Doamna Raisa Coleaghin, cu nume de autor - Nina Gonţa, este născută în Basarabia, actuala Republica Moldova, la jumătatea secolului al XX-lea, în comuna, Pănăşeşti, aflată nu departe de Chişinău, lângă vestita mănăstire Căpriana. În satul său şi în cele învecinate se vorbeşte doar limba română, numai că generaţia sa şi cele ce i-au urmat au fost obligate să înveţe limba rusă, limbă ce se vorbea în şcoli, facultăţi, în instituţiile publice, după ce Basarabia a fost ocupată, în 1940, de către Uniunea Sovietică. A terminat mai întâi şcoala normală, devenind învăţătoare, după care a absolvit o facultate care a ţinut-o în permanent contact cu cartea - Facultatea de Biblioteconomie şi Bibliografie a Universităţii de Stat din Chişinău. Spre sfârşitul secolului vremurile s-au schimbat, regimurile comuniste au apus, iar personajul nostru a îmbrăţişat politica de dreapta devenind consilier municipal şi judeţean în oraşul Străşeni în care locuia şi activa. La revenirea comuniştilor la conducerea Republicii Moldova, în anul 2000, doamna Coleaghin a hotărât să se „repatrieze", aşa cum îi place să spună, căpătând cetăţenia română şi stabilindu-se la Iaşi. Avea de crescut o fiică, elevă pe atunci la şcoala generală, a cărei educaţie se afla în prim plan. La Iaşi a rămas timp de opt ani după care şi-a schimbat locul, ajungând pe meleaguri oltene, într-un oraş ce poartă numele Craiova şi despre care aproape că nici nu auzise. Fiica era deja studentă la facultatea de Drept din Iaşi.

Pasiunea de a scrie a urmărit-o mereu. Într-o zi, profund impresionată de moartea Marelui Poet basarabean Grigore Vieru, aşterne pe hârtie un omagiu închinat acestui Om pe care îl cunoscuse personal în localitatea ei de baştină. Expediază compunerea prin poşta electronică la revista Observatorul din Canada şi, spre surprinderea ei, şi-o vede publicată, iar răspunsul din partea directorului revistei este plin de laude la care nici nu se aştepta. Mai face câteva încercări finalizate cu succes, după care îşi aminteşte că în „bagajul" cu care a venit din Moldova se află o mulţime de însemnări, documente, articole scrise de ea în presa de acolo, iar în memorie păstrează încă vii nenumărate amintiri. Se pune cu râvnă pe scris şi reuşeşte, în 2012, să publice o primă carte, intitulată „În căutarea bărbatului ideal". Cartea mai poartă şi genericul Pagini basarabene, iar numele de autoare este numele său de fată, Nina Gonţa, în interiorul cărţii explicând cum s-a întâmplat că de la un nume pur românesc a ajuns să poarte în acte unul... rusesc.

Prima parte a cărţii conţine patru povestiri amoroase, care redau câteva evenimente din viaţa ei şi care se încheie cu capitolul intitulat Olteanul, în care ne vorbeşte despre omul cu care este căsătorită în prezent. În cea de-a doua parte a cărţii, Pagini basarabene, aflăm cum Nina a „devenit" Raisa, cât şi despre activitatea ei de consilier, lupta pentru binele alegătorilor săi, despre limba română vorbită în Basarabia, limbă care s-a transmis prin viu grai în familie, despre regimul comunist din trecut şi cel care revenise la putere în anul 2000, despre marele poet Grigore Vieru a cărui soţie poartă acelaşi nume, Raisa. Tot aici aflăm ce probleme a înfruntat pentru a aduce pe lume unicul său copil şi cât de greu i-a fost să-l crescă de una singură, după ce soţul ei şi-a părăsit familia. Cea de a treia parte, Scrise de-a lungul anilor, este compusă dintr-o povestire umoristică şi douăsprezece poezii pline de suflet şi simţire, cu rimă bună, în stil pur clasic. Poezia Basarabia, care încheie întregul volum, spune cititorului, în strofe sfâşâitoare, durerea de veacuri a românilor basarabeni, despărţirea de Patria mamă- România.

