De la Serviciul Special de Informaţii și Serviciul de Informaţii al Ministerului de Război (S.I.M.R.) la Direcția Generală a Securității Statului

Eugen Cristescu s-a străduit să satisfacă exigenţele în domeniul informaţiilor impuse de necesităţile de război. A reorganizat S.S.I.-ul , luând ca model structurile moderne de Intelligence ale perioadei, de la care a adaptat, la mentalităţile, condiţiile şi posibilităţile româneşti, tot ce s-a putut. Sunt multe evenimente majore ale anilor 1940-1944 în care S.S.I.-ul s-a implicat acţionând în direcţia apărării interesului naţional şi ne putem referii la opoziţia faţă de mişcarea legionară, prin informările pentru stoparea şi neutralizarea rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941; sprijin în secret a Comunităţii evreieşti; colaborarea informativă de pe poziţii egale cu Abwerul- Servicul de Informaţii al Armatei Germane; aflarea datei raidului american asupra Ploieştiului - 1 august 1943 -, cu o săptămâna înainte ca acesta să se producă, dar şi contactul cu serviciile secrete anglo-americane şi protejarea până la incheierea războiului a ofiţerilor britanici din grupul „Autonomus", care fuseseră paraşutaţi în decembrie 1943 şi arestaţi imediat, protejarea unor personalităţi politice româneşti din opoziţie, dar şi pe liderii din afara opoziţiei: Petru Groza, Ioan Gh. Maurer, Mihai Beniuc (chiar angajat în S.S.I. pentru a nu fi trimis pe front).

Operaţiunea „Autonomus" planuită de britanici a facut parte din acest plan. Acesta a avut loc între 23 decembrie 1943 si 23 august 1944 si s-a dovedit o operatiune de success. Serviciul Special de Informatii a aflat imediat de prezenta a trei ofiteri britanici pe teritoriul Romaniei, care faceau parte din acest plan. Directorul SSI, Eugen Cristescu a avut acordul maresalului Ion Antonescu pentru a asigura ofiterilor britanici conditii speciale de detentie. Eugen Cristescu i-a lăsat sa stabilească legatura radio cu Comandamentul Militar de la Cairo. De asemenea Cristescu i-a protejat pe ofiterii britanici de Servicile Secrete Germane care doreau capturarea lor.

După 23 august 1944, Eugen Cristescu a distrus mai multe dosare, apoi s-a refugiat cu o mare parte din arhiva sa în comuna Bughea, din judetul Muscel, unde a şi fost arestat, pe 24 septembrie 1944. Transferat în U.R.S.S., a fost îndelung anchetat, iar in 1946 - condamnat la moarte. Prin decret regal, şi la intervenţia lui Lucreţiu Pătrăşcanu, pedeapsa i-a fost comutată în munca silnică pe viaţă. Oficial, a decedat pe 12 iunie 1950, în Penitenciarul Văcăreşti la numai 55 de ani.

Serviciului Special de Informaţii după 23 August 1944 și noua sa titulatură Serviciul de Informaţii al Ministerului de Război (S.I.M.R.).

După evenimentele din august 1944, Cristescu părăseşte conducerea S.S.I., preluată temporar de Traian Borcescu, şef al Secţiei II Contrainformaţii. Colaboratorul lui apropiat, lt.colonelul Traian Borcescu, şeful Secţiei a II-a Contrainformaţii, fusese chemat cu câteva luni înainte la M.St.Major, unde i se ceruse cooperarea, fără ştirea lui Eugen Cristescu, la pregătirea momentului când urma să se producă marea cotitură în politica şi strategia militară a statului român. În dimineaţa zilei de 23 august 1944, Traian Borcescu - aşa cum a declarat ulterior - a fost informat despre cursul pe care aveau să îl ia evenimenele.

La conducerea Serviciul Special de Informaţii a urmat pentru o scrută perioadă între 25 august şi 19 septembrie 1944, generalul Victor Siminel care a îndepinit funcția de director general al Serviciului Special de Informații în acest scurt interval de timp. Apoi primește alte însărcinări importante: șef al delegației militare a Înaltului Comandament Român în Comisia de redactare a Armistițiului, șef al Comisiei militare române de legătură cu Comisia Aliată de Control, iar din septembrie 1947 este consilier militar în Comisia Interministerială pentru executarea Tratatului de Pace, funcție pe care o deține până la trecerea sa în cadrul disponibil (1 ianuarie 1948). Noul director nu a făcut altceva decât să conducă activitatea informativă şi contrainformativă a S.S.I. în formula convenită în august 1944. La jumătatea lunii septembrie, din ordinul Comandamentului sovietic s-au sigilat aparatele de radio din dotare. În consecinţă, activitatea externă, precum şi legăturile între centrele Serviciului şi rezidenturile interne au fost paralizate. Este primul amestec brutal al sovieticilor în activitatea S.S.I. Asemenea practici se vor repeta prin arestarea abuzivă a unor cadre şi agenţi care făcuseră parte din structurile informative ale Frontului de Est.Trebuia să se treacă astfel la o reorganizare care să corespundă acestor condiţii.

Sarcina de a reorganiza S.S.I. i-a revenit Ministerului de Război, care luase iniţiativa unui proiect de lege înaintat la 10 septembrie 1944. Peste patru zile regele Mihai a semnat Decretul-lege 158 în baza căruia Serviciul Special de Informaţii trecea de la Preşedinţia Consiliului de Miniştri la Ministerul de Război. În ce priveşte organizarea, funcţionarea şi stabilirea atribuţiilor Serviciului, acestea urmau să fie determinate prin decizie ministerială.

