După Premiile Oscar, la New York, începul primărverii coincide cu două mari evenimente artistice americane și mondiale: „ADDA" și „Armory Show", care se desfășoară în paralel. Mă voi ocupa, separat, de amândouă. Nu mă îndoiesc că artiștii români sau pasionații de artă care ne urmăresc, au de câțiva ani fișele acestor evenimente. Primul, care are loc în faimoasa locație istorică Park Avenue Armory, colț cu 67 St., se mai numește „The Art Show" și este organizat de Art Dealers Association of America. Altfel spus, vânzătorii de frumos, negustorii de artă, oamenii de afaceri din domeniul plastic au propriul lor show anual, unde galerii din toată America vin și expun ce au mai de preț. La această ediție sunt prezenți 180 de dealers, cu suport economic și cultural, din toată America. Galerii cunoscute, mai ales din zona Chelsea, specialiazte în artă experimentală, scot din depozit lucrări rarisime, precum am văzut la galeriile Acquavella, Adler, Tibor de Nagy, Lehmann Maupin, Luhring Augustine sau Cheim & Read. Într-un fel, acest eveniment este un târg de artă în care se scot la lumină piese din arhiva galeriilor, rarități, fiind ca un fel de anticariat al artei moderne. Galeriile sunt americane, dar arta din ele este de pe tot pământul. Domină, desigur, valorile, artiștii consacrați, în speciali cei europeni, impuși de avangarda franceză. La „James Goodman Gallery", de pildă, pot fi văzute lucrări de Hans Arp, Bourgeois, Chagall, Cornell, De Kooning, Dubuffet, Francis, Kline, Léger, Lichtenstein, Matisse, Matta, Miró, Nevelson și Picasso.

Cu tot felul de rarități ești întâmpinat peste tot. E o mare ocazie de a rememora istoria artei moderne în capodopere. Numai nume de referință sau autori aflați în umbră în timpul vieții lor, dar care, iată, aici devin egalii primilor. Iar la „Richard Gray Gallery" din Chicago am avut supriza ca, pe lângă lucrări de Picasso, Calder, Dubuffet, Duchamp, Isamu Noguchi (elevul lui Brâncuși), să descopăr și un clasic român, Victor Brauner, cu piesa Chimera (1940), ulei pe pânză, cu dimensiuni 65,1 x 53 cm, pe care o văzusem mai an la „MoMA", dar și în alte muzee. Așa sunt operele valoroase, au o largă circulație. Fiindcă o operă e valoroasă când circulă, când o vede cât mai multă lume. Brauner este prezentat ca artist francez, așa a intrat în conștiința artei moderne o dată cu afirmarea sa în cadrul mișcării surrealiste din jurul lui André Breton. Dar noi îl știm de-al nostru și-l prețuim ca atare. Noi știm ce valori inestimabile are România. Însă ca să însemne ceva în arta plastică mondială, artiștii români trebuie să iasă în lume, să ajungă la un astfel de târg de artă, unde au ce să arate. Ceva nefiresc se întâmplă în țară dacă ei nu circulă.

M-am reîntâlnit cu galeriști de la galerii cunoscute, ca Lelong, DaneseCorey, St. Etienne, cu o amplă desfășurare a lui Frank Stella, Alexander and Bonin, Peter Blum, Tanya Bonakdar, Bartolami, Marianne Boesky, cu expresionismul austric și german, David Nolan, cu o originală instalație de Barry Le Va, James Cohan, Marian Goodman, Alexander Gray, Paul Kasmin, cu un insolit Jules Olitski, după ce care anul trecut își transformase spațiul în brâncușianul L'Impasse Ronsin, Sean Kelly, cu lucrări de Rebecca Horn, Matthew Marks, Metro Pictures, David Zwirner sau faimoasa Pace, cu excepționala expoziție magică a lui Lucas Samaras. Dar am adăsat mai mult la galerii cu totul noi pentru mine, ca „Tilton", cu sculpturi de Simone Leigh, Mary-Anne Martin, cu cele „Două nuduri în junglă" de Frida Kahlo, Anthony Meier, cu delicata serie de „graphite if i had a little zoo", de Jasmin Sian, Mnuchin, cu post-minimalismul lui Lee Ufan, Cy Twombly, Ruth Asawa, Ellsworth Kelly sau Agnes Martin, Sperone Westwater, cu lucrări macabre de Wolfgang Laib, Yares Art Projects, cu o retrospectivă Milton Avery, Haines, cu arta formidabilei artiste iraniene Monir Farmanfarmaian, căreia Guggenheim Museum i-a dedicat anul trecut o retrospectivă, Michael Rosenfeld, cu o retrospectivă Beauford Delaney, John Berggruen din San Francisco, cu o monumentală lucrare, Movable Blue de Helen Frankenthaler. Evident, m-au atras galeriile venite din afara New York-ului, ca și unii artiști insoliți, precum cubaneza Maria Elena Gonzalez, la „Hirschi & Adler Modern Gallery", cu foarte originala expoziție numită Tree Talk. Vom arăta într-o cronică viitoare și ce alte surprize ne rezervă „Armory Show" în cele două gigantice „Pier" de pe Huston River.

Corespondenţă de la New York
Grafica - Ion Măldărescu