Dorind să manifeste într-un mod inedit propria înţelegerea artistică, pictorul român din Germania, Florin Octavian Filipescu vine cu cea mai revoluţionară formă de artă a mileniului III - pictura digitală - care a început să prindă aripi în lume. Dantelăriile sale de fractali şi portrete, trecute prin algoritmul computerului şi apoi imprimate pe un suport special cu ajutorul digitografelor, pot înfrumuseţa interioarele caselor sau ale birourilor. Pentru realizarea lor, Florin Octavian Filipescu a folosit anumite softuri, care nu pot fi întîlnite într-un atelier de pictură clasică şi anume: o paletă virtuală formată din mii de culori, cutii de spray, efecte de radiere, creioane, perii, efecte diverse, tehnologia digitală oferindu-i abilitatea de a corecta eventualele greşeli, dar şi posibilitatea extincţiei la dimensiunea dorită pentru pînză. Artistul combină stilul picturii obişnuite cu oferta timpului digital. Avînd ca bază fotografia sau o temă preexistentă, Florin Octavian Filipescu, cu ajutorul programelor concepute pentru arta computerizată, simulează tehnicile tradiţionale prin intermediul pensulelor digitale, de aşa manieră încît redă perfect clasicele trăsături de penel. Idealizări ale realităţii, invenţiile sale artistice, deosebit de interesante şi atrăgătoare, pot fi socotite procese de trecere de la o formă reală de existenţă la alta imaginară, principiul părţii asemănătoare cu întregul, cel al auto-asemănării fiind cuprinse aproximativ în zonele de graniţă ale culorilor, în ordinea şi dezordinea artistică, putînd fi receptate ca entităţi de inspiraţie care se ciocnesc la limita artei. Se pune întrebarea dacă arta digitală va fi considerată parte a artei contemporane? Unui un as al calculatorului, genul acesta de artă îi dă posibilitatea să aranjeze, conform inspiraţiei de moment, alături de teme sau imagini special alese, alte motive, linii, puncte, pete, animaţii sau straturi, dar îi permit să corecteze orice greşeală, să refacă sau revină la tema iniţială cu un delete sau cu un enter, deşi arta digitală nu este deloc uşor de realizat. Sinergetica prezentelor lucrări încearcă să evidenţieze anumite legi care stabilesc o ordine în acest proces inedit, ele pot fi receptate ca părţi constituante ale unei revoluţii care vorbeşte despre haos şi ordine, două teze aflate de o veşnicie în competiţie.

Considerîndu-se parte a eternului careu al universului, experimentînd în bogăţia de frumos natural, dar folosindu-se de tehnologia informaticii, pictorul evidenţiază un aspect fundamental: arta este ştiinţă, iar ştiinţa este artă. În viziunea temerarului artist, suflul artei s-a contopit cu cel al ştiinţei, imagini mai greu de realizat în mod tradiţional prind viaţă prin intermediul interfeţelor electronice şi a priceperii sale. Un element deosebit al lucrărilor ar fi fractaliile fragile, neregulate, prinse în texturi pe măsură. În dorinţa de a demonstra că arta digitală impresionează cu adevărat prin acurateţe şi prin complexitate, artistul le foloseşte cu dibăcie şi reuşeşte să creeze o a doua natură, de fapt o interacţiune între arta sa şi ochiul vizitator. În plus, oferă crîmpeie din concept art, cîte ceva din arta colajului, fiecare lucrare în sine prezintă o lume deosebită, iar rezultatul face ca linia dintre imaginar şi real să se subţieze, permiţînd privitorului să se imagineze într-un alt micro-univers. Spaţiul culorilor şi al formelor tapetat cu sugerări cosmice voluptoase, buna organizare a suprafeţei pictate, nu pot rămîne străine ochiului, ele îndeamnă la cercetare şi uimesc prin explozia şi fastul de nuanţe vii.

Picturile clasice nu vor ieşi din galerii niciodată, însă ascensiunea tehnologiei digitale a transformat activităţile artistice tradiţionale - pictura, sculptura, grafica - în forme noi, apreciate şi căutate ca practici artistice, dînd naştere unei noi linii în artă, care încearcă să prindă la public. Încă din anii '80, odată cu evoluţia calculatoarelor, diverse denumiri au atras atenţia asupra a ceea ce astăzi se numeşte artă digitală. Poate că uleiurile, pînza şi pensula vor fi eclipsate, iar digitalismul va deveni treptat un concept tot mai explorat, ca mai apoi, peste timp picturile să devină şi ele holograme. În ceea ce-l priveşte pe Florin Octavian Filipescu, merită să acordăm atenţie curajului şi calităţii mesajului transmis de prezenta serie de lucrări. Sîntem în perioada în care arta a avansat foarte mult, motiv pentru care şi pictorul nostru s-a orientat spre cel mai rapid şi profitabil gen de pictură. Acest mod de a picta reprezintă o noutate în comunicarea artistică, calculatorul nu a făcut decît să amplifice libertatea de exprimare în arta timpului nostru. Noul concept de creaţie fiind la începuturi, e firesc să fie predispus experimentelor, modificărilor, dar şi contestărilor.
                                                                                                                                                                                     Grafica - Ion Măldărescu