19 octombrie 1941.

„Diabolicul sistem de apărare sovietic cuprinde (în nordul peninsulei Crimeea - n.n.): cazemate din cele mai moderne, largi şanţuri anticar succesive, protejate de şine de cale ferată, înfipte în beton din metru în metru, reţele de sârmă ghimpată pe 10 rânduri de pari, vestitul val tătărăsc şi, mai ales, nesfârşit de multe mine".
- Armata 11 germană dezlănţuie atacul asupra poziţiilor sovietice din istmul Perekop, larg de numai 6 km, acţionând cu 5 divizii de infanterie sprijinite de Corpul 4 aerian şi de 95 baterii de artilerie, majoritatea superioare calibrului de 100 mm. Acesta, da, sprinin de artilerie şi aviaţie!
- Cu toate că trupele germane înaintează în prima zi 2-3 km, pătrunderea avea să fie blocată în zilele următoare de sovietici, care au introdus în luptă noi unităţi.
- Sosită în zona Salkovo, Genicesk Brigada 8 cavalerie română ia contact cu trupele sovietice prin recunoaşteri puternice şi execută incursiuni în dispozitivul advers. La rândul său, inamicul procedează în mod asemănător în special la flancul estic al trupelor noastre, dinspre peninsula Biriuci.
- „Diabolicul sistem de apărare sovietic - consemna un document de epocă - cuprinde: cazemate din cele mai moderne, largi şanţuri anticar succesive, protejate de şine de cale ferată, înfipte în beton din metru în metru, reţele de sârmă ghimpată pe 10 rânduri de pari, vestitul val tătărăsc şi, mai ales, nesfârşit de multe mine. Nu era vorba de un câmp de mine organizat după un plan oarecare, ci de un vast câmp al morţii, aşezat în cutii de lemn, în vase, butoaie, cisterne. Un infernal labirint în interiorul căruia luptătorul rus se şimţea la adăpost, iar atacatorul periclitat la orice pas".
- Referindu-se la felul în care s-au desfăşurat acţiunile ofensive ale Brigăzii 6 cavalerie, colonelul Ion Codranu, comandantul marii unităţi consemna: „Acestea s-au dat după principiile adunate la răscrucea a două doctrine. Aceea franceză în care a crescut o generaţie şi aceea germană care s-a impus prin rezultate, dar care nu a reuşit în scurtul timp cât am aplicat-o la cursuri speciale, nici să o retransforme, nici să înlăture definitiv doctrina veche. Pătrunderile în săgeată practicate în tactica germană sunt bune pentru armata germană care dispune de o generaţie întreagă instruită în acest fel; idem la aviaţie; şi de un specific al rasei, care face batalioanele insensibile la atacurile în flanc şi sunt capabile să reziste la încercuire. Noi nu dispunem decât în slabă măsură de aceste elemente. Apreciem că ţinând seamna de procedeele defensive ale ruşilor, de mijloacele noastre şi de specificul rasei naostre, metodismul practicat până acum în ofensiva noastră este în măsură să ne asigure avantaje de ordin tactic. Deci: prudenţă în luarea contactului, excesivă disciplină a focului pentru a nu ne denunţa prematur dispozitivele şi intenţiunile; pregătire de artilerie pe zone probabile; sprijin direct prin baraj rulant sau bombardamente succesive; înaintare metodică, armonizând mişcarea cu focul, distrugând sector cu sector rezistenţa inamică".
- Corpul 2 armată primeşte misiunea să asigure paza teritoriului şi a litoralului dintre Nistru şi Bug.
- Pentru aprovizionarea populaţiei din Odessa, Comandamentul militar român pune în funcţiune o brutărie mecanică cu un debit de 70 000 de pâini şi alta manuală cu 30 000. Alimentarea cu apă continuă să se facă din puţuri. Pe linie sanitară se iau măsuri de asanare şi se deschid două spitale.
- Dr. W. Filderman, preşedintele Federaţiei Uniunilor de Comunităţi Evreieşti din România, trimite un Memoriu lui Ion Antonescu prin care protestează faţă de deportarea evreilor din Basarabia şi din Bucovina, precum şi faţă de expulzarea evreilor din Vechiul Regat.
- Un grup de 31 de reporteri de război germani, italieni, francezi, americani, japonezi, suedezi, norvegieni, spanioli, portughezi, unguri şi români, sosiţi de pe frontul finlandez sunt primiţi, la Oceakov, de generalul Mircea Dimitriu şi locotenen-colonelul Iosif Ciobanu, la Regimentul 10 vânători.
- În prezenţa ministrului Culturii şi Educaţiei Naţionale, Radu R. Rosetti, are loc solemnitatea deschiderii noului an şcolar la Şcoala Politehnică din Bucureşti.
- În Cupa Basarabiei: Rapid - Carmen (6-2) şi Juventus - Unirea Tricolor (4-1).

