Joi, 26 iunie 1941.

- Rememorând evenimentele derulate cu un an în urmă, comentatorul postului de radio „Paris" îşi informa ascultătorii: „După ultimatumul sovietic dat României, trupele roşii au intrat în Bucovina şi Basarabia. În această din urmă provincie se aflau 300.000 ruşi, 300.000 ruteni, 200.000 evrei şi 70.000 bulgari, faţă de 2.000.000 români, care, cu toate tentativele de rusificare ale fostei Rusii ţariste, reuşiseră să-şi păstreze limba şi credinţa românească. Bucovina de nord, provincie în plină înflorire cu capitală şi frumoase oraşe, a fost şie a anexată de ruşiui. Întreaga operă a României înfăptuită de la 1918 încoace a dispărut odată cu intrarea trupelor roşii în aceste provincii româneşti".
- Pe front, acținile militare continuă să aibă un caracter local, determinat de obietivele ce trebuiau îndeplinite în curând: remanierea dispozitivului în vederea viitoarelor operaţii ofensive, incurisiuni pentru aflarea celor mai bune direcţii de pătrundere în dispozitivul defensiv inamic etc.
- Lupte grele se dau în zona de acțiune a diviziilor 1 gardă și 21 infanterie, la Oancea, Fălciu şi Bogdănești, unde Divizia 1 gardă pierde 21 militari ucişi, 27 dispăruţi şi 36 răniţi. Vinovat este considerat şi colonelul Ioan Stratulat, comandantul Regimentului 6 gardă „Mihai Viteazul", care este înlocuit cu locotenent-colonelul Gheorghe Iliescu.
- La flancul sudic al frontului, Batalionul 15 infanterie marină nu reuşeşte să facă faţă atacului sovietic de la Pardina şi Chilia Veche, companiile care nu au fost prinse în încercuire fugind pe grindul Câşla şi de acolo prin baltă, pe canalele dragate. În afara pierderilor umane (11 ofiţeri, 13 subofiţeri şi 334 trupă), majoritatea luaţi prizonieri, subunitatea a pierdut o bună parte din armament (12 tunuri, 12 mitraliere, 36 puşti-mitralieră, 475 arme ZB, 15 pistoale, 104 revolvere). În aprecierea generalului Nicolae Macici, comandantul Corpului 2 armată, vinovat a fost comandantul Batalionului (locotenent-colonnelul Ion Albescu), „lipsit de orice prevedere şi conducerea unităţii sale", alţi ofiţeri care „au scăpat trupa din mână" şi „în primul rând oamenii batalionului priveniţi din marină, elemente bătrâne şi cu instrucţie insuficientă". Alte cauze: lipsa totală a armamentului antitanc în stare să facă faţă vedetelor blindate şi a artilerie pentru trageri de contrabaterie. În zilele următoare, din resturile Batalionului s-a putut organiza doar o companie cu 100 soldaţi şi 4 ofiţeri.
- Adoptând o „espectativă activă", trupele sovietice reacţionează în special cu artilerie şi execută contratacuri tăioase. Sprijinită de artilerie și tancuri, infanteria inamică atacă în capul de pod de la Sculeni, provocând românilor 49 de militari uciși, 77 răniți și 6 dispăruți.
- Aviația și nave ale marinei maritime sovietice execută atacuri aeriene și trageri de artilerie asupa zonei Constanța. Spre litoralul românesc se îndreaptă o grupare navală, printre care şi distrugătoarle „Harkov" şi „Moskva". Încadrate de focul artileriei româno-germane (de pe distrugătoarele „Regina Maria" şi „Mărăşti" , al bateriilor de coastă „Tirpitz" şi „E. 688", cu tunuri de calibrul 280 mm), cele două distrugătoare sovietice schimbă direcţia, „Moskva" lovind o mină marină şi scufundânduse.
- Guvernul român emite un decret prin care instituie pedeapsa cu moartea pentru unele infracţiuni săvârşite în timpul alarmelor şi atacurilor aerinene (tâlhării, incediere, violare de domiciliu, înlesnirea evadării şi evadarea arestaţilor).
