„Democraţia" originală instaurată în România după 1989 practică opacitatea în privinţa informării populaţiei, „secretizarea" asupra „stării naţiunii", a perspectivelor şi planurilor guvernamentale. România este condusă prin „ordonanţe de urgenţă" şi prin „asumarea răspunderii" guvernelor. Fără dezbateri publice, fără informarea corectă a populaţiei, fără a da socoteală pentru măsurile antiromâneşti pe care le aplică şi aproape întotdeauna fără a avea acordul Parlamentului, Guvernul României publică hotărâri trase la xerox după ordinele F.M.I., ale Băncii Mondiale şi ale Consiliului Europei. „Asumarea răspunderii" este o gogoriţă de aruncat praf în ochii cetăţenilor ţării. Cine a „tras la răspundere" vreun guvern sau l-a obligat să dea raportul asupra „gestiunii", atunci când i-a expirat mandatul? Care ministru a fost chemat în faţa justiţiei pentru infracţiunile comise, de la cele minore până la trădarea de ţară şi la subminarea economiei naţionale? Ştiţi domniile voastre pe vreunul din aceştia condamnat şi întemniţat?

Preşedintele României (cel oficial, nu cel de facto - adică Jeffery Franks de România) şi Guvernul au instaurat dictatura haosului, a distrugerii neamului românesc, iar românii stau cu braţele încrucişate şi aşteaptă... Aşteaptă inconştienţi vremuri mai bune, privind telenovele, jocuri de noroc, can-canuri columbene sau aventuri zăvorane „pe sticlă". Românii tac, românii privesc impasibili cum începe un nou jaf naţional şi stau ca mieii la tăiere. Televiziunile comentează despre harababura provocată de acelaşi sinistru F.M.I. în Tunisia, Egipt, Libia şi Oman, cască gura la Barosso care-l vrea distrus pe Muammar Gaddafi şi politicienii se bat pentru funcţii în Parlament... Condamnaţi la otrăvire premeditată printr-o alimentaţie contaminată cu avalanşa substanţelor chimice de sinteză, cu emulgatori cunoscuţi sub denumirea de E-uri nocive şi cu produse „îmbogăţite" cu monoglutamat de sodiu sintetic în exces, românii au devenit sursa de îmbuibare a profitorilor şi au obţinut abonament permanent la contractarea diverselor forme de cancer, a bolilor cardiovasculare, ale tubului digestiv şi a alergiilor. Pe acest fond nesănătos, deşi bolnavii stau câte doi într-un pat de spital, cu pături şi hrană aduse de-acasă, Ministrul (NE)Sănătăţii din Guvernul Boc V desfiinţează spitale şi le transformă în azile de bătrâni, în fapt un fel de lagăre de exterminare de unde se vor înălţa uşor la ceruri.

Primele victime ale programului guvernamental de exterminare a poporului român sunt bătrânii şi copiii, apoi, treptat ceilalţi care se încăpăţânează să rămână „acasă", sau nu au unde şi pentru ce să mai plece „aiurea", asemenea celor cinci milioane care emigrat în căutarea unui trai mai bun pe alte meleaguri. Pentru că românii o duc prea bine şi au prea puţine taxe, ce s-au gândit dictatorii? Hai să-i transformăm în „carne de tun" pentru traficanţii de organe umane şi nu oricum, pe banii lor. Este vorba de „cardul de sănătate". Nimeni nu informează cetăţenii ţării despre avantajele cardului sau despre riscurile pe care trebuie să şi le asume, despre deprecierea actului medical şi transformarea medicilor în conţopişti-informaticieni-contabili. Medicii de familie nu vor avea voie să consulte mai mult de 20 de pacienţi pe zi, al douăzeci şi unu-lea fiind obligat să plătească integral consultaţia, deşi este „asigurat". În acest ritm, un pacient va „prinde" rând la medicul de familie o dată la trei luni, deci nu va merge la medic când îl copleşeşte boala, ci când îi va veni rândul. Până atunci, „Dumnezeu cu mila Lui!" Iată cum comentează Dr. Vasile Astrătăstoae, Preşedintele Colegiului Medicilor din România: „Cardul de sănătate cu microcip este un abuz din partea statului şi comporta riscuri pe toate planurile! Este periculos sa fie puse informaţiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate afla tot. Acest lucru violează drepturile la intimitate şi la demnitate ale persoanei şi poate aduce mari prejudicii." La rândul său, Dr. Rodica Tănăsescu, Preşedintele Societăţii Naţionale de Medicina Familiei declară: „Cardul de sănătate se implementează pe banii pacienţilor, pe banii medicilor şi pe munca medicilor, iar dacă funcţionează prost tot noi vom fi traşi la răspundere. Practic, nu e gratis!"

Informaţiile conţinute de microcipul inclus în cardul de sănătate, aşa cum a decis ministrul udemerist Cseke Attila sunt următoarele:
- numele, prenumele şi CNP-ul asiguratului;
- codul unic de identificare în sistemul de asigurări;
- numărul cardului naţional de sănătate;
- diagnostice medicale cu risc vital şi boli cronice;
- grupa sanguină şi RH-ul;
- acceptul exprimat în timpul vieţii de a dona organe după deces;
- numele medicului de familie şi datele lui de contact.

Firmele de asigurări fac mari presiuni asupra Consiliului Europei în scopul accesului legalizat şi oficializat la informaţiile despre sănătatea oamenilor, tot astfel cum procedează şi marile trusturi farmaceutice în cazul „pandemiilor" „fabricate". Problema obligativităţii cardului cu microcip nu a constituit subiectul unei dezbateri publice. Deşi românii plătesc asigurare, pentru introducerea cardului se va aplica o noua taxă, acesteia adăugându-i-se plata pentru stabilirea grupei sanguine şi a RH-ului. Fiindcă posibilităţile bugetare ale statului român limitează transplanturile, organele disponibile vor fi exportate altor ţări. Incontestabil, existenţa comerţului ilicit de organe de transplant, este dovedită, iar acordul prezumat, aşa cum este prevăzut în România, este extrem de vulnerabil şi discutabil. Cui vor folosi organele luate de la români? Ce bani sunt în joc? Cine va apăra „românimea" de comercianţii (citiţi traficanţii) de organe care, călcând peste cadavrele eviscerate, vor ajunge multimiliardari peste noapte? Privind problema din alt unghi, medicii sunt tot oameni, putând fi racolaţi de filierele traficanţilor de organe, una din motivaţii fiind şi aceea că veniturile lor sunt departe de statutul ce li se cuvine. Abuzurile vor fi inevitabile fiindcă legea şi autorităţile permit, ba chiar încurajează traficul de organe. Cardul cu microcip asta face! În Marea Britanie s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi. Germania a dat 1,7 miliarde de euro pentru implementarea parţială a unui astfel de sistem, dar au constatat că nu este eficient şi l-au stopat, dar noi suntem mai „tari" ca nemţii...

Statul-dictatură, statul poliţienesc instaurat în România postdecembristă este mult mai agresiv decât cel practicat înainte de '89, este criminal. Statul nu respectă dreptul la intimitate, vrea să controleze totul, vrea să cunoască totul despre cetăţeni, iar datele medicale pot fi foarte uşor utilizate pentru a distruge un individ. Orice cititor de carduri poate descărca informaţiile, ajungându-se chiar la pierderea identităţii unei persoane. Într-o societate conflictuală şi grav bolnavă ca cea din România totul este posibil, dar despre controlul total al statului asupra cetăţenilor într-o ediţie viitoare.