Seducţia ca armă de spionaj
Hilde Krüger a visat la o cariera în cinematografie, dar rolul jucat de in viata reală a fost de femeie fatale. Ca spion, a manipulat pe cel mai bogat om din America, dar şi pe numeroşi politicieni, devenind astfel unul dintre agenţii de top al celui de-Al Treilea Reich în străinătate.
Pe data 9 februarie 1941, un automobil oprea la punctul de graniţă Nuevo Laredo, la frontiera dintre S.U.A. şi Mexic. Printre călători se afla şi o femeie blondă foarte fumoasă, care s-a legitimat ca fiind cetăţean american. A arătat o scrisoare de recomandare semnată de Jean Paul Getty, care la acea vreme era cel mai bogat om al Americii, notează „Deutsche Welle".
Vameşilor nici prin cap nu le-a trecut că, de fapt, apetisantă blondă este spion german. Misiunea să: să se infiltreze în cercurile guvernamentale mexicane. Odată cu ridicarea barierei de la graniţa şi trecerea Hildei, a început şi misiunea acesteia, care o va aduce în paturile multora dintre influenţii politicieni mexicani. Ceea ce o va transformă pe Hilde Krüger în cea mai eficientă armă a naziştilor de peste Ocean. Născută în anul 1914 la Berlin, Katharine Hilde Krüger Grossmann era de profesie actriţa. La vârstă de 20 ani primeşte primul sau rol într-un film de cinema, iar puţin mai târziu decide să-şi schimbe numele în Hilde. Imediat se găsesc şi bărbaţi care să o curteze, unul dintre ei fiind ministrul propagandei naziste, Joseph Goebbels, recunoscut pentru abilitatea să de a descoperi noi „talente". După această etapă, Hilde ajunge printre protejaţii lui Goebbels, carieră să cunoscând o ascensiune fulminantă. Au urmat roluri după roluri.
Prietenii spioanei
După începerea războiului, în 1939, Hilde părăseşte Germania şi pleacă la Hollywood. În capitală mondială a cinematografiei nu reuşeşte să se impună: engleză sa era foarte slabă, iar talentul la fel. După ce consulul german o prezintă unuia dintre cei mai cunoscuţi germani din America, Gert von Gontard, moştenitorul imperiului Budweiser, Hilde Kruger începe o aventură amoroasă cu acesta. Chiria casei în care locuia Hilde, însă, era plătită de un alt admirator al acesteia, Jean Paul Getty, un magnat al petrolului şi unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume la acea vreme. Astăzi ştim despe el că a fost un mare admirator al ideilor lui Hitler. În decurs de un an, Hilde face naveta între Hollywood şi Saint Louis, unde Gontard deţinea câteva domenii. Neavând roluri în filme, Hilde începe să joace un alt rol de succes, cel de spion. În 1940 este racolată de serviciul de informaţii al armatei germane. După ce Anglia intră în război, Germania începe să urmărească cu mare atenţie toate mişcările prietenilor Londrei de peste Ocean.
Gestapoul şi Abwehrul aveau misiunea de a culege toate datele despre potenţialul militar al S.U.A., precum şi să fie la curent cu toate mişcările de trupe ale americanilor. Din moment ce pentru germani era foarte greu să se mişte liber prin S.U.A., Mexicul este ales că centrul operaţiunilor naziste, din cauza slabei securităţi de la graniţa cu S.U.A. La începutul lui 1941, Hilde se aruncă în viaţă de noapte din Mexico City, unde atractiva blondă este repede remarcată, fiind uşor asimilată de înalta societate a capitalei mexicane. Hilde îl cunoaşte pe secretarul de stat din Ministerul Finanţelor, iar puţin mai târziu face cunoştinţă şi cu unul dintre miniştrii puternici ai guvernului mexican. Este vorba de ministrul de Externe, Miguel Aleman, care pică definitiv în mrejele tinerei blonde. Ministrul îi asigura o locuinţa într-unul dintre cartierele luxoase ale capitalei mexicane, vizitând-o aproape în fiecare seară. La acea vreme, Hilde Krüger era urmărită îndeaproape de seviciile americane de informaţii. În rapoartele americanilor se spunea că ministrul mexican amintit ajungea acasă la Hilde Krüger în jurul orelor 23 şi nu pleca mai devreme de 4 dimineaţă. Hilde este remarcată şi în compania unuia dintre cei mai influenţi generali mexicani, menţinând contact şi cu ministrul de Interne al ţării. Destul de repede, relaţia cu ministrul de Externe da primele roade: din ordinul lui au fost acordate sute de vize de intrare în ţară, mulţumită cărora, în Mexic, reuşesc să se infiltreze în jur de 300 spioni germani.
Ultima întâlnire cu Hilde
După atacul de la Pearl Harbour, în decembrie 1941, departamentul american de Stat decide să informeze forţele mexicane despre reţeaua de spionaj a naziştilor. Guvernul mexican primeşte o lista cu 24 de nume ai unor agenţi, printre care se regăsea şi cel al lui Hilde Krüger. În scrisoarea departamentului de stat american, ministrul mexican de Interne este descris ca susţinător al intereselor germane în Mexic. După presiunile S.U.A., Kruger şi alte câteva zeci de spioni nazişti sunt reţinuţi în martie 1942. Puţin mai târziu, Hilde reuşeşte să scape mulţumită legăturilor ministrului de Interne, cu care ea avea o aventură. Pentru a evita extrădarea din Mexic, ea se căsătoreşte cu un nepot al preşedintelui mexican, Porfirio Diaz. În 1946, fostul sau iubit, Miguel Aleman, este ales preşedinte al Mexicului, iar între timp, Hilde reuşise să mai agaţe încă un bărbat de succes al vremii: „regele zahărului" din Cuba, Julio Lobo, cu care Hilde pleacă în Spania. În 1958 ea apare pe marile ecrane, având un rol într-o comedie elveţiană. Ultimele repere despre fosta spioană germană sunt prezente într-un film documentar, intitulat „Reţeaua secretă a naziştilor în Mexic". În el, Hilda Rodriguez, o prietenă a Hildei, povesteşte despre ultima întâlnire cu aceasta, care a avut loc în casă sa din New York. După aceea, urmele Hildei Krüger se pierd definitv, ea dispărând fără urmă, în drum spre ţară să natală, Germania. Unii spun că ar fi decedat în 1991[1].
--------------------------------------------
[1] Airen, blogger și scriitor german, trăitor în Mexic; vezi „Der Spiegel online" http://www.spiegel.de/einestages/nazi-spionin-hilde-krueger-a-951127.html