Timp de peste 22 de ani, 1918-1940, URSS a promovat faţă de România o politică colonială şi expansionistă.În 1934 Maxim Litvinov, ministru sovietic de externe, i-a declarat lui Nicolae Titulescu următoarele: „...vom încerca să reluăm Basarabia prin toate mijloacele juridice şi militare care ne vor fi posibile". În conformitate cu pactul Ribbentrop-Molotov, Germania şi URSS au distrus Polonia într-o lună.Germania a atacat Anglia şi Franţa, au fost ocupate Olanda şi Belgia, iar URSS a atacat Finlanda, apoi Stalin s-a răfuit cu Ţările Baltice. De fapt, la 28 iunie 1940 Stalin a pornit războiul împotriva României. Documentele de arhivă confirmă că la 28 iunie 1940, 36 de divizii (420.000 de ostaşi şi ofiţeri) ale URSS au atacat România, anexând Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa. România n-a cedat, dar nu a putut să reziste invaziei sovietice. Din punct de vedere tactic, România a procedat corect. S-a salvat. În caz contrar, putea fi cucerită în întregime de către U.R.S.S. şi împărţită între U.R.S.S., Ungaria şi Bulgaria. Tragedia României constă în faptul, că Uniunea Sovietică nu s-a mărginit numai cu aceste anexări. În opinia istoricilor Victor Suvorov şi Alexandr Necrici, Stalin se pregătea să atace România şi să ocupe zonele petroliere din regiunea Ploieşti. În Basarabia, a fost pregătită armata a 9-a, care avea misiunea să atace la 6 iulie 1941 statul român. La 27 septembrie 1940 Ion Antonescu a menţionat la şedinţa guvernului că „punctul nevralgic pentru România rămâne cel rusesc". În partea de est, Rusia contesta graniţa României, care între 1877 şi 1918 a fost canalul Chilia. Comandamentul rusesc încerca Să strămute frontiera mai la sud, fapt care ar fi răpit aproape o şeptime din debitul de apă al canalului Chilia. Deplasând frontiera mai la sud cu 5 kilometri, conducerea U.R.S.S. încerca să închidă portul Sulina. La 26 septembrie 1940, unităţile militare sovietice au atacat o şalupă românească. Mareşalul Ion Antonescu menţiona că „Rusia încearcă două mari manevre: prima este pătrunderea în Comisia internaţională, adică în regimul internaţional al Dunării până la Bratislava, a doua, Rusia voia să lipsească statul român de posibilitatea navigării pe canalul Chilia. „Dacă ieşim din canalul Chilia - spunea Ion Antonescu - atunci ieşirea la Marea Neagră a ţării noastre este aproape compromisă".

În perioada 3 iulie 1940-22 iunie 1941, URSS a încercat să ocupe mai multe teritorii Româneşti, a declanşat 39 de operaţii teroriste, care s-au soldat cu morţi, răniţi, răpiri de persoane, capturarea vaselor militare şi civile ale României de la Dunăre. La 25-26 octombrie 1940, trupele sovietice au atacat 4 monitoare româneşti, au încercat să ocupe insulele Dalerul Mare şi Salangik. La 2 ianuarie 1941 nouă nave militare sovietice au atacat mişeleşte forţele armate române de pe canalele Starî-Stambul şi Bistriţa. Între 3 iulie 1940-22 iunie 1941 aviaţia sovietică a violat spaţiul aerian românesc de 265 de ori, pătrunzând banditeşte până în Valea Siretului şi Vatra Dornei din Carpaţi. U.R.S.S. avea pe teritoriul Basarabiei 420.000 de ostaşi şi ofiţeri, mai mult decât contingentul armatelor a 3-a şi a 4-a româneşti luate împreună. României i s-a impus o stare nedeclarată de război. După 28 iunie 1940 U.R.S.S. pregătea consistent noi operaţiuni militare. Prevenind o eventuală agresiune, România s-a pregătit, şi la 22 iunie 1941 a început lupta sfântă pentru eliberarea teritoriilor, care se aflau temporar sub ocupaţia sovietică. Se ştie, că la 23 noiembrie 1940 Ion Antonescu a semnat la Berlin protocolul de aderare a României la pactul tripartit sau „pactul anticominternist". N-a existat nici un document prin care România ar fi devenit aliat al Germaniei. Hitler şi Stalin erau deopotrivă primejdioşi pentru România. Participarea României în lupta pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord n-a făcut precedată de încheierea unei convenţii militare, care ar reglementa multiplele aspecte ale relaţiilor dintre România şi Germania. În concepţia lui Hitler, mai presus de tot era Germania. El nu admitea o adevărată coaliţie, în care toţi partenerii se întâlneau să realizeze o strategie unică.