- În timp ce muncitorii unora dintre întreprinderi îşi oferă o parte din salariu pentru ajutorarea familiilor muncitorilor mobilizaţi şi pentru înzestrarea armatei, alţii sunt trimiţi în judecată pentru sabotaj economic.
- În pofida bombardamentelor aeriene (prima alarmă a fost dată după ce aviaţia sovietică a aruncat primele bombe), viaţa cotidiană a Capitalei se desfăşoară normal: cinema „Capitol" anunţă premiera filmului „Apollo", cu Tyrone Power şi Dorothy Lamour, în timp ce hipodromul „Băneasa" organizează curse în „Pariul austriac".

27 iunie 1941.

- În baza ordinului nr. 0129 al Comandamentului Suprem Român, Corpul de munte elaborează şi transmite Instrucţiunea operativă nr. 1,care precizează misiunile marilor unităţi din subordine (brigăzile 2 şi 4 mixte munte, Divizia 7 infanterie) în vederea eliberării părţii de nord a Bucovinei. Ca măsuri preliminare, acestea execută incursiuni şi cercetare prin luptă. La flancul drept al Corpului de munte acţionează Corpul de cavalerie, în subordinea căruia se află, temporar, şi Divizia 239 infanterie germană.
- Pe front, luptele continuă în zona capetelor de pod, cea mai încercată mare unitate fiind Divizia 1 gardă, la Bogdăneşti.
- În contexul stării de război și al înmulțirii cazurilor de parașutare a agenților sovietici în spatele frontului, generalul Ion Antonescu ordonă ca „spionii, trădătorii și toți acei care activează în folosul inamicului să fie executați pe loc, după ordinele comandanților de mari unități".
- Reacționând la manifestări ostile ale unei părţi din populația civilă din zona frontului, generalul Eugen von Schobert, comandantul Armaatei 11 germane, ordonă: „Pacificarea rapidă, atât de necesară, se va obține numai dacă se va suprima fără niciun scrupul orice încercare de amenințare din partea populației civile. Orice clemență și moliciune constituie o slăbiciune și prezintă un pericol... Atacarea și maltratările de tot felul aplicate persoanelor și bunurilor precum și numai simple încercări de acest fel se vor sancționa fără nicio considerare întrebuințându-se armele până la distrugerea adversarului". Acolo unde s-ar fi întâlnit rezistență pasivă, constituiri de baricade sau acte de sabotaj, urma să se execute foc de armă sau dacă nu au fost stabiliți autorii să se procedeze la represalii colective, la ordinul unui ofițer în funcție de cel puțin comandant de batalion.
- Mobilizarea şi concentrarea masivă a populaţiei masculine rurale pune acut problema forţei de muncă în agricultură. Pentru a câştiga şi „războiul pâinii", generalul Radu R. Rosetti, ministru Culturii Naţionale şi Cultelor, face apel la corpul didactic, la cler, elevi şi studenţi : „Luaţi coase, seceri, sape şi puneţi-vă la muncă cot la cot cu cei nu îndestul de numeroşi, ce seceră, cosesc şi prăşesc". Pentru seceriş (în judeţele Ialomişa, Constanţa, Băila, Ilfov, Vlaşca, Râmnicu Sărat) se apelează şi la 13 000 de ostaşii.
- Pentru recompensarea ostaşilor care „se vor distinge în luptele pentru dezrobirea fraţilor noştri şi împlinirea drepturilor neamului", Administraţia financiară Hunedoara crează un fond special din daniile funcţionarilor. La rându-i, inginerul Rudolf Oprean oferă 10.000 lei pentru familia primului ostaş căzut în luptă.
- Academicianul Alexandru Lapedatu, secretarul general al Academiei Române, prezintă telegrama ce urmează să fie adresată generalului Ion Antonescu : „Academia Română, în trecutul căreia s-a înfăptuit unirea sufletească a reprezentanţilor românimii d epretutindeni, îşi îndreaptă urările sale de biruinţă către brava oştire română şi către vrednicul ei conducător".
