„Avem demnitate şi onoare. Poporul ne-a încredinţat puterea, azi noi i-o dăm înapoi (...). Nu voi participa la o guvernare în care poliţia bate oamenii şi în care ameninţările cu proteste înlocuiesc dezbaterea politică" sunt declaraţiile răspicate făcute nu de preşedintele Traian Băsescu ori de premierul său de suflet Emil Boc în urma amplelor demonstraţii de la Bucureşti, din ianuarie-februrie 2012, ci de premierul Bulgariei, Boiko Borisov, care şi-a dat demisia în urma mitingurilor mamut provocate de creşterea preţului electricităţii. Tot aceste cuvinte, care invocă, în fapt, calităţi definitorii când vine vorba despre un om politic, nu au fost rostite, din păcate, nici de actualul premier după recentele proteste ale celor de la Oltchim, care l-au acuzat dur de minciună, după ce, înaintea alegerilor, ei au fost duşi cu preşul într-un stil specific mahalalei bucureştene, pentru ca, acum, ei, ca şi cei dela C.F.R. Marfă sau TAROM, să fie lăsaţi de izbelişte. Şi asta pentru că guvernanţii noştri, în frunte cu titularul de la Cotroceni, continuând cu cel instalat de el la Victoria în urma unui târg specific geambaşilor de odinioară, au de făcut deconturi unor mai „mari" ai Europei, care se topesc de grija României, dar nu şi a poporului ei! Nu mai amintesc celebra declaraţie a lui Băsescu, potrivit căreia va demisiona în cinci minute în caz de suspendare, întrucât nu suntem la antologia penibilului în politică!

„Puterea nu a fost niciodată scopul meu şi nici nu voi câştiga nimic dacă oamenii ne urăsc."

Nici aceste cuvinte nu au fost rostite, din păcate, de Băsescu, Boc, Ungureanu şi chiar Ponta, întrucât, pe malurile Dâmboviţei, se invocă orice, dar nu şi demnitatea, onoarea, luciditatea, realismul sau, la nevoie, sacrificiul cel mare, pentru o cauză dreaptă şi scumpă concetăţenilor. Să recapitulăm: protestul vecinilor din sudul Dunăruii a fost determinat de creşterea preţului la electricitate cu 13%, în vreme ce, graţie preţioaselor directive primite de la F.M.I., Guvernul Ponta, aflat într-un delirium tremens la posturile de televiziune, ni l-a scumpit cu 10%, în ianuarie a.c., după ce, în septembrie 2012, îl mărise cu 7%, iar în iulie îl va mări iarăşi. Da, premierul Bulgariei, ţară despre ai cărei locuitori unii dintre noi vorbim peiorativ din cauza unui penibil şi regretabil clişeu, a îngheţat salariile bugetarilor şi nu le-a tăiat cu 25%, în vreme ce pensiile au rămas intacte, şi nu supuse unor jalnice ajustări, pe care acum guvernul nu ştie cum să le mai peticească. E drept că o tot face, la TV, actualul premier, care a anunţat de 18 (!?) ori acest lucru, după cum spun cei ce monitorizează apariţiile sale televizate în cascadă, întrucât - sfătuit foarte prost de unii consilieri ce-i concurează pe ai lui preşedintelui - el crede că ţara se guvernează doar de la televizor şi numai prin vorbe! E lesne de observat că, în România, cu preşedintele Băsescu şi cu o criză pe care Guvernul Ponta a preluat-o din mers, disperat după putere şi fără discernământ, nu vom putea nicicând consemna o declaraţie argumentată şi articulată de genul celei făcute în Parlamentul de la Sofia, miercuri, de premierul Borisov, când a demisionat, asumându-şi astfel derapajele Poliţiei în faţa manifestanţilor şi imolările celor doi concetăţeni din Veliko Târnovo şi Varna. Dintr-o atare perspectivă să-i întrebăm pe preşedinte, pe guvernanţi şi pe parlamentari dacă mai ţin minte gestul disperat făcut de Adrian Sobaru de la TVR în Parlament? Inutil. Ei nu se ocupă cu „mizilicuri", care, de fapt, sunt dovezi ale disperării la care a ajuns populaţia din cauza politicii acestora şi celor ce le seamănă leit.

„Noi am făcut maximum pentru a răspunde protestelor. Nu pot să privesc Podul Vulturilor (din Sofia) plin de sânge [...] De patru ani, am făcut ce este mai bine, dar fiecare picătură de sânge vărsat este o ruşine pentru noi!"

Nici aceste vorbe nu le-au rostit preşedintele şi primul miniştru după una dintre serile de cumplită reprimare a protestelor de anul trecut, din Bucureşti, ci tot premierul bulgar Borisov, care îşi justifica demisia guvernului său. Sigur, poate cineva ar spune că e vorba de demagogie, dar până să ajungem la atare gesturi radicale aş vrea să văd şi eu un politician de marcă din România care gândeşte la fel. Dar, dincolo de demisie, prim-ministrul bulgar şi-a asumat şi ideea alegerilor legislative anticipate, formulă de care politicienii români se pare nu numai că nu au auzit, cu atât mai puţin şi să o pună în practică. În fine, tot Borisov spunea că va reduce preţul la electricitate şi va anula licenţa companiei ceheşti CEZ. Aceeaşi CEZ acţionează necontrolată de nimeni şi în România (Olt) şi sunt multe cazuri în care consumatorii sunt profund nemulţumiţi de ea, fără ca vreunei autorităţi din ţară să-i pese. De aceea fac apel la forurile competente să controleze felul în care se comportă această CEZ cu consumatorii români, întrucât cred că, la fel ca în Bulgaria, ar putea exista o asociere de tip mafiot între conducătorii politici şi respectiva companie energetică, ce are profituri uriaşe.