Pentru o mai largă şi bună înţelegere a articolului, reproducem un fragment din Proclamaţia Regelui Mihai citită la „Radio România” în seara zilei de 23 august 1944:
„Români,
În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu Poporul Meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea Ţării de la o catastrofă totală:ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Un nou guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile ne-au garantat independenţa Ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită.[…] Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre libere luate şi care nu atinge drepturile nimănui este un duşman al Neamului nostru. Ordon Armatei şi chem Poporul să lupte prin orice mijloace şi cu orice sacrificii împotriva lui. […] Cu deplină încredere în viitorul Neamului Românesc, să păşim hotărâţi pe drumul înfăptuirii României de mâine, a unei Românii libere, puternice şi fericite.
Mihai I, Regele României”. Minciuni, dezinformare, manipulare, trădare! Regele nu avusese nicio înţelegere cu nimeni. Era „prea mic pentru un război atât de mare”! Între 23 august şi 12 septembrie 1944, România a avut ca inamici atât U.R.S.S., cât şi fostul aliat, Germania. La încheierea Tratatului de armistiţiu din 12/13 septembrie 1944, când Lucreţiu Pătrăşcanu l-a întrebat pe Molotov de ce condiţiile impuse de Aliaţi României sunt mult mai dure decât cele oferite Mareşalului Antonescu, Molotov i-a răspuns: „Mareşalul Antonescu reprezenta România! Voi nu reprezentaţi pe nimeni!”. Aliaţii nu recunoscuseră nedreptatea Dictatului de la Viena iar ordinul regelui dat ostaşilor români de a nu opune rezistenţă Armatei Roşii a avut ca urmare peste 170.000 de militari români, luaţi prizonieri de trupele sovietice. Puţini dintre aceştia s-au mai întors la familiile lor. Ce a urmat în ţară se poate vedea şi din textul care urmează. (Redacţia ART-EMIS).
La 23 august 1944, jandarmii constănțeni au luat cunoștință despre încetarea ostilităților cu U.R.S.S. și întoarcerea armelor împotriva Germaniei. Până la 27 august vor participa alături de militarii din Divizia 9 Infanterie la dezarmarea trupelor germane din Dobrogea.
La 28 august 1944, odată cu intrarea trupelor sovietice în Constanța, din ordinul comandantului garnizoanei militare Constanța, Inspectoratul de Jandarmi, comandat de locotenent colonelul Iordan Grigore și Legiunea de Jandarmi Constanța, comandată de colonelul Stoicescu Nicolae, părăsesc localitatea, începând cu ora 17. Din cauza aglomerației de trupe sovietice și române din Basarabi, cele două structuri de jandarmi își vor stabili reședința în localitatea Galeșu, comuna Poarta Albă.Ulterior, la 12 octombrie 1944, acestea își vor muta sediul în Basarabi.
- La 16 septembrie 1944, Inspectoratul și Legiunea de Jandarmi Constanța vor depune jurământul de credință Regelui Mihai, iar jandarmii din teritoriul rural îl vor depune în garnizoanele respective.
- Începând cu 1 octombrie 1944, încep să apară incidente între ostașii sovietici și jandarmii români. În această zi, un grup de ostași sovietici au devastat primăria comunei General Scărișoreanu, după care au jefuit locuința plutonierului Mititelu Gheorghe, șeful postului de jandarmi, sustrăgându-i suma de 60.000 lei și toate obiectele casnice din locuința acestuia. În noaptea de 1/2 octombrie 1944, trei ostași sovietici au intrat în localul postului de jandarmi Castelu, de unde au furat efectele jandarmilor și o armă Manlicher, pe care au distrus-o și aruncat-o în curtea școlii.
- La 27 octombrie 1944, primarul comunei Năvodari, pensionarul militar Onea Ștefan, a fost împușcat mortal de un subofițer sovietic.
- La 20 noiembrie 1944, la orele 4 dimineața, un grup de marinari sovietici au atacat postul de jandarmi Cumpăna, cu focuri de armă, împușcându-l mortal pe plutonierul Botoș Constantin și rănind grav pe sergentul major Horobăț Dumitru, după care au jefuit locuința șefului de post, furându-i suma de 400.000 lei și mai multe obiecte personale.
