum For Alegra (2009), reprezentând un fluture, care este de o frumusețe diafană. Imaginea acestui fluture este muzicală, evocă parcă o arie de Puccini. De altfel, arta fotografiei este regină la această ediție a târgului A.D.A.A. Un spectacol fotografic neobișnuit vedem la Hosfelt Gallery din San Francisco, unde artista Liliana Porter expune lucrări de tehnică mixtă, îmbinînd fotografia, pictura și sculptura. În fața unor imagini fotografice sunt piese sculpturale, care au legătură cu tabloul. Astfel, un pui de porțelan privește imaginea mărită a unui ou, asemănător desigur cu cel din care el însuși s-a născut. Sau un pinguin din ghips se reflectă în imaginea sa spartă, fărâmițată, un extraordinar efect, o meditație la condiția de ciob și de întreg.
La „Gavin Brown's enterprise" din New York vedem un experiment și mai îndrăzneț, amintind de spectacolele plastice semante de Marina Abramovici. Pe un perete este proiectată o imagine vie (alive) a unei femei cu ochii închiși, parcă doarme și alături o oglindă uriașă, pe care scrie „No No America", de parcă nu vrea să se uite în acestă oglindă, deși nu are motiv, fiindcă nu scrie „No No Trump". Ca niște oglinzi mate sunt și cele șase tablouri întunecate, cu patină de rugină, ale lui Bill Jensen, ciclu numit Dark Paintings, de la Cheim & Read Gallery. Așa cum un senzațional efect de reflexie realizează și Larry Bell la Anthony Meier Gallery din San Francisco, numit Wedge (1981-1984), un labirit din sticlă dublă, pe o parte vezi prin ea, dincolo, ca printr-o fereastră, iar cealaltă parte te reflectă. Se creează un dublu efect, realitatea și iluzia. Dar un efect fotografic experimental senzațional îl realizează Rodney Graham la 303 Gallery, lucrarea Antiquarian Sleeping in his Shop (2017), care reprezintă un bătrân anticar dormind pe o canapea în atelierul său. Un tipic interior burghez, cu opere de artă, tablouri, cărți rare și mobilier vechi, exact cum vom vedea în curând la celebrul Târg al anticariatelor. Graham a realizat un triptic, fiecare panou având dimensiuni impresionante, 108 x 71 inches. Tehnica folosită este anunțată ca fiind „painted aluminium lightboxes". Este o imagine foarte spectaculoasă, ca un decor de epocă la o piesă de Ibsen. Vizitatorii sunt foarte atrași de acest loc.
Târgul prezintă și pictură clasică, autori celebri, precum Arshile Gorky, prezent la Hauser & Wirth Gallery din New York cu ciclul Nighttime, Enigma, and Nostalgia (1931-1934), ce poate fi considerat o replică la arta cubistă a lui Picasso, așa cum este și sculptura lui Sol Lewitt Cube without a Cube, expusă de Barbara Krakow Gallery din Boston. Copleșitoare este și prezența artei sud-americane, a artei mexicane în special, la Mary-Anne Martin din New York, unde vedem lucrări de David Alfaro Sigueiros, Diego Rivera, Frida Kahlo, Rufino Tamayo, Leonora Carrington, cu un senzaționalul Temple of the Word, Gunther Gerzso, Isabel de Obladia, Louise Nevelson. Pace Gallery expune noutăți semnate de un artist permanent al galeriei, polonezul Thomas Nozkowski. O surpriză remarcăm și la James Reinish Gallery, unde vedem un peisaj de Georgia O'Keeffe, numit Gray Hills, sugerând o femeie culcată cu sânii ca niște dealuri, pe care se află copaci înfloriți. Sărbătoarea galeriștilor, a oamenilor de afaceri cu artă (Art Dealers), are, ca de obicei, ținută, nu este epatantă, șocantă, precum Armory Show, de care ne vom ocupa într-un articol viitor, ba am putea spune că are discreție, rafinament, pe măsura organizatorilor acestui mult așteptat eveniment. Aflate în plină desfășurare, aceste două mari sărbători de primăvară captează în prezent, fără concurență, întreaga suflare a artei americane și mondiale.
Corespondență de la New York