Cu un titlu sugestiv, cartea „Amintiri din război-amintiri din viaţă", scrisă de Gheorghe Stancu şi publicată la Editura Conphys din Râmnicu Vâlcea, te cucereşte de la primele pagini şi te transpune în lumea amintirilor unui onest cetăţean al urbei noastre, nonagenarul Petre Georgescu. Războiul, cu toate ororile lui, nu putea să nu rămână în amintirea foştilor combatanţi, indiferent de arma din care au făcut parte. Este şi cazul lui Petre Georgescu, participant la cel de-Al Doilea Război Mondial în campania din Est, contra U.R.S.S. şi pe frontul de Vest, împotriva Germaniei hitleriste şi a Ungariei horthyste, în calitatea sa de component al formaţiunilor de logistică.

Domnul Petre Georgescu a avut şansa de a beneficia de strădania şi silinţa lui Gheorghe Stancu pentru a-şi depăna amintirile acumulate în timpul acelui război, dar şi în alte momente ale vieţii sale îndelungate. Spun şansa pentru că dacă autorul cărţii nu ar fi pus în pagină amintirile la care mă refer, Petre Georgescu, deşi este o persoană cu totul şi cu totul specială şi un om deosebit, ar fi rămas un ilustru anonim despre care, în afară de membrii familiei şi câţiva cunoscuţi, nimeni n-ar fi ştiut nimic.

Mărturisesc că în timp ce citeam prefaţa scrisă de Gheorghe Stancu, am avut impresia că mă aflu în faţa cursului de istoria artei militare, pe care l-am studiat în Academia Militară din Bucureşti (acum, Universitatea Naţională de Apărare), dovadă că autorul s-a documentat temeinic pentru scrierea cărţii, fapt confirmat de bogata bibliografie prezentă la sfârşitul acesteia, unde am găsit autori ca Liddell Hart sau Jacques de Launay, spre exemplu, pe care i-am studiat şi eu în instituţia de învăţământ mai sus amintită.

Totodată, citind Argumentul scris de lt.(r) Petre Georgescu la începutul cărţii, mi-au revenit în memorie cunoştinţele acumulate în Academia Militară referitoare la organizarea, structura şi misiunile formaţiunilor de logistică (atunci se numeau intendenţă sau mai popular „spatele" trupelor- şeful fiind numit şeful spatelui) în acţiunile de luptă, operative sau strategice. Biografia pe scurt a domnului Petre Georgescu, prezentată după capitolul „Argument", ne dezvăluie un personaj educat, cultivat, cu o bogată cultură generală şi de specialitate, provenit dintr-o familie de oameni onorabili, cu prestanţă în cadrul comunităţii unde au trăit.

Cartea este structurată pe două mari părţi. În prima parte, intitulată „Amintiri din război", Petre Georgescu îşi deapănă cu o artă indiscutabilă amintirile din războiul la care a participat în componenţa formaţiunilor de logistică. Cititorii sunt informaţi (mai ales tinerii, care acum nici măcar nu mai fac armata) cu privire la aspecte concrete din ducerea luptelor, cu menţionarea principalelor forme şi procedee de luptă prevăzute în regulamentele militare (ceea ce dovedeşte că în vremea aceea se făcea pregătire, nu glumă), dar şi cu privire la stilul de conducere al unor comandanţi (vezi colonelul Cosma Angelo), care reuşeau să se facă iubiţi şi ascultaţi de subordonaţi, prin felul lor de a se purta cu aceştia.

Din setul cu amintiri specifice primei părţi, Petre Georgescu ne oferă şi pe cele referitoare la ordonanţa Dumitru (cititorii vor afla criteriile după care erau selecţionate ordonanţele, condiţiile pe care trebuiau să le îndeplinească şi ce activităţi desfăşurau în slujba ofiţerilor), o tulburătoare poveste de dragoste petrecută în oraşul de sub munte - R-mnicu Vâlcea - între frumoasa doamnă Villara şi colonelul Silvian ( această amintire ne dă prilejul de a afla date inedite despre trecutul patriarhal al oraşului nostru), despre corupţia la nivel înalt de pe şantierele C.F.R. din acele timpuri (vedem o asemănare izbitoare cu ceea ce se întâmplă în zilele noastre), dar şi despre oribilul comportament al militarilor sovietici faţă de cei români, aşa cum rezultă din tulburătoarea şi halucinanta povestire despre „Moartea din noaptea Învierii"

Viaţa purtătorului de amintiri, cu un parcurs mai mult zbuciumat decât rectiliniu, ne este prezentată în partea a doua a cărţii, care este la fel de interesantă şi atractivă ca şi prima, mie plăcându-mi foarte mult prezentarea evoluţiei şi destinului familiei Simian, despre care nu ştiam mare lucru, dar şi faptul că povestitorul aduce în prim plan persoanele ilustre în compania cărora s-a aflat, aşa cum este cazul lui Radu Gyr, Mihail Sadoveanu, Decebal Vasiu (pilotul mareşalului Ion Antonescu), Virgil Ierunca ş.a. Frumoasele şi uluitoarele poveşti de iubire nu puteau lipsi din memoria unui tânăr frumos aşa cum era Petre Georgescu la tinereţe, impresionându-mă cea din episodul „Antoaneta".

Comentariul meu se opreşte aici, din dorinţa de a lăsa cititorului plăcerea de a descoperi o viaţă ca un film de aventuri, frumos şi cu talent reliefată de autorul cărţii, domnul Gheorghe Stancu.