Mă, nesimțiților! Mă, nerușinaților! Oameni în toată firea, mulți dintre voi cu nepoți și cu părul cărunt, cum vă puteți întâlni cu sutele la un loc ca să comemorați și să deplângeți un masacru pe care voi, adică părinții voștri, l-au inventat! L-ați inventat, pe masacru, masacrul de la Abator, ca să învinuiți cu el niște oameni nevinovați! Nu vă dați seama că în fapt, pentru că nu ați putut învinui pe nimeni în persoană, ați învinuit astfel un popor întreg, făcut vinovat de o crimă oribilă, dezgustătoare, abjectă, crimă pe care numai mintea bolnavă a unor dezaxați o putea imagina!

O minciună de la an la an mai penibilă, pentru toată evreimea

Iar acum, după 77 de ani, voi, alți dezaxați, demni urmași ai unor părinți netrebnici, comemorați crima inventată jucând comedia ieftină a emoției cu greu stăpânite, știind bine fiecare dintre voi că-i o minciună totul! O minciună de la an la an mai penibilă, mai murdară, mai compromițătoare nu numai pentru participanții năuci sau sperjuri prezenți la comemorare, ci pentru toată evreimea care știe de voi că vă adunați să comemorați minciuna cea mai urîtă din câte minciuni ați scornit de când vă știe lumea! Chiar nu se găsește niciun evreu să vă bată obrazul? Să vă tragă măcar de mânecă?!

Teatru! Teatru de cea mai josnică speță, jucat nu de actorii de pe scenă, ci de de spectatorii din sală!... Vă întreb, mă, lepădăturilor ce sunteți, în foaier, înainte de bâlciul din program, cum v-ați uitat unii altora în ochi?! V-ați făcut cu ochiul complice și v-ați șoptit la ureche bancuri cu „Abatorul", cum a fost și povestea cu „carne cusher", pusă pe seama legionarilor!... Umor legionar? Nu se cunoaște această speță de umor! Dar despre umorul evreiesc cine nu știe?!

A avut un asemenea umor scenaristul care a introdus în mizerabilul scenariu al pogromului acest detaliu: plăcuța cu „carne cusher"! Pute a evreu prostănac până în Lipscani! Imbecilul nu și-a dat seama că prin acest detaliu s-a dat de gol făcătura că nu aparține legionarilor, ci unor evrei plini de umor și de voie bună! Deh, ce-i durea să se mai joace de-a „pogromul de la Abator"?! Și să mai adauge un episod! Episodul „carne cusher"!

Minciunii canonizate prin relatări în ediție revăzută și adăugită ai „pogroamelor carpato-danubiene"

Ca om al textelor, priceput în a identifica autorii de texte nesemnate, acest episod m-a lămurit din prima clipă: autor evreu, de după 1944, probabil unul dintre autorii realist-socialiști, practicanți nestingheriți și bine plătiți ai minciunii canonizate!
Pun rămășag cu oricine că acest „detaliu", cum că legionarii, cinici și sadici cum îi știm, au pus plăcuța „carne cusher" pe cadavrele evreilor asasinați la Abator, a apărut în „relatările" de după 1944. Relatări în ediție revăzută și adăugită de istoriografii kominterniști ai holocaustului, ai pogroamelor carpato-danubiene...

Ca român, am toate motivele să mă simt profund șocat și îndurerat! Să mă simt agresat de acuzațiile voastre tembele și iresponsabile! Să mă simt în drept să vă cer socoteală pentru aceste minciuni ticăloase, criminale! Minciuni care au făcut victime printre oameni nevinovați, care au adus în fața plutonului de execuție români dedicați binelui și adevărului, Patriei lor. Români care nu v-au făcut niciun rău! Nu aveți nicio mustrare de cuget?!... Nici pic de rușine?!...

Cum l-ați convins pe marele Albulescu să se prostitueze la bătrâneţe?