Armata română n-a avut misiuni de luptă independentă de armata germană, dar îndeplinea anumite misiuni speciale. România nu avea statutul de aliat, ci era considerată ca „stat participant". În luptele de eliberare a Basarabiei au participat armatele a 3-a şi a 4-a române şi armata a 11-a germană. Armata a 3-a română (comandant-general de corp de armată, Petre Dumitrescu) avea scopul de a înainta şi a elibera Bucovina şi Ţinutul Herţa, iar Armata a 4-a română (comandant General de corp de armată Nicolae Ciupercă) activa pe linia Iaşi-Ungheni şi până la Dunăre. Pe tot frontul româno-sovietic acţiona Armata a 11-a germană (comandant Eugen von Schobert). Ea lupta pe linia dintre Comarna şi Cârlibaba. În Basarabia şi Bucovina se aflau în faţa armatelor române, armatele a 19-a şi a 9-a sovietice şi armata specială sovietică de pe litoralul Mării Negre. În Arhiva Naţională a Republicii Moldova se păstrează un număr considerabil de documente de arhivă, care oglindesc cu lux de amănunte evenimentele la tema propusă-Basarabia în cel de-al II război mondial 1939-1944 Este vorba de documentele administraţiei româneşti, documente germane şi sovietice. Cu regret, trebuie de constatat, că valorificarea acestor documente de arhivă se află la o etapă destul de modestă de cercetare. Există fonduri arhivistice la tema nominalizată, care au fost cercetate sau numai studiate parţial.

Să facem o retrospectivă a celor mai importante fonduri arhivistice, depozitate la
Arhiva Naţională a Republicii Moldova:
1.Fondul arhivistic „Guvernământul Basarabiei" (F.1577) alcătuit din 292 dosare 1941-1944
2.Fondul arhivistic „Directoratul Basarabiei pentru problemele administrative" (F.1894) alcătuit din 152 dosare 1941-1944
3.Fondul arhivistic „Direcţia principală civilă a Guvernământului Basarabiei"(F.1658)
alcătuit din 15 dosare, 1941-1944
4.Fondul Arhivistic „Prefectura Judeţului Bălţi, preturile şi primăriile subordonate ei" (F.120) alcătuit din 2630 dosare, 1918-1940; 1941-1944
5.Fondul arhivistic „Prefectura Judeţului Cahul, preturile şi primăriile subordonate ei" (F.2067) alcătuit din 3861 dosare, 1918-1940; 1941-1944
6.Fondul arhivistic „Prefectura Judeţului Lăpuşna, preturile şi primăriile subordonate ei"(F.339) alcătuit din 13.437 dosare, 1918-1940; 1941-1944
7.Fondul arhivistic „Prefectura Judeţului Orhei, preturile şi primăriile subordonate ei" (F.2069) alcătuit din 4112 dosare, 1918-1940; 1941-1944
8.Fondul arhivistic „Prefectura Judeţului Soroca, preturile şi primăriile aflate în subordinea ei" (F.2071) alcătuit din 4198 dosare, 1918-1940; 1941-1944
9.Fondul arhivistic „Prefectura Judeţului Tighina, preturile şi primăriile subordonate ei" (F.112) alcătuit din 9151 dosare, 1918-1940; 1941-1944
10.Fondul arhivistic „Prefectura Judeţului Tiraspol, preturile şi primăriile subordonate ei" (F.2072) alcătuit din 1730 dosare, 1941-1944
11.Fondul arhivistic „ Prefectura Judeţului Râbniţa, preturile şi primăriile subordonate ei" (F.2070) alcătuit din 24 dosare, 1941-1944
12.Fondul arhivistic „Preturile şi primăriile Judeţului Hotin"(F.2073) alcătuit din
1132 dosare, 1918-1940; 1941-1944

În afară de aceste fonduri arhivistice, trebuie sü menţionăm pe cel al Direcţiei Generale a Poliţiei Basarabiei (F.680), cu toată ramificaţia chesturilor judeţene din Basarabia.Tot aici sunt aliniate şi dosarele Jandarmeriei şi ale Siguranţei române. Un arsenal informaţional important îl prezintă şi documentele din componenţa Fondurilor arhivistice ale Primăriilor orăşeneşti:
Primăria Oraşului Chişinău (F.1404) cu 1534 dosare pentru perioada 1918-1940; 1941-1944;
Primăria Oraşului Bălţi (F.1456) cu 1337 dosare, 1918-1940; 1941-1944; Primăria Oraşului Tighina (F.1354) cu 1131 dosare, 1918-1940;
Primăria Oraşului Cahul (F.1479) cu 82 dosare, 1941-1944;
Primăria Oraşului Orhei (F.1427) cu 160 dosare, 1918-1940; 1941-1944;
Primăria Oraşului Soroca (F.1812) cu 671 dosare, 1918-1940; 1941-1944;
Primăria Oraşului Tiraspol (F.1500) cu 443 dosare, 1941-1944.

Bogatul material arhivistic inedit oferă ocazia de a face lumină în unele detalii, care uneori pot schimba tabloul general al evenimentului.
Începând cu luna martie 1944, U.R.S.S. din nou ocupă Basarabia, Bucovina de Nord şi alte teritorii. O noapte intunecoasă se aşternea asupra pământurilor româneşti - noaptea comunismului.