O carte cu titlul „Naționalismul și Europa națiunilor" i-ar fi șocat pe unii până mai de curând sau poate nici n-ar fi apărut. Și nu numai în România, ci în mai toate statele membre sau aspirante la U.E. Nici coperta, concepută în culorile Europei Unite, n-ar fi scutit-o de oprobiu. Naționalismul, oridecâte ori apărea în retorică publică a zilei, trebuia obligatoriu penalizat, adică însoțit neapărat de un epitet care să-l incrimineze.
Și iată că o asemenea carte apare acum, în 2018, sub semnătură inflăcăratului militant și eseist proeuropean și patriot român generalul Mircea Chelaru, iar această carte și-ar merita pe deplin audiența, atenția și interesul ce i se cuvin. De ce? Înainte de toate, pentru că mesajul ei este în spiritul epocii care se deschide acum în lume. Este pe creastă de val a unui curent planetar în vizibilă creștere. O epoca nu a naționalismului/naționalului exclusivist, absolutizant, cu veleități hegemonice, ci al mișcării planetare de idei și acțiuni în care se prefigurează tot mai distinct o confruntare teoretică dar și în raporturile de forță dintre marile centre de putere ale lumii, la nivel regional sau sau național, cu extensii practice până în viață cotidiană de pretutindeni, între globalism pe de o parte și identitate națională, interes național pe de altă parte.
Să precizăm: globalism nu înseamnă ce este sau ce ar trebui să fie globalizarea. Globalismul este strădania de acaparare și control, de către un mănunchi de grupuri privilegiate ale unor puternici ai zilei care ambiționează să facă și să desfacă jocurile în lume, pentru a-și extrage și maximiza continuu profitul, este acțiunea multinaționalelor, a multiculturaliştilor, a adepților și promotorilor așa-zisei corectitudini politice, a unora dintre „rezistentii" furioși care de regulă nu știu ce îi mână și cine-i mână în lupta, a „oamenilor fără umbră" care se pretind cetățeni ai lumii fără a fi înainte de toate aparținătorii propriului popor, ai propriei națiuni. Globalizarea este însă procesul global în care, prin știință și tehnolgie tot mai performanțe, a intrat societatea contemporană interdependente crescânde. Un proces mondial la toate nivelurile societății umane și care este de neoprit, iremediabil și ireversibil.
Toate acestea parcă le mai știam. Dar - și aici vine întrebarea, ca o ghilotină, a autorului cărții - dacă este așa, dacă globalizarea și integrarea sunt oricum de nestăvilit și au toate șansele de a se extinde și consolida, de ce atâta înverșunare în a discredita și lichidă națiunea, statul, suveranitatea, sentimental patriotic, întrucât și ele își vor urma, în mod cert, în ciuda tuturor atacurilor și diversiunilor, parcursul implacabil început cu secole și milenii în urmă? Aici este marea enigmă, de lămurirea ei depinde pe ce cale se va îndrepta omenirea de azi și de mâine. Un prim răspuns, parțial dar care deschide o poartă, o da, chiar în aceste paginii, istoricul și politologul ceh Miroslav Hroch, care observă: „când societatea eșuează, națiunea apare drept ultima garanție", uneori „colacul de salvare". Este recursul ultim al societăților și lumii în perioade de dezorientare și criză. Dovadă - instalarea președintelui Trump, Brexitul, „visul chinez", renașterea valorilor naționale și creștine în Rusia, tot mai multe guverne și forțe politice influențe național-populare/populiste în tot mai multe țări, și nu numai în Europa, leagănul națiunii moderne.
Cartea prezintă Națiunea în toată întinderea înțelesurilor sale, că un concept amplu ipostaziat, proteic și o realitate emergența viguroasă. Este o noțiune activă, dinamică, fertilă, cu rădăcini adânci în trecut și proiecții optimist îndreptățite de viitor. Într-o carte de mai puțîn de 200 de pagini, autorul ei sintetizează marile mișcări, căutări și frământări care duc lumea înainte. Se simte în aceste pagini vuietul lumii, dar se și proiecteza o lumina puternică asupra unor zone de clar-obscur ținute în mod interesat, premeditat, în ambiguitate și confuzie. O carte lămuritoare, dar și incitantă, provocatoare chiar. O carte prin care putem înțelege mai bine lumea prin care trecem. Și o carte, până la urmă, optimistă, una care răspândește speranța.
Grafica - I.M.