20 octombrie 1941.

Cauze ale marilor pierderi de la Odessa!

„Mulţi combatanţi nu au văzut un car de luptă decât pe front. În schimb, toate efectele nemaipomenite ale atacului cu care (de luptă - n.a.) erau cunoscute din auzite, iar imaginaţia a completat restul". (Generalul Alexandru Gavrilescu)

- În afara spiritului de luptă, jertfă şi sacrificiul al trupelor, bătălia de la Odessa a relevat şi greşeli la nivelul concepției de acțiune și a conducerii generale, unităţile şi marile unităţi fiind angajate într-o bătălie de uzură, cu numeroase atacuri frontale, timide, desfăşurate, de regulă, cu forţe de valoare regiment - batalion şi nu prin manevre ample, îndrăzneţe sau cu atacuri în forţă, care să valorifice potenţialul brigăzilor de cavalerie şi pe cel al Diviziei blindate, cu concentrări masive de artilerie care să destabilizeze dispozitivul inamic etc.
- Toate acestea par cu atât mai surprinzătoare cu cât la conducerea frontului şi a marilor unităi s-au aflat, în majoritatea timpului, comandanţi cu pretenţii, precum mareşalul Ion Antonescu, generalii Alexandru Ioaniţiu, Ilie Şteflea, Nicolae Dăscălescu, Nicolae Şova şi mulţi alţi teoreticieni şi tacticieni militari, inclusiv foşti profesori la Şcoala Superioară de Război.
- Printre lipsuri şi greşeli, care trebuie cunoscute şi nu ignorate (fie că place sau nu) documentele timpului (sinteze, dări de seamă întomite după bătălie) semnalează:
- insuficienta dotare a unităţilor şi marilor unităţi, în special cu artilerie, mijloace blindate, transmisiuni radio (dar nu numai);
- instrucţia sumară, care a provocat greşeli de execuţie pe câmpul de luptă, lipsă de combativitate, frică, sensibilitae în special în cazul combaterii tancurilor inamice (din fericire nu prea multe la Odessa), chiar panică, mai ales acolo unde fuseseră înregistrate pierderi în rândul ofiţerilor activi şi a gradaţilor. „Mulţi combatanţi nu au văzut un car de luptă decât pe front. În schimb, toate efectele nemaipomenite ale atacului cu care (de luptă - n.a.) erau cunoscute din auzite, iar imaginaţia a completat restul"- constata generalul Alexandru Gavrilescu, şeful Secţiei Operaţii a Marelui Stat Major. Situaţia avea să se repete, cu consecinţe şi mai dramatice, în Cotul Donului şi în Stepa Kalmucă);
- numeroase lipsuri la nivelul încadrării, deficitară atât la ofiţeri cât şi la subofiţeri, deşi trecuseră doar câteva luni de la angajarea în război, determinate de cauze de natură obiectivă (pierderi mari înregistrate în rândul ofiţerilor activi tineri, care s-au dovedit a fi cei mai bine pregătiţi profesional, în rândul ofiţerilor de rezervă), dar şi subiective (numeroase scutiri de mobilizare sub pretexte diverse, încadrări numeorase la comandamentele din ţară etc.);
- insuficienta pregătire a ofiţerilor de rezervă şi a subofiţerilor, „uitaţi" de guvernanţi în perioada interbelică, spre deosebire de situaţia din armata germană, în care rezerviştii şi subofiţerii au avut un rol considerabil la menţinerea poziţiilor de luptă, chiar în condiţii de inferioritate numerică, în special în partea finală a războiului;
- modul defectuos în care a fost întrebuinţată Divizia blindată: fracţionat, pe companii şi chiar pe plutoane, blindatele devenind, astfel, ineficiente;
- deficienţe mari în domeniul logistic, de neacceptat în condiţiile în care frontul se afla lângă Nistru, lângă graniţă, şi nu în Caucaz sau la Stalingrad. Deşi insuficienţa hranei a găsit în general înţelegere la soldaţi (căci ofiţerii şi subofiţerii „se descurcau"), oboseala determinată de eforturile mari ce trebuiau făcute în luptele aproape continui a contribuit la slăbirea forţei fizice a ostaşilor şi indirect la slăbirea moralului acestora. Constatarea faptului că germanii transportau şi caii bolnavi cu maşinile a dus la apariţia unor glume extrem de dureroase, de felul: „Mai bine cal în armata germană decât soldat în armata română".

