Robert Kaplan - In Europes Shadow...Se cuvine din start să contracarez refulările unui „cugetător" fabricat de neo-colonialismul american, în cazul de faţă, Robert Kaplan, cu şarja de înţelepciune a unui cugetător autentic: „Omul trebuie să aibă şi prieteni, şi duşmani. Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie" - l-am citat pe Nicolae Iorga. Actul marii trădări de la 23 august 1944, înfăptuit de fostul rege, a făcut ca „lumina să ne vină de la Răsărit", iar după acel decembrie blestemat, când România a fost, eminamente, îngenuncheată, noi, românii, ne târâm de la o zi la alta, cerşind ce-i al nostru de la cei care ni l-au răpit. Sub lumina proiectoarelor încrucişate, România a fost urcată pe scena conspiraţiei, i s-a dat brânci în ogrăzile U.E. şi N.A.T.O., pentru ca mai apoi, să i se scoată ochii, chipurile, că n-ar fi fost pregătită pentru intrarea în club, drept pentru care a fost pusă la colţ şi pedepsită cu privatizări frauduloase şi cu austeritate. După scurgerea a peste două decenii şi jumătate de la cataclismul naţional din 1989, întreb cu seriozitate: dacă putem merge pe picioare, de ce ne târâm cu supuşenie? Răspunsul ni-l oferă acelaşi înţelept : pentru că „Istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se". Tehnocratul de la „Învăţământ", să se fi inspirat oare - pe dos - din cugetările lui Iorga atunci când a dispus „rarefierea" până la excludere a orelor de Istorie şi de Limba Română din curricula şcolară ? Exclus! Nu-l duce capul! „Tehnocraţii" din „Guvernul meu" şi tătăl lor, mândru că poate fi „slugă la americani", excursionistul-navetist „fără frontiere", nu au nimic în comun cu românii şi România! Ei, ca şi ceilalţi guvernanţi postdecembrişti, se adapă cu nesaţ din „lumina întunericului de la Bruxelles, via Berlin".

Cine se-asemănă, se-adună!

De vreo câţiva ani, George Friedman (din întâmplare, evreu) livrează coloniei, numită încă România, „indicaţii preţioase" cu privire la trecutul, prezentul şi viitorul omenirii. Aşa ne-am pricopsit şi cu „Decalogul lui Chomski" (din întâmplare, evreu). Acum, „Foregin Policy" precizează că printre „Primii 100 de gânditori ai lumii", s-ar afla un alt Moise, pre numele său Robert D. Kaplan (din întâmplare, evreu), mediatizat într-o puzderie de publicaţii de pe malurile Potomacului şi ale altor scurgeri de ape de pe fostele teritorii ale apaşilor, navajos-ilor, cherokee, sioux şi a altor triburi ale amerindienilor masacraţi de civilizatul om alb. „The New York Times", „The Washington Post", „The Financial Times", „The Wall Street Journal", „The Los Angeles Times", „Foreign Affairs", recent şi „Agerpres", l-au urcat, rând pe rând pe piedestalul vremelnic al „iluminaţilor" New World Order (N.W.O.). Thomas Friedman (din întâmplare, tot evreu) de la „New York Times" îl recomandă drept unul dintre „«cei mai citiți» autori emblematici pentru perioada de după Războiul Rece (un fel de M.R.U. al Potomacului - n.n.), alături de Francis Fukuyama, Paul Kennedy și Samuel Huntington".

„Surdul vorbește mai tare decât cel care aude și prostul mai mult decât cel ce înțelege".

