Redacţia revistei ART-EMIS

urează

LA MULŢI ANI!

Tuturor celor ce poartă numele Nicolae, Nicoleta.. şi derivatele!

Cu mai puţin de trei săptămâni înaintea Crăciunului, în data de 6 decembrie, creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Ierarh Nicolae, considerat în creştinism ocrotitorul şi patronul spiritual al săracilor, al călătorilor, al fetelor nemăritate şi, în special, al copiilor. Sărbătoare iubită şi prăznuită de întreaga creştinătate, ea prefigurează bucuria apropierii Crăciunului. Tradiţia spune că în noaptea din 5 spre 6 decembrie, micuţii trebuie să-şi pregătească ghetuţele, să le cureţe şi să le pună la uşă, pentru că Moş Nicolae se va opri la casa fiecăruia şi va lăsa un dar pe măsura „cuminţeniei” din timpul anului. Obiceiul spune că cei mai cuminţi copii vor primi multe dulciuri, iar năzdrăvanii vor primi o nuieluşă. În popor se mai spune că, odată cu venirea acestei zile, iarna a început. Dacă pe 6 decembrie ninge este semn că moşul îşi scutură barba… Pe cât sunt de euforice pregătirile şi emotionantă aşteptarea, pe atât de imperceptibilă este vizita Sfântului Nicolae: în toiul nopţii, când toţi din casa dorm, atent să nu facă zgomot, lasând fiecăruia darul potrivit. Discret, punând cele cumpărate în ghetele pregătite de copii, părinţii îşi asuma rolul Sfântului Nicolae.

În tradiţiile româneşti, Sfântul Nicolae apare pe un cal alb (aluzie la zăpada care cade în luna decembrie), sfântul păzeşte soarele care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte, stăpâneşte apele şi este patron al corăbierilor pe care îi scapă de la înec, apără soldaţii în război, motiv pentru care aceştia îl invocă în timpul luptelor; ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace care vor să se mărite. Dacă la Sfântul Andrei se punea la încolţit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguţe de pomi fructiferi, pentru ca acestea să înflorească, dovada iertării greşelilor, după cum grăieşte tradiţiia poporului român.

LA MULŢI ANI!