Au trecut așadar 77 de ani de când ați inventat „pogromul de la Abator". Și de la an la an, în loc să răspundeți civilizat celor care vă contrazic, vă combat și aduc zeci de dovezi în sprijinul contestației lor, în loc să vă angajați cinstit, bărbătește, într-o dezbatere publică, transparentă, pe tema „Abator ianuarie 1941", voi refuzați orice dialog și o țineți ca gaia mațul cu evreii atârnați în cârlige! Ba mai convocați în ceata de mincinoși și evrei care, altminteri, ar fi meritat toată dragostea românilor! Precum Mircea Albulescu, amărîtul, jalnicul „Mircea", care-și amintea mai an cum, hoinărind el la şase ani prin Bucureștiul asediat de legionari, a ajuns și la Abator, ba a intrat și în incinta Abatorului, tot la şase ani, să fie martor la masacru![1]... Cum l-ați convins pe marele Albulescu să se prostitueze în halul ăsta?! Cum de l-ați lăsat s-o facă?!... Care este idiotul lider al Comunității Evreiești care l-a convins să facă acest gest degradant! De pe urma căruia mai toți admiratorii marelui actor au ajuns să-l disprețuiască?! Cu regrete sincere, desigur!...

Mă, nesimțiților, mă, nerușinaților! Să nu vă prind la anul că nu mă invitați și pe mine la comemorare! Poate așa o să pricep ceea ce nici până azi n-am înțeles: cum de puteți fi așa de ticăloși?! Toți! Fără excepție! Cum de vă mai rabdă Dumnezeu?! Cum de nu s-a prăbușit acoperișul Teatrului Evreiesc de Stat peste voi?!
autor

Nota redacţiei: Un comentariu iresponsabil apărut într-unul dintre cotidianele centrale[2] demostreză încă o dată nocivitatea intruziunilor amatoriceşti şi deloc dezinteresate în domenii pentru care semnatarii nu sunt calificaţi. Prin acuzaţii nefondate şi calomnioase la adresa întregului popor român semnatara se buluceşte să-şi demonstreze incompetenţa crasă şi condamnabilă: „Prin spectacolul « Bucureşti 41 - Tur Retur », (duminică, 21 ianuarie 2018) Teatrul Evreiesc de Stat comemorează şi omagiază victimele. Pogromul legionar de la București se ascunde în pliurile memoriei orașului între alte episoade de violență urbană, pentru că memoria ne defineşte prezentul şi reflectă identitatea noastră ca popor".
„[...] în, Istoria loviturilor de stat din România, vol. 3, Cele trei dictaturi, Alex Mihai Stoenescu afirmă: « Crimele de la Abator au fost făcute în altă parte, câteva cadavre au fost aduse intenţionat acolo, agăţate în carligele pentru carne şi li s-a atârnat o pancardă pe care fusese scris în batjocură « carne casher ». Este important de subliniat că la aceasta scena au ajuns primii fotoreporterii publicatiilor germane acreditate la Bucuresti sub conducerea spioanei Edith von Koller, înainte ca autorităţile să afle de caz. [...] Cercetarile Procuraturii au demonstrat că a fost vorba de o înscenare »"[3].
În acelaşi „diapazon" o „mărturie" după ureche este prezentată ca fapt autentic de „Adevărul": „Mărturii emoţionante ale evreilor care au fost victime ale pogromului sunt strânse într-o broşură realizată de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Comunitatea Evreilor din Bucureşti şi Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, publicată la data comemorării a 77 de ani de la masacrul de la Jilava şi pogromul de la Bucureşti"[4].
Fapt real şi de necontestat, este că până în acest moment (ianuarie 2018), deşi s-a afirmat că fotografiile de atunci ar fi fost reproduse în „întreaga lume", nu a putut fi descoperită şi publicată nicio fotografie cu oameni agăţaţi în cârlige la abator. Imaginile ar fi umplut ecranele televizoarelor şi paginile publicaţiilor de can-can. Absolut niciuna ! Atunci ?!

------------------------------------------------
[1] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/mircea-albulescu-am-vazut-cu-ochii-mei-evrei-agatati-in-carlige-la-abator
[2] https://www.cotidianul.ro/comemorarea-77-de-ani-de-la-masacrul-de-la-jilava-si-pogromului-de-la-bucuresti/
[3] https://mizeriaistoriei.wordpress.com/2013/01/12/masacrul-de-la-abator-anatomia-unei-abjectii-8/
[4] http://adevarul.ro/news/bucuresti/marturii-infioratoare-despre-pogromul-bucuresti-devenit-ion-antonescu-complice-uciderea-evreilor-1_5a65de1cdf52022f75c1f7fd/index.html