Am aflat câteva detalii ale acțiunii întreprinse de dumnealor Mihai Rapcea și Mihai Tociu. Cei doi au găsit o soluție tehnică ingenioasă pentru a inscripționa la loc numele Bupadesta pe lista localităților unde românii au murit vitejește pentru Țară și Neam în timpul Primului Război Mondial. Ba, la Budapesta, pentru a fi ocupată de români prin alungarea armatei bolșevice, cominterniste, se poate spune că flăcăii noștri au luptat și mulți au murit pentru Europa și pentru lumea întreagă, salvând-o de la bolșevizare! Dar mai presus de priceperea inginerească cei doi români au dovedit că au un suflet întreg la simțire, precum și elanul, mai ales elanul vitejesc, elanul făptuitor, care i-o oprit să accepte nerușinarea „celuilalt” și să-i lase „în plata Domnului”! Soluție prea des activată de români.

Gestul ministrului udemerist, care a ticluit această manevră rușinoasă pentru toată maghiarimea, rămâne unul pe cât de penibil, pe atât de caracteristic pentru năravul unguresc de a produce falsuri în toate domeniile, dar cu precădere în materie de istorie, cu accent deosebit pe falsificarea datelor privind contenciosul vlaho-bozgoresc... Nenorocitul de Kellemen, te pomenești că vreodată i se va ridica munumentul recunoștinței maghiarimii mondiale pentru isprava de a fi ajustat Arcul de Triumf din București, corectându-l: doar deh, intervenția românilor la Budapesta s-a produs după închiderea oficială a Primului Război Mondial. Sunt vreo trei ani, dacă nu mă înșel, de când s-a produs gestul nerușinat de a acoperi sub mizeria unui strat de tencuială numele Budapesta, timp în care câțiva români s-au adresat autorităților - primărie și ministere, al culturii și al apărării, fără nicio reacție din partea acestora. Dar s-au găsit doi flăcăi - cam tomnatici, e adevărat!, de care sunt mândru că îi cunosc de pe vremea când erau ceva mai...verzi, Mihai Rapcea și Mihai Tociu, care au luat taurul de coarne și, sfidând legile care la noi au devenit paravan al nelegiuirilor guvernamentale, au pus la loc numele Budapestei, pe panoul de onoare! Budapesta, numele unui oraș european pe care amprenta românească este la tot pasul prezentă, chiar dacă edilii maghiari se străduie să o ascundă.

Pe partea interioară a Arcului de Triumf, unde sunt săpate în piatră numele localităților devenite repere ale vitejiei românești, a reapărut deci numele Budapesta, scris cu vopsea, peste tencuiala cu care U.D.M.R. a încercat să elimine din istorie datoria de recunoștință pe care maghiarimea de pretutindeni ar trebui s-o arate Armatei Române. Cei doi viteji merită recunoștința noastră a tuturor, români de pretutindeni! Pre numele lor avocatul Mihai Rapcea și inginerul Mihai Tociu. Mergeți în pelerinaj la Arcul de Triumf să vă bucurați și să vă mâniați totodată! Gestul lor are valoare de model, de simbol: nu putem aștepta la nesfârșit să se producă reacția legitimă și legală a autorităților. Aceste autorități, este limpede, s-au vândut dușmanilor noștri! Trebuie acționat fără să mai așteptăm nimic bun de la nemernicita noastră clasă politică! Trebuie urmat și aplicat „modelul Mihai” de vitejie românească: mâna pe par sau pe cutia de vopsea, după cum situația o cere!

Aux armes, citoyens!

E timpul să constituim batalioanele rezistenței naționale la agresiunea totală care se face de la zi la zi tot mai vizibilă, mai periculoasă și mai dureroasă! „Batalioane române”! Treceți la acțiune! Constituți-vă ca nuclee de rezistență lucidă și tenace în toate domeniile! Iar în cadrul larg și camaraderesc al acestor „batalioane”, să-și afle rostul specialiști din toate domeniile și de toate vârstele, de pretutindeni, căci suntem agresați în toate felurile imaginabile, și mai ales cu armele lașității și ale sperjurului!... Lovitura pe la spate fiind specialitatea adversarilor noștri!

Auzi la ei ce să le treacă prin cap! Să șteargă de pe hartă numele localității pentru a cărei cucerire eliberatoare românii au vărsat atâta sânge! O asemenea infamie nu se poate șterge decât prin ridicarea la Budapesta a unui monument al recunoștinței ungaro-maghiare față de budoș-olahii care le-au dat de mâncare și le-au redat demnitatea de popor liber în vara lui 1919. Nu mai fuseseră ungurii un popor liber din 1527. Le-am redat noi, românii, acest statut!

Pe opincarii din Oltenia și Moldova eliberarea Budapestei și a Ungariei i-a costat viața a 69 de ofițeri și a 3.601 de soldați. În total, morți și răniți, pe pâmîntul Ungariei 188 ofițeri și 11.478 de soldați români. Sunt prea puțini pentru ca amintirea lor să rămână în memoria noastră?! În memoria celor pe care acei morți i-au salvat?! În sinea lor, maghiarii din România chiar aprobă, acceptă și își însușesc toate potlogăriile și ticăloșiile udemeriste?! Până când?!

2 ianuarie 2014

Grafica - Ion Măldărescu