- În noaptea de 29/30 iunie 1945, orele 23.00, doi ostași sovietici înarmați cu pistoale mitralieră au sosit în comuna Basarabi cu un autoturism la locuința cetățenului Cioc Gheorghe pentru al jefui. Neavând ce lua din casă, au luat în autoturism pe Cioc Gheorghe și pe soția acestuia, Victoria, plecând spre Constanța. În dreptul satului Valea Seacă, l-au dat jos din mașină pe acest cetățean, împușcându-l mortal. În comuna Valu Traian autoturismul s-a tamponat cu camionul sovietic nr.83903. Femeia, profitând de învălmășeală, a scăpat cu fuga. Cei doi soldați sovietici au remorcat autoturismul de camion și au plecat la Constanța. Șeful postului de jandarmi Basarabi a raportat incidentul eșaloanelor superioare.
- La 30 iunie 1945, plutonierul major Pop Dumitru, șeful secției de jandarmi Negru Vodă, ridicând drepturile de soldă pentru subofițerii secției pentru luna mai, în sumă de 670.665 lei, de la Legiunea de Jandarmi Constanța, neavând cu ce se deplasa la formațiunea sa, a rămas în oraș, urmând a pleca a doua zi. A luat masa într-un restaurant din oraș și la ora 21.30 a plecat spre sediul Legiunii de Jandarmi. Pe drum a fost atacat de doi soldați sovietici care au încercat să îi ia valiza cu bani. Subofițerul s-a opus, dar a fost lovit cu o rangă de fier peste piciorul drept, fiind jefuit de toți banii, pistol și diferite acte ce poseda asupra sa. Subofițerul a fost internat în Spitalul Militar Constanța, iar agresorii nu au putut fi descoperiți.
Toatea aceste violențe, comise de ostașii sovietici eliberatori, s-au soldat cu morți, răniți și importante pagube materiele pentru structurile de jandarmi constănțene.
Dintr-un comunicat al Ambasadei Federației Ruse la București, publicat în decembrie 2018, aflăm că soldaților sovietici le-au fost interzise acțiuniule violente și jafurile , împotriva populației civile, prin ordinal comandantului suprem I.V. Stalin „Cu privire la inadmisibilitatea atitudinii dure față de populație” care în esență prevedea următoarele: „Ofițeri și ostași ai Armatei Roșii! Ne îndreptăm spre țara inamicului. Fiecare trebuie să-și păstreze stăpânirea de sine, fiecare trebuie să fie curajos... Populația rămasă în zonele cucerite, indiferent dacă este vorba de germani, cehi sau polonezi, nu trebuie să fie supusă abuzului. Vinovații vor fi pedepsiți în conformitate cu legea marțială. În teritoriul cucerit, relațiile sexuale cu sexul feminin nu sunt permise. Cei vinovați de violență și de viol vor fi împușcați”.
Având în vedere acest ordin extrem de dur, violențele, omorurile și jafurile comise de ostașii sovietici „eliberatori” împotriva jandarmilor constănțeni nu ar fi trebuit să se întâmple. Varianta că ostași sovietici eliberatori să nu fi cunoscut prevederile acestui ordin trebuie exclusă, niciun comandant sovietic neîndrăznind să nu prelucreze ordinul comandantului suprem. O explicație a comportamentului ostașilor sovietici eliberatori ar consta în faptul că acest ordin să fi fost emis după intrarea trupelor sovietice în România. În comunicatul Ambasadei federației Ruse, nu se specifică data emiterii ordinului lui I.V.Stalin, iar in cadrul acestuia nu există nicio referire la cetățenii români. O altă explicație ar putea consta în faptul că în ordinul lui I.V.Stalin se făcea referire doar la teritoriile cucerite, pe când România era un teritoriu „eliberat” de ostașii sovietici. Trebuie ținut cont deasemenea de faptul că ordinul făcea referire doar la relațiile cu civili, nu și la cele cu militarii, până mai ieri adversari, deveniți peste noapte aliați.
Singura certitudine o reprezintă faptul că violențele, omorurile și jafurile înpotriva jandarmilor constănțenieni au existat, ele fiind consemnate în „Istoricul Companiei de jandarmi Constanța”, iar vinovații nu au fost descoperiți. Reprezentanții Ambasadei Federației Ruse, care susțin că astfel de fapte nu au fost comise de ostașii sovietici pe teritoriul României, pot consulta acest document la Serviciul Județean Constanța al Atrhivelor Române, fondul Prefectura Constanța, dosar 66, Legiunea de Jandarmi Constanța, 1914-1948, Fond 162, inventar 169, Istoricul Companiei de Jandarmi cu însemnări zilnice, paginile 81-85.
Aranjament grafic - I.M.