Tristă a fost şi constatarea făcută de un medic de batalion român, care raporta dezamăgit: „Batalionul 2 din Regimentul 32 dorobanţi nu a fost schimbat de pe poziţie de trei - patru săptămâni. În acest timp ofiţerii şi trupa nu s-au spălat şi nu s-au primenit. Starea de încordare continuă, hrana redusă, păduchii, rufele rupte şi foarte murdare, murdăria corporală, toate acestea au constituit cauza principală de micşorare a moralului. În ce armată până şi ofiţerii inferiori şi superiori au păduchi şi se deparazitează cu mâna ca orice vagabond român?". În aceste condiţii, colonelul Radu Dinulescu, şeful Secţiei 2 din Marele Stat Major, conchidea, pe bună dreptate: „Nu se pot cere unui ostaş român calităţile soldatului german atât timp cât nu este pus cel puţin în condiţiuni apropiate de pregătirea de război, dotare, echipare, tratament etc.".
- Toate acestea au influenţat grav moralul ostaşilor, între cauze colonelul Radu Dinulescu consemnând :
- „lipsa de antrenament sportiv a soldatului şi a ţăranului român" (sportul cultivă abilitatea, curajul, combativitatea etc.) ;
- „lipsa de spirit ofensiv în doctrina de război a românilor";
- „educaţia din ultimii 20 de ani a românului";
- „tendinţa de a fi influenţaţi de zvonuri şi uneori chiar de panică";
„anunţarea că după ocuparea Odessei se va demobiliza, fapt care a dus la o pronunţare a instinctului de conservare a individului, pentru a se întoarce în adevăr acasă, şi de aici tendinţa de a sta mai mult în defensivă, sau chiar de a da înapoi";
- „lipsa în genere a unei comportări care să cultive cât mai mult personalitatea, demnitatea, încrederea de sine, combativitatea, curajul, spiritul de iniţiativă ale ofiţerului şi soldatului. Uneori aceştia sunt trataţi neomeneşte şi înjosiţi. Iar cei deprinşi să fie coborâţi şi pălmuiţi de comandanţii lor sunt gata educaţi să fie bătuţi şi de inamic";
- „lipsa unei energii adevărate la unii ofiţeri şi subofiţeri. De multe ori energia este confundată cu faptul de a deveni foarte nervos, de aşi pierde cumpătul, de a striga, de a insulta şi în special de a înjura, bineînţeles fără a se obţine prin aceasta cele mai bune rezultate";
- „egoismul nestăpânit al unor ofiţeri, manifestat adesea în faţa soldaţilor prin tendinţa spre bunul trai, în perioada de înaintare în Basarabia şi Ucraina, şi tendinţa de jaf şi distrugere a unor soldaţi, au dus de asemenea la slăbirea solidarităţii şi la o oarecare dezagregare morală a sufletului oştirii. S-au constatat cazuri când soldaţii au jefuit chiar pe proprii ofiţeri, morţi în luptă";
- „lipsa de pregătire morală în vederea continuării războiului dincolo de graniţă („Majoritatea soldaţilor - consemna şeful Secţiei 2 informaţii - spun că nu Odessa ne trebuie, ci Ardealul. Argumentul că drumul spre Cluj trece prin Odessa era primit cu foarte mult scepticism");
- „egoismul nestăpânit al unor ofiţeri, manifestat adesea în faţa soldaţilor prin tendinţa spre bunul trai în perioada de înaintare în Basarabia şi Ucraina şi tendinţa de jaf şi distrugere a unor soldaţi au dus, de asemenea, la slăbirea solidarităţii şi la o oarecare dezagregare morală a sufletului oştirii" etc.