- În faţa numeroaselor cereri de înrolare voluntară, Ministrul Apărării Naţionale roagă „să nu se mai facă astfel de cereri şi aduce la cunoştinţă generală că fiecare trebuie să-şi facă datoria în sfera sa de activitate, acolo unde se găseşte, contribuind astfel mai bine şi uşurând efortul celor de pe front".
28 iunie 1941. A şaptea zi de război!
- Pe întregul front, luptele încep să devină mai active, executându-se și numeroase dueluri de artilerie şi armament automat greu.
- La Hănășeni și Flămânda, sovieticii contraatacă cu tancuri. Orașul Siret și satul Frătăuți sunt bombardate de artileria adversă cu proiectile incendiare.
- Corpul 30 armată german, care urma să acţioneze pe direcţia principală de acţine a Armatei 11 germane, în compunerea căruia se aflau şi diviziile 8, 13 şi 14 infanterie române (alături de diviziile 170 şi 198 infanterie germane), transmite ordinul de operaţii nr. 9 relativ la ofensiva peste Prut.
- Radio București transmite conferința lui Mihai Antonescu, vicepreședintele Consiliului de Miniștri intitulată „Răzbunarea Basarabiei".
- Pentru a evita situaţiile în care trupele române şi ungare ar fi acţionat în sectoare de luptă apropiate/vecine, germanii decid intercalarea forţelor italiene şi germane.
- Generalul Florea Mitrănescu cere militarilor din subordine să manifeste respect față de militarii germani și să prevină salutul, precizând: „Dacă nu se înțelege de voie trebuie să se înțeleagă de nevoie. Eu nu înțeleg ca în Corpul 7 armată să mai aud de vreun caz nerespectat și de nesalut a camarazilor germani. Gazdele previn întotdeauna și eu cer să fim gazde bune".
- Invocând păstrarea secretului privind viitoarea ofensivă, conducerea Frontului germano-român decide ca „toți evreii care locuiesc în comunele rurale din Moldova să fie îndepărtați".
- Tensionată deja de câteva zile, situaţia din Iaşi „explodează", luând o turnură dramatică, după ce comandantul unei coloane germane care mărşăluia spre front (prin cartierul Tătăraşi, spre Ungheni) a informat - aşa cum raporta locotenent-colonelul C.D. Chirilovici, chestorul Poliţiei - că „evreii din acel cartier posedă aparate de radio-emisie şi în legătură cu acest fapt fac semnalizări ori de câte ori apar avioane inamice". Au urmat numeroase percheziţii efectuate de ostaşi germani şi români (din regimentele 13 călăraşi şi 24 artilerie, cantonate în cartier) producându-se „acte de molestări şi maltratări din partea ostaşilor români şi mai ales din partea publicului creştin, care s-a asociat la acţiune", aşa cum raporta C.D. Chirlovici, dar şi Nicolae Crăciun, şeful Comisariatului V al Poliţiei Iaşi. Situaţia s-a înrăutăţit în cursul nopţii când în oraş s-au tras numeroase focuri de armă, în special în jurul instituţiilor şi în zonele locuite de evrei, patrulele militare şi gardienii oraşului nereuşind să descopere aparatele de radio-emisie invocate sau pe agresori.
- Conform Decretului-lege nr. 596, militarii se pot căsători fără îndeplinirea condiţiilor de dotă, precum şi cu persoane de origine germană şi italiană, cu condiţia ca fata şi familia ei să îndeplinească condiţiile de onorabilitate şi moralitate cerute de Legea asupra căsătoriilor militarilor (certificate eliberate de cinci capi de familie, de Chestura poliţiei în oraşe şi de primari la sate). Căsătoriile cu dispensă de vârstă şi naţionalitate erau aprobate de ministrul Apărării Naţionale.
- După o săptămână de război preţurile la produsele agricole s-au mărit de trei ori.