Colonelul Ion Lissievici povesteşte în lucrarea sa memorialistică faptul că la 12 septembrie 1944, chiar în ziua când la Moscova se parafa Convenţia de Ar¬mistiţiu între România şi Naţiunile Unite, a fost chemat de generalul Mihail Racoviţă - ministrul de Război. Cu acea ocazie i s-a adus la cunoştinţă că Ministerul de Război urmează să-i încredinţeze funcţia de director general al S.S.I., fapt pentru care îi lăsa la dispoziţie 10 zile pentru a se documenta în vederea reorga¬nizării instituţiei în conformitate cu noile condiţii social-politice interne. „Începând de a doua zi am discutat cu fiecare şef de secţie în parte propunerile făcute şi am căzut de acord asupra unei organizări a secţiei respective cum şi a activităţii ce urma să desfăşoare în viitor. Rezultatul acestor discuţii a fost concretizat într-o serie de scheme şi grafice, însoţite de detaliile scrise strict necesare" - menţionează colonelul Ion Lissievici.

Conducerea Ministerului de Război a fost de acord cu noua schemă organizatorică şi cu misiunile informative fixate fiecărei secţii, fapt pentru care a elaborat decizia de numire a colonelului Ion Lissievici la conducerea Serviciului de Informaţii (noua denumire a S.S.I.) trecut în subordiea Armatei, începând cu data de 20 septembrie 1944. Din păcate, Lissievici va ocupa acest post o perioadă foarte scurtă de timp, din septembrie 1944 până în decembrie 1944, când va fi schimbat din funcţie (Director general al S.S.I. - Serviciul Special de Informaţii - 25 septembrie 1944 – 25 decembrie 1944).

Motivele care ţin de această schimbare sunt complexe şi au la bază noua orientare a Romaniei de după 1944 şi implicit schimbarea legăturilor cu U.R.S.S. În acest sens, trebuie precizat faptul că superiorii din serviciile sovietice au interzis Serviciului de Informaţii românesc orice legătură externă, procedând in acelaşi timp la numeroase arestări de cadre. Lissievici reacţionează, întocmind un raport către ministrul de război prin care prezintă situaţia „funcţionarilor timoraţi prin măsurile privative de libertate ce s-au luat de către organele sovietice", argumentând totodată că acest fapt afectează grav prestaţia şi randamentul serviciului. Din acest moment, Lissievici devine un personaj incomod, care trebuie înlăturat din structurile superioare ale serviciului, pentru serviciu urmând o serie de schimbari pâna la dispariția sa.

Astfel, Serviciul Special de Informaţii a fost trecut în subordinea Ministerului de Război, prin Decretul nr 158 din 15 septembrie 1944 schimbându-i-se şi denumirea în Serviciul de Informaţii al Ministerului de Război (S.I.M.R), devenind dintr-un serviciu național unul departamental - ministerial. Revenirea S.S.I. în subordinea Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, a fost legiferată prin Decretul-Lege nr 1264 din 18 aprilie 1945 iar structura și misiunile au fost stabilite prin Decizia Ministerială nr 79 din 27 aprile 1945 revenind la denumirea consacrată Serviciul Special de Informaţii, cu sarcini de informații externe si contraspionaj, dar funcționând în paralel pană în 1951 cu nou înfințata Direcţie Generală a Securitătii Poporului după model sovietic (înfințată în 1948). Acest lucru sigur pregătea desfințarea sa în 1951 prin includerea în Direcția Generală a Securității Statului, prin Decretul -Lege din 2 aprilie 1951.

Bibliografie

- Expunere asupra Serviciilor de Informaţii ale Armatei. Istoric, întocmit în 1934 de Mihail Moruzov, în Mihail Moruzov şi frontul secret, Editura Elion, Bucureşti, 2004;
- Cristescu Eugen, Organizarea şi activitatea Serviciului Special de Informaţii, în Cristian Troncotă, Eugen Cristescu. Asul serviciilor secrete româneşti. Memorii (1916¬1944), mărturii, documente, prefaţă de Dan Zamfirescu, Editura R.A.I., Bucureşti, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, f.a., p. 131-223;
- Cristian Troncotă, Omul de tainâ al mareşalului, Editura Elion, Bucureşti, 2005
- Cristian Troncotă, Torţionarii. Istoria serviciilor de informaţii şi securitate ale regimului comunist din România (1948-1964), Editura Elion, Bucureşti, 2006;
- Cristian Troncotă, Duplicitarii. O istorie a serviciilor de informaţii şi securitate ale regimului Comunist din România (1965-1989), Editura Elion, Bucureşti, 2003.
- Cristian Troncotă, România şi frontal secret 1859 – 1945, Editura Elion 2007.
- Cristian Troncotă, Momente și Personalități din Istoria Serviciilor Secrete Românești (1924-1989), Editura Elion, București , 2017 .
- Tănase Tiberiu, Serviciile de informaţii româneşti în timpul primului râzboi mondial în revista Historia nr. 78, iunie 2008, pp. 26- 33.
- Tănase Tiberiu, SSI în timpul celui de al II lea Râzboi Mondial- adaptarea la conditiile de război, în revista Historia nr. 80, august 2008, pp.32-38.
- Tănase Tiberiu , Personalităţi ale frontului secret în istoria serviciilor de informaţii româneşti în Ion Lissievici - Intelligence nr 19 martie- mai 2011.
- Tiberiu Tănase, Ioan Codruţ Lucinescu, Mărturii importante despre momentul 23 august 1944 din Memoriul de activitate al lt.col. Traian Borcescu, şeful Secţiei a II Contrainformaţii din cadrul Serviciului Special de Informaţii (SSI ) director general-interimar al S.S.I. (23-26 august 1944), Revista Intelligence nr 28,dec 2014 –martie 2015,pp. 56-62.