
Considerându-se, fiecare un mic „Dumnezeu", aleşii neamului îşi îndreaptă acuzator degetul unul spre celălalt şi, ştiindu-se priviţi pe sticlă de către un popor amărât, îşi arată demonstrativ „muşchii", evidenţiindu-şi „potenţa" în faţa camerelor de luat vederi,. Prima reacţie pe care o ai când îi asculţi sau îi vezi este cea de revoltă, apoi te întrebi: împotriva cui? Utilizând instrumente din arsenalul persuasiunilor subliminale, ani de zile ni s-a inoculat în subconştient că fiecare din noi suntem vinovaţi... pentru că „noi" i-am votat. Cred că mai degrabă ne facem vinovaţi pentru că nu ne-am îmbolnăvit de silă şi nu am administrat medicamentele potrivite - atât nouă cât şi lor. Sunt prea scumpe! Ne mai facem vinovaţi că nu reacţionăm, că suportăm, ne facem vinovaţi de sinucidere lentă, mare păcat, mai ales acum, în apropierea Paştelui. Toleranţa nemărginită a românului adevereşte înţelepciunea unui vechi proverb: „Să nu-i dea Domnul omului să ducă atât cât poate!" Dar cât va mai putea duce? Cât va mai putea răbda? Când va asculta de chemarea „Deşteaptă-te, române!"? Nava numită România e gata să se scufunde şi contrar principiilor marinăreşti nefastul „căpitan" ne trimite pe noi primii la înec. „Asta e, dacă nu vă place, să fiţi sănătoşi!"
Îndatorarea din ce în ce mai mare a României, i-a permis directorului general al F.M.I., Dominique Strauss-Khan, să afirme cu aroganţa cămătarului: „Cetăţenii statelor sărace din Europa vor fi cei care trebuie să strângă şi mai mult cureaua pentru a ieşi din criza economică." (provocată premeditat, tot prin „ingineriile financiare" ale aceluiaşi funest F.M.I.), şi tot el a declarat: „Ceea ce este dramatic, şi vorbesc de state precum Grecia, Irlanda, Letonia, Ungaria, România etc., state în care trebuie redresată situaţia - nu putem continua aşa, deoarece încetarea plăţilor este iminentă, prăpastia este chiar în faţă - sunt cele care pătimesc mai mult, sunt cele mai vulnerabile". Despre strânsul curelei şi despre „luminiţa de la căpătul tunelului" ne-a mai vorbit de sub ochelarii strâmb aşezaţi şi premierul-primar al guvernării Convenţiei Democrate, apoi... dus a fost! Rata şomajului creşte vertiginos. Medicii şi profesorii au devenit bătaia de joc a sistemului, iar guvernanţii ne sfidează trudind pe brânci, după reguli numai de ei ştiute, la conceperea unor noi acte normative prin care să jumulească şi bruma ce-a rămas în buzunarele găurite ale săracului. Dar nu era sufficient! Sub regia impusă de F.M.I., la „pocnetul" biciului lui Atilla s-a declanşat o campanie desprinsă parcă dintr-un film de groază în care actorii mor de-adevăratelea. Dacă guvernanţii mimează reforma, poporul român trăieşte calvarul disperării. Spitalele se transformă în azile de bătrâni cu servicii plătite din pensiile „ajustate" ale celor internaţi. Pensionarii-locatari, internaţi, supravegheaţi şi controlaţi, nu mai au cum să protesteze după o nouă ajustare a veniturilor, aşa că nu le rămâne decât pregătirea pentru „marea călătorie".

Unde e „grămada de fiare vechi a României" cum numea industria românească favoritul doamnelor de la Apaca? Pe ce valuri plutesc azi vasele celei de-a patra flote comerciale a lumii de dinaintea hipnozei „libertăţii"? Răposatul a lăsat România fără datorii externe şi cu creanţe de recuperat pe deasupra. În două decenii s-a ales praful de toată averea Ţării şi când afirm asta, mă refer atât la „Averea" materială cât şi la cea spirituală şi culturală. Până nu va fi prea târziu, ar trebui să conştientizăm că paraziţii care au distrus Ţara şi s-au îmbogăţit peste noapte - furând - nu mai au ce căuta în viaţa românilor. Trebuiesc judecaţi şi, după vina fiecăruia, predaţi în custodia administratorilor de penitenciare, iar averea obţinută ilegal, redată poporului. Acum când criza alimentară bate la uşa omenirii, atitudinea faţă de instrumentele Mafiei globaliste - F.M.I. şi Banca Mondială - se impune a fi mult mai circumspectă şi mai ales, demnă.