- La nord de Crimeea, întrevăzând rezistenţa puternică a inamicului, generalul Gheorghe Avramescu hotărăşte să restrângă frontul Brigăzii 8 cavalerie prin introducerea în linie a Brigăzii 1 munte, cu forţele principale în faţa istmului Salkovo. Prin urmare, apărarea istmului Genicesk a revenit exclusiv Brigăzii 8 cavalerie. La rându-i, Armata 3, a pus la dispoziţia Corpului de munte Batalionul 1 pionieri al Brigăzii 2 munte şi Compania Poduri moto. Concomitent, Armata 11 germană a subordonat corpului batalioanele 741 şi 50 pionieri germane, un detaşament de bărci de asalt şi 3 coloane de poduri cu circa 150 m. pod.
- Apreciindu-se că „toţi acei care, pe baza dispoziţiunilor legale în vigoare nu sunt obligaţi a presta serviciul militar sau a servi armata şi nici nu îşi riscă viaţa în războiul actual, trebuie să fie obligaţia să contribuie proporţional cu veniturile lor la construirea unui stoc de îmbrăcăminte pentru satisfacerea nevoilor sociale urganete", evreii majori, bărbaţi sau femei, sunt obligaţi - conform Decretului-lege nr. 2.909 - să predea statului în mod gratuit efecte civile de îmbrăcăminte, în raport cu veniturile anuale, cu care erau înscrişi în matricolele fiscale pe exerciţiul 1940-1941. Cei care se sustrăgeau acestei sarcini sau încercau să eludeze decizia erau pedepsiţi cu închisoare corecţională de la 5 la 10 ani şi şi amendă de la 100 000 la 500 000 lei.

21 octombrie 1941.

- În nordul peninsulei Crimeea, Armata 11 germană introduce în dispozitiv şi Corpul 30 armată, care participă la luptă, în istmul Perekop, alături de Corpul 50 armată.
Corpul de munte român continuă pregătirile pentru a pătrunde prin istmurile Genicesk şi Salkovo.
- La Odessa, generalul Ion Glogojanu, comandantul militar al Odessei informează pe prof. Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei, despre activităţile Comandamentului „Odessa" până în seara zilei precedente:
„1. Se procedează la strângerea şi internarea în ghetouri a evreilor şi strângerea şi internarea în lagăre a bărbaţilor între 18-50 ani. Până în prezent s-au internat: 11 306 evrei, 3 481 prizonieri, 11 terorişti. S-au luat toate măsurile de reprimare severă a tururor celor ce s-ar preta la acte de sabotaj, precum şi de identificarea teroriştilor ce eventual ar mai fi în oraş.
2. Se procedează la deminarea oraşului prin unităţile de pionieri puse la dispoziţie, executându-se în primă urgenţă: deminarea catacombelor şi a localurilor destinate diferitelor autorităţi şi apoi deminarea oraşului.
3. Îîn curs de execuţie curăţirea străzilor de dărâmături şi baricadelor". Generalul român mai menţionează măsurile luate pentru identificarea şi punerea sub pază a depozitelor, punerea în funcţiune a trei fabrici de pâine şi a trei mori, organizarea de centre de distrubuire a făinei şi alimentelor pentru populaţie, deschiderea unor farmacii şi frizerii, punerea în funcţiune a uzinelor de apă de la Bielaevka, repararea conductei de apă de la Dalnik, deschiderea unei policlinici şi a unui spital, asanarea oraşului etc.
- Ziarul „Timpul" publică declaraţia generalului Ion Glogojanu: „După cum ştiţi, una din specialităţile poliţiei secrete sovietice a fost organizarea de atentate şi acte de sabotaj. Fiecare uşă pe care o deschidem ne poate rezerva o surpriză. Clanţa pe care o apăsăm poate declanşa o explozie, sub podeaua pe care călcăm poate fi instalată o bombă. Pericolele cele mai mari ne pândesc la tot pasul. Dar graţie măsurilor de administraţie pe care le-am luat, începând cu o foarte serioasă triere a populaţiei, nădăjduim că vom aduce ordinea în Odessa". Peste nici 24 de ore, generalul va fi victima unui asemenea atentat.
- Buletinele informative întocmite de structurile SSI şi ale marilor unităţi consemnează mulţumirea unei părţi a populaţiei din Odessa faţă de „venirea şi ocuparea Odessei de armata română", dar şi nemulţumirea altei părţi faţă de abuzurile săvârşite de unii dintre militarii români: ,,Ne-aţi promis marea cu sarea şi nu ne daţi nici măcar apă şi pâine". O impresie bună au lăsat slujbele religioase care se oficiau cu ocazia sărbătorilor.
- Mareşalul Ion Antonescu răspunde, în scris, dr. W. Filderman, preşedintelui Federaţiei Uniunilor de Comunităţi Evreieşti din România, acuzând comportarea unei părţi a populaţiei evreişti din Basarabia şi nordul Bucovinei în 1940, cu ocazia ocupării provinciilor româneşti de către sovietici.

22 octombrie 1941.

Odessa. Atentatul terrorist - represiunea!