29 iunie 1941.

- Hitler transmite generalului Ion Antonescu „cele mai sincere mulțumiri pentru viteaza atitudine și activitatea desfășurată de armata română" și-i cere să dea „curs" ordinelor ce urmau a fi primite de la feldmareșalul Gerd von Rundstedt, comandantul Grupului de armate „Sud", și generalul Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 germană, acestea fiind deja aprobate. Ca urmare, atribuțiile lui Ion Antonescu sunt limitate doar la operațiile care urmau a fi desfăşurate de Armata 4 română. Armatele 11 germană şi 3 română urmau să atace „peste Prut, din spaţiul de la est de Botoşani, cu direcţia spre nord-est... în spatele liniei întărite care pleacă de la Moghilev, prin Podolsk spre nord", iar Armata 4 română să întreprindă „o ofensivă care să aibă scop de siguranţă spre sud-est a flancului, ca şi protecţia României de sud, inclusiv a teritoriului petrolifer". Cu acelaşi prilej, Führer-ul face cunoscut că rămânea îndatorat pentru „orice expediere de produse petolifere, atât de vitale pentru conducerea generală a războiului". Solicita, cu împrumut, şi „cisterne româneşti".
- Aflat mereu în zona frontului, Ion Antonescu îl deleagă pe Mihai Antonescu să conducă guvernul în timpul absenței sale. Apoi asistă la slujba religioasă de la Mănăstirea Schitul Doamnei (unde donează 10.000 lei pentru săraci), după care viziteză mănăstirile Agapia şi Văratec.
- La Catedrala Sfintei Patriarhii se oficiază un parastas pentru soldații români și germani „căzuți în luptele contra bolșevismului și pentru eliberarea scumpei noastre Basarabii și a Bucovinei". Un Serviciu religios închinat militarilor căzuţi pe câmpul de luptă are loc şi la Catedrala din Piatra Neamţ, în prezenţa autorităţilor civile şi militare din garnizoană, dar şi a generalilor Eugen von Scobert şi Arthur Hauffe, şeful Misiunii Militare Germane în România.
- Pe front, diviziile române şi germane continuă pregătirile pentru declanşarea ofensivei propriu-zise în Basarabia şi Bucovina. În cele câteva capete de pod de dincolo de Prut au loc confruntări militare, sovieticii continuând să fie foarte activi.
- Generalul Alexandru Ioaniţiu, șeful Marelui Cartier General, atenționează şi precizează: „Agenţi inamici lucrează în spatele frontului încercând acte de sabotaj, procurând inamicului indicaţiuni sau informaţiuni şi dedându-se chiar la acte de agresiune faţă de ostaşii izolaţi. Populaţia evreiască este părtaşe la această acţiune. Domnul general Antonescu, cu ocazia vizitei pe front, a atras atenţia comandanţilor de mari unităţi asupra vigilenţei pazei spatelui şi a dat ordin ca toţi cei care acţionează pe orice cale contra Armatei şi contra intereselor Ţării să fie executaţi pe loc. Daţi ordin tuturor comandanţilor din subordine să fie fără cruţare faţă de cei găsiţi vinovaţi de spionaj, sabotaj, dezordine sau orice alte acte înregistrate contra Armatei şi contra Ţării".
- La Iaşi, evenimentele se derulează dramatic, „indivizi rămaşi necunoscuţi" - după cum consemna colonelul Dumitru Captaru, prefectul judeţului Iaşi -, trăgând focuri de armă asupra militarilor aflaţi în drum spre front (cercetarea efectuată, ulterior, a depistat în podurile unor locuinţe simulatoare): „S-au arestat şi dus la Chestură până la această oră - continuă Dumitru Captaru -, circa 3.000 de inşi, în marea majoritate evrei, care sunt triaţi, rămânând până în prezent încă 1.000 în curs de triere. Cele mai multe arestări s-au făcut de patrulele germane... Soldaţii germani şi români continuă a aresta şi maltrata populaţia evreiască... Câţiva derbedei civili s-au dedat la jefuirea caselor evreilor arestaţi... Soldaţii germani sunt foarte îndârjiţi şi maltratează pe evrei. Sunt câţiva evrei împuşcaţi de germani. Domnul general Stavrescu (comandantul Diviziei 14 infanterie - n.n.) a venit în persoană la Chestură pentru a linişti pe soldaţii germani care se ocupă de arestarea evreilor. Am cerut domnului general Stavrescu să intervină pe lângă Comandamentul german pentru a retrage patrulele de poliţie germană".