Într-un interviu acordat Agerpres[2], mr. Kaplan se străduieşte să bage românilor prin orificiile oculare „lumina care vine de la Washington", adică „indicaţii preţioase" la fel de sclavagiste şi imbecile ca şi „lumina care venea de la Kremlin". Puteţi constata singuri: „În 1981 și, de fapt, de-a lungul anilor 1980, România era cea mai deprimantă, retrogradă țară dintre membrele Pactului de la Varșovia. Era săracă, avea un nivel al totalitarismului mult mai profund decât cel întâlnit în celelalte țări, fie că vorbim despre Bulgaria, Polonia, sau orice altă țară. România era cu mult în urmă. Totuși, în 2013, 2014, 2015 am constatat că România se descurcă surprinzător de bine. De fapt, cred că sistemul politic e mai sănătos decât cel din Polonia, mai sănătos decât cel din Ungaria, mai sănătos decât cel din Bulgaria. E greu să găsești o fostă țară membră a Pactului de la Varșovia în care politica și economia să fie la un nivel atât de bun ca în România. [...] „Noul Moise continuă „cugetările" despre români de unde rezultă că „Toate drumurile duc la... Washington". Păi, cum să nu fim „apropiaţi" când România este colonie sub ocupaţia hoardelor Unchiului Sam şi cap de pod pe direcţia Moscova? Noul Moise continuă „cugetările" despre români : „au un președinte care nici măcar nu e etnic român, e etnic sas. Acesta e un lucru bun, pentru că arată că populația nu mai gândește în termeni etnici, gândește în termeni universali, caută o conducere necoruptă, stabilă, tehnocrată, modernă. Populația asta cere și, treptat, asta obține (când o face plopul pere - n.a.). [...] Rata creșterii economice a României este la un nivel ridicat în comparație cu cele din restul Europei. [...] Românii se concentrează asupra lucrurilor importante. S-au săturat de corupție. [...] Au un președinte care nici măcar nu e etnic român, e etnic sas. Acesta e un lucru bun, pentru că arată că populația nu mai gândește în termeni etnici, gândește în termeni universali, caută o conducere necoruptă, stabilă, tehnocrată, modernă. Populația asta cere și, treptat, asta obține. [...] Americanii și românii, din punct de vedere diplomatic și strategic, au o viziune similară la un nivel care nu poate fi contestat. E greu să ajungi la o relație mai apropiată decât aceasta. România și Statele Unite sunt mai apropiate acum decât ar putea spera cineva, pentru că România [...] nu are un partid pro-rus"[1]. Mai că-mi vine să cred că i-a suflat ceva ori „sluga americanilor", ori sluga cioloşistă a Bruxelles-ului, ori Frau Merkel în persoană! Ce proşti suntem noi, românii! Nici nu ştim cât de bine o ducem!

O jumătate de adevăr alăturată unei jumătăţi de neadevăr nasc o minciună gogonată!

Despre recenta sa carte „In Europe's Shadow: Two Cold Wars and a Thirty-Year Journey Through Romania and Beyond" - „În umbra Europei: Două războaie reci și o călătorie de treizeci de ani prin România și mai departe", („best-seller" încă înainte de apariţie în S.U.A., dar şi la Humanitas - n.a), Kaplan afirmă cu multă „modestie": „Cartea este despre România, dar am folosit România ca un mod de a vorbi despre subiecte de amploare, de a vorbi despre Războiul Rece, despre epoca lui Putin, de a vorbi despre Holocaust (se putea să lipsească ? - n.a.), de a vorbi despre imperialism, despre imperialismul rus, imperialismul austro-ungar, imperialismul turc și bizantin (în grabă, a omis imperialismul american - s.a.). Prin urmare, este o carte despre o singură țară, dar am folosit această țară pentru a discuta despre subiecte globale". La fel de bun istoric ca şi Lucian Boia din România, mr. Kaplan pune bomboana pe colivă susţinând : „Moldova a făcut parte din Uniunea Sovietică, ca parte a Uniunii Sovietice", fără a aminti măcar, în treacăt, că asemenea nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa din componenţa Ucrainei, este pământ românesc. Mr. Kaplan ocoleşte „steagurile false" plantate tot de el, pentru diversiune, trage spuza pe turta S.U.A., iar la final ajunge la ţinta reală : „Mă tem că Uniunea Europeană se destramă treptat și că, în loc de o Europă unită, veți avea mai multe Europe diferite, care avansează cu viteze diferite, iar acest lucru va diminua puterile Vestului și va împiedica Statele Unite să aibă un aliat puternic în Europa. [...] Bucureștiul, Varșovia, Tallinnul etc. trebuie să se orienteze către Washington [...]". O jumătate de adevăr alăturată unei jumătăţi de neadevăr nasc o minciună gogonată!

Domnului Kaplan, selectat asemenea altor „profeţi" între „Primii 100 de gânditori ai lumii", i-aş sugera să ia poziţia Gânditorului de la Hamagia şi să mai cugete oleacă cu privire la manipulările esenţiale. Poate astfel i-o veni mintea la cap, lăudatului, va judeca raţional, şi, poate, va ajunge cugetător profesionist. Până atunci să invocăm „Dansul Spiritelor" pentru a-l declara „Cuminţenia Pământului".

-----------------------------------------
[1] http://www.agerpres.ro/externe/2016/02/07/robert-d-kaplan-romania-se-descurca-surprinzator-de-bine-politica-si-economia-sunt-la-un-nivel-foarte-bun-14-28-05
[2] Ibidem