- La Odessa, în după-amiaza zilei, la orele 17.45, explozia unei mine puternice (declanşată de la distanţă de genişti sovietici) distruge, parţial, localul în care se instalase comandamentul Diviziei 10 infanterie şi Comandamentul Militar al Odessei, provocând moartea a zeci de militari români şi germani, inclusiv a generalului Ion Glogojeanu, comandantul Diviziei 10 infanterie.
- „Mâini criminale - consemnează jurnalul de operaţii al marii unităţi - au aruncat în aer o parte din fosta clădire a G.P.U. de pe str. Engleză, unde erau instalate birourile Comandamentului Militar Odessa, precum şi Biroul 4 al diviziei... Efectul a fost groaznic, blocuri mari de piatră fiind aruncate până la 2-300 de metri şi distrugând totul în drumul lor. Suflul a spart geamurile pe o rază de 500 de metri, iar praful a acoperit totul în jur. Prăpădul a fost mare, dărămăturile prinzând sub ele, de la comandantul de divizie până la soldatul care îşi păzea cu sfinţenie şeful pentru ca după ce l-a dus la glorie, acum să lucreze în tihănă pentru o viaţă mai bună a celor care au trăit atât amar de timp sub biciul Iudei. Moartea nu a căutat şi coasa ei nemiloasă a secerat fără cruţare pe acei care luptaseră cu atât avânt şi neânfricare până ieri".
- Înainte de a instalarea Comandamentului în respectiva clădire sau primit informaţii (de la localnici şi de la structurile informative române) că aceasta era minată. Cercetarea făcută de geniştii români şi germani nu a reuşit însă să depisteze locul unde fusese plasată mina.
- Conform unei situaţii centralizatore, întocmită de maiorul magistrat I. Ţinţiu, procuror instructor militar, pierderile umane înregistrate în urma atentatului terorist s-au ridicat la 135 de oameni (79 morţi, 13 dispăruţi şi 43 răniţi), din care 128 români şi 7 germani. Majoritatea celor ucişi - 73 (23 ofiţeri, 4 subofiţeri şi 43 trupă) - au fost români. Impactul emoţional a fost extrem de puternic.
- În atmosfera antisemită a epocii, autoritățile militare române au considerat că deflagrația a fost provocată de partizanii din catacombele orașului și de evrei. Ca urmare, în zilele următoare, în Odessa şi împrejurimi au fost efectuate execuţii (prin împuşcare şi spânzurare), fără judecată, majoritatea celor ucişi fiind evrei.
- Aflate într-o legătură indiscutabilă, atentatul terorist şi represaliile sunt realităţi evidente și regretabile.

Cronologic, represiunea s-a desfășurat astfel:

- 22 octombrie 1941, orele 22.10. Colonelul Radu Davidescu, șeful Cabinetului militar al generalului Ion Antonescu, transmite Armatei 4 (prin telegrama nr. 561) ordinul mareşalului Ion Antonescu: „Să se ia drastice măsuri de represalii".
- 22 octombrie 1941, orele 23.25. Trecând la îndeplinirea ordinului, generalul Iosif Iacobici, comandantul Armatei 4, răspunde că generalul Ion Glogojanu „nu a fost găsit", că „numărul morţilor şi răniţilor nu s-a putut stabili, trupele din Odessa sunt la locurile lor, în stare de alarmă, pentru a conduce opera de salvare şi pentru a lua, la faţa locului măsurile impuse de evenimente" a trimis la Odessa pe generalul Nicolae Macici, comandantul Corpului 2 armată. În final, face cunoscut: „Ca represalii și pentru a se da un exemplu populației s-au luat măsuri de a spânzura în pieţele publice un număr de evrei şi comunişti suspecţi".

Bibliografie
- Alesandru Duţu, Mihai Retegan, Război şi societate. România: 1941-1945, vol. 1, Editura RAO, Bucureşti, 1999.
- Alex Mihai Stoenescu, Armata, mareșalul și evreii. Cazurile Dorohoi, București, Iași, Odessa, Editura RAO, București, 1998, p. 340-448.
- Ottmar Traşcă, Ocuparea oraşului Odessa de către armata română şi măsurile adoptate faţă de populaţia evreiască, octombrie 1941 – martie 1942, în „Anuarul Institutului de Istorie «G. Bariţiu» din Cluj-Napoca", tom. XLVII, 2008, p. 377–425.
- Alesandru Duţu, Mihai Retegan, Război şi societate. România: 1941-1945, vol. 1, Editura RAO, Bucureşti, 1999.