- În concordanţă cu scopul războiului românesc, ziarul „Evenimentul Zilei" publică articolului „Nistrul - linie de apărare a Europei".„Hotarele așezate atunci de Ștefan cel Mare sunt hotarele naturale, linia geopolitică a pământului peste care acest neam are și etnic și istoric dreptul să fie stăpân".
- Pentru a preîntâmpina producerea unor atentate sau sabotaje şi a micşora riscurile unui atac aerian, Comandamentul Militar al Capitalei nu aprobă defăşurarea finalei Cupei României la fotbal, între echipele F.C. Rapid şi Unirea Tricolor.

30 iunie 1941.

- Pe front se desfăşoară acţiuni de importanţă locală, prioritare fiind activităţile pentru reorganizarea dispozitivelor de luptă în vederea viitoarei ofensive.
- În conformitate cu concepţia generală, Armata 4 precizează, prin Instrucțiunea operativă nr. 1, că în prima fază a ofensivei Armate 11 germane, marile unităţi din subordine aveau misiune de „fixare, prin atacuri demonstrative şi foc pe tot frontul, în zonele cele mai favorabile, creându-şi în acelaşi timp condiţii favorabile pentru înaintare". Ulterior, urmau să atace cu efortul la flancul stâng şi centru, asigurând, în acelaşi timp, flancul drept al armatei germane.
- Intuind viitoare ofensivă germano-română, trupele sovietice sunt foarte active, presând mereu în capetele de pod.
- Pentru îmbărbătatea militarilor din subordine, generalul Gheorghe Stavrescu, comandantul Diviziei 14 infanterie, li se adresează astfel: „Ceasul nostru a sosit! O clipă numai și vom trece Prutul alături de bravii noștri camarazi germani, năpustindu-ne asupra călăilor sângeroși care un an ne-au schingiuit frații și pângărit sfântul pământ al Basarabiei".
- Incursiunea unei subunităţi din Regimentul 13 infanterie dincolo de Prut, în sectorul Zăgărancea, este descrisă astfel în Jurnalul de operaţii al unităţii: „Pentru această acţiune (obţinerea de informaţii despre inamic - n.n.) este nevoie de oameni curajoşi şi buni înotători. În mod voluntar s-a desprins din rânduri sublocotenentul de rezervă Chiriac Traian din Compania cercetare, care ia asupra sa această misiune. A pornit în amurgul serii spre Prut, cu 12 oameni din aceeași companie, iar la miezul nopții, goi, s-au aruncat în Prut, cu ofițerul în frunte și au ajuns la malul opus fără să fie simțiți. Pentru a nu fi ușor observați și descoperiți, la ajungerea pe malul basarabean, s-au uns cu noroi și astfel au cotrobăit satul Zăgărancea, încinși cu o curea de care erau agățate multe grenade. În sat, nici țipenie de om; la marginea de est însă un bolșevic adormit în post. Ca primă grijă, l-au prins de gât pentru a nu da alarma, însă așa de tare l-au strâns că a murit pe loc. Drumul mai departe l-au făcut târâș, căci de cu ziuă se observase că acolo aveau o poziție întărită. Aici însă erau de veghe mai mulți bolșevici, care au dat alarma deschizând un foc viu. Pentru a le descoperi poziția și forțele, ai noștri s-au răspândit, au deschis foc de grenade, și astfel inamicul s-a trezit din somn s-a alarmat întreaga poziție descoperindu-și rezistențele. De luptat cu ei nu mai era posibil și nici prevăzut în misiune astfel că zmeii o porniră ușor înapoi și din nou înot veniră pe malul nostru, însă mai puțin trei: sergentul Șiștac Alexandru, caporalul Roșca Constantin și caporalul Costin T. Erau primele jertfe ale regimentului pe altarul patriei Aceste suflete au murit însă cu onoarea de a fi simțit cei dintâi sub picioarele lor, pământul Basarabiei, ce ne chema. Informațiile aduse au fost foarte prețioane și exploatate cu folos de marea unitate".