După publicarea acestul prim volum de carte „În căutarea bărbatului ideal, autoarea prinde gustul scrisului, aşa încât devine şi mai prolifică şi, la începutul acestui an, apar de sub tipar, la editura Sitech din Craiova, alte două cărţi : romanul „Ioana" sub acelaşi generic - Pagini basarabene şi o carte de eseuri scurte cu titlul - „Întâmplări şi gânduri". Demult purta un gând ascuns: să scrie un roman în memoria mamei sale, Ioana, a cărei viaţă şi destin îl asocia cu istoria adevărată a Basarabiei, istorie puţin, foarte puţin cunoscută de către majoritatea dintre noi, căci pe ambele maluri de Prut, până nu demult, s-a învăţat o istorie a românilor... falsă.

În spatele momentelor din viaţa acestei tărănci, care nu a încetat nici pentru o clipă să se simtă româncă trăind sub trei regimuri diferite: Rusia ţaristă, România şi U.R.S.S., momente, relatate pe larg în dialogurile puse în gura unor săteni din Pănăşeşti. Tot aici aflăm tragicul eveniment din vara lui 1940, când U.R.S.S. a ocupat Basarabia, aflăm începutul războiului, când fraţii s-au trezit că luptă pe fronturi potrivnice sau colectivizarea forţată din 1949, cât şi alte multe evenimente.

În roman, istoria Basarabiei se împleteşte emoţionant cu destinul greu al femeii şi mamei, Ioana. Romanul, în totalitate, este un elogiu închinat Mamei, cât şi un cuvânt de iertare cerut de autoare celei care i-a dat viaţă că nu i-a stat mai mult în preajmă, luată cu problemele cotidiene. Foarte elocvent şi frumos s-a exprimat despre roman redactorul-şef-adjunct al revistei „Noul literator" din Craiova, domnul profesor Dumitru Duţă: „Ioana" este un poem de dragoste dedicat mamei, rostit dintr-o suflare divină în 150 de pagini. Mama Ioana trăieşte efectiv şi inspirat în faţa cititorului prin trăsături general-materne, dar şi prin altele care o particularizează în demenţialul context basarabean. E meritul şi talentul autoarei de a reconstitui, din dragoste şi suferinţă, un astfel de portret fizic şi moral. Privilegiul de a citi printre primii acest poem o plasează pe Nina Gonţa în „odaia de la drum" a sufletului meu. Sărut-mâna, primăvară din Chişinău!

Relatarea despre cea de-a treia carte, „Întâmplări şi gânduri", va fi scurtă, după cum şi cele 22 eseuri au puţine cuvinte, dar sunt bogate în conţinut. În paginile acesteia împleteşte o serie de întâmplări din Basarabia natală, mai vechi ori mai recente, cu altele din Moldova, patria de tranziţie, alternând cu Oltenia, tărâmul de adopţie. Eseurile nu sunt rânduite în ordine cronologică, istorică, geografică sau de alt gen ci aşa cum i-au venit în minte gândurile, aşa cum s-au produs întâmplările şi visele. Descoperim, de la bun început caracterul neînfricat al acestei femei minione, aparent fragile, care înfruntă cu curaj şi tărie societatea şi oamenii în particular, dar se pierde definitiv în faţa Celui de Sus pe care îl respectă şi îl adoră. Avem parte şi de o incursiune într-un vechi sit istoric de pe valea râului Răut din Basarabia, acolo unde istoria antică, daco-getică, se împleteşte cu religia ortodoxă practicată în catacombe pe vremea dominaţiei sovietice.

Limbajul folosit de autoare în cele trei cărţi este unul simplu, nesofisticat, cu uşoare inflexiuni locale din Basarabia, dialogul este clar, concis, iar frazele bine închegate. Sentimentul puternic naţionalist, românismul autoarei este vizibil la tot pasul în cărţile sale, iar anticomunismul, ura împotriva nedreptei dictaturi, răzbate prin toţi porii în paginile acestora. Firul roşu al întregii opere artistice a autoarei este Unirea Basarabiei cu România, un ideal care încă nu s-a înfăptuit, dar care Nina Gonţa crede că este foarte aproape. Speră, visează să apuce acel moment fericit.