Un artist al neliniştii metafizice atrage atenţia că realul şi irealul s-ar scurge în nefiinţă, în netimp şi nespaţiu, dacă pictorii sau poeţii nu le-ar resemnifica. Înregimentat de către criticii de artă în plutonul de frunte al generaţiei craiovene, venind dintr-un plan intelectual elevat, tînărul Benoni Mogoşeanu se înfăţişează publicului cu un captivant monolog/periplu pictural. Un limbaj mixt mediază între expresionism, suprarealism, simbolism sau abstract, în maniera caracteristică unui joc savant al culorilor, de la cele extrem de crude, dătătoare de profunzime, pînă la umbra sau vibraţia lor. Virtuoase structuri compoziţionale atrag atenţia pînă în cele mai mici detalii, prin folosirea liniilor, a filigranelor, a notelor şi tonurilor înalte. O gravă, fascinantă implozie şi explozie a roşului face ca dialogul cu propria interioritate să pară un prinos Soarelui, nu atît pentru căldura lui, cît mai ales pentru lumina născătoare de lumini. Benoni Mogoşeanu vine cu elemente de o tulburătoare anticipaţie, organizate parcă în direcţia pe care, cîndva, o sugera potrivit Paul Klee: „Caut un punct îndepărtat ce s-ar situa la originea luminii şi a
forţelor sale giratorii."

Pensulaţie sigură pe voalul transparent al inspiraţiei, mărturisiri metafizice, un amestec de tangibil şi intangibil, re/compun parcă o atavică înclinare spre lumea de deasupra lumii acesteia. Dincolo de dantelăria crudă, inedită, într-un perfect balans intelectual, lucrările lui Benoni Mogoşeanu, ca proces de invenţiune picturală, includ un mare fond de spiritualitate. Un fast luxuriant, între neliniştea senzual-pămînteană şi freamătul unei lumi paralele, este consacrat parcă răscumpărării începutului de lume, sub ale cărui învelişuri estetizante stau coconii incandescenţi ai artei; un fel de suflu senzual, măsurat de ochiul intim, sesizat peste tot în roşul vinovat, în albastru îndrăzneţ, în verdele crud, ca amprentă reactivă, dezlănţuitoare, atractivă - acel roşu insinuant pînă la febrilitate; un fel de margine a luminii şi a formei gata să cedeze. Între imagini şi acţiunea lor asupra privitorului există o certă osmoză, cerebral orchestrată de gama cromatică şi de evantaiul ideatic. Un puternic accent de „viu" sub semnul unei renaşteri continue vorbeşte despre artistul care încearcă să învingă Universul, astfel ca lumea să meargă mai departe prin imaginate/virgine microcosmosuri. Trăsătura penelului, întinde la nord, întinde la sud realitatea, deformînd-o cu metaforă; artistul gîndeşte poetic, mizează pe culori vii, pe cadre care vin aproape de ochi, ca o amiază toridă şi te integrează vrînd-nevrînd. Trebuie descoperit fiorul care sălăşluieşte în lăuntrul lor, acele firişoare de borangic care prilejuiesc o vie şi organică tensiune în veghea culorilor, pentru care pictorul îşi asumă cu seriozitate şi prudenţă rolul de povestitor al întîmplărilor de irealitate imediată. Un artist nu are valoare decît în măsura în care reuşeşte să exprime ceea ce îl depăşeşte, credea Goya. Cum să nu putem afirma că mai sînt tineri cu prodigioase capacităţi intelectuale, „fructe" ale harului, ale instruirii sau perfecţionării? Ei există, noi îi simţim, îi înţelegem, îi apreciem, ceea ce calculatoarele, cu fantastica lor memorie, nu pot să facă. Iată o cauză care mai poate menţine în lumea noastră spectacolul oamenilor culţi, acum şi în viitor. Văzută de aproape, privită din interiorul ei, această lume a plăcutelor contraste se constituie ca un veritabil punct de reper pentru ceea ce azi sau mîine se poate înţelege prin valoare. „Pictura este pentru mine un mod de exteriorizare, este cea mai bună modalitate de a-mi găsi liniştea. La 18 ani am început să pictez. Mă certasem cu tatăl meu, conflicte între generaţii, şi atunci, în acel moment, retras în intimitatea camerei, mi-am exteriorizat sentimentele, încercând să schiţez un desen. M-am izolat şi mi-am creat propria lume. Lectura şi pictura au devenit locurile în care mă regăseam. Aplecat asupra foii de desen, în acea zi s-a născut un leu înaripat. Am fost plăcut surprins de ceea ce realizasem. Şi cei care mi-au văzut desenul, mai târziu, au avut aceeaşi reacţie ca şi mine", afirmă artistul.