- Pe lângă consemnarea a numeroase fapte de arme deosebite, documentele timpului menţionează şi greşeli de conducere şi execuţie: colonelul Vasile Mihăescu, comandantul Grupării de artilerie a Diviziei 1 gardă, este înlocuit cu colonelul Constantin Lupescu pentru „lipsă de legătură cu infanteria în luarea măsurilor impuse de împrejurări în acţiunea de la Oancea"; unora dintre militarii Companiei 11 din Regimentului 1/2 vânători, care n-au avut tăria să reziste în capul de pod de la Bogdăneşti, li se aplică sancţiuni corporale (din ordinul comandantului Regimentului).
- Documentele zilei se referă şi la starea de spirit a militarilor. Alături de „un mare entuzism şi dorinţă de răzbunare" (Armta 4), se constată şi „o stare de îngrijorare şi nemulţumire din cauza scumpirii excesive vieţii, precum şi din cauza lipsei de pe piaţă a a o parte din alimentele de prim necesitate" (Corpul 3 armată). Îngrijorare a produs şi întârzierea plăţii „ajutorului familiilor concentraţilor".
- De la începutul războiului, armatele 3 și 4 române au pierdut 442 de militari uciși, 659 răniți și 374 dispăruți.
- „Evenimentele" de la Iaşi se încheie tragic, Preşedinţia Consiliului de Miniştri anunţând executarea „500 iudeo-comunişti, care trăseseră focuri de arme din case asupra soldaţilor germani şi români" (făra a se putea dovedi acest lucru). Concomitent, 2.500 de evrei au fost luaţi de la chestura Poliţiei, duşi la gară şi îmbarcaţi în 39 vagoane de marfă, trenul fiind dirijat spre Roman, apoi înapoi spre Târgu Frumos, unde, la dechiderea a cinci dintre vagoane au fost găsiţi doar 240 supravieţuitori. Alţi 1 974 de evrei au fost închişi în 19 vagoane de marfă (supraîncărcate), din care 1 198 au decedat, într-un timp foarte scurt, până la Podul Iloaei. Calvarul celor închişi în cele două trenuri, în acea zi toridă de vară şi a lipsei celor mai elementare condiţii de transport, a fost de neimaginat (drama evreilor din cele două „trenuri ale morţi" nu s-a sfârşit).
- Indiferent dacă a fost iniţiat/provocat şi de structuri specializate germane, pogromul/masacrul de la Iaşi a fost de neacceptat, incalificabil, crimele fiind condamnate de Ion Antonescu: „Nu este admisibil ca fiecare cetăţean sau fiecare soldat să-şi asume rolul de a soluţiona problema evreiască prin jaf şi masacre. Prin asemenea procedee arătăm lumii că suntem un popor nedisciplinat şi necivilizat şi punem autoritatea şi prestigiul statului într-o lumină cu totul neplăcută. Opresc dar cu desăvârşire orice acţiune pornită din iniţiativă individuală şi fac răspunzătoare autorităţile militare şi civile de executarea acestui ordin. Crime de asemenea natură constituie o pată ruşinoasă pentru neamul întreg şi ele trebuie plătite mai târziu de către alte generaţii decât aceea care le-a comis. Cei care se vor abate ori s-au abătut de la ordinul de mai sus vor fi daţi în judecată şi li se va aplica sancţiunile cele mai severe prevăzute de lege". (General Ion Antonescu, 4 iulie 1941).