Ce să zic?! Fie și numai simpla recunoaștere a acestei stări de fapt, adică recunoaşterea analfabetismului şi a analfabetismului funcţional, ne dezonorează, atât la nivel de grup social, cât și la nivelul întregului popor! Tot ce ne mai salvează e faptul că și la popoarele civilizate există, zicem noi, analfabeți. Nu însă peste tot! În Anglia, de exemplu, școala este obligatorie și pentru copiii emigranților. Nu duci copilul la școală, în două zile te trezești cu poliția la ușă și cu sancțiunea în plic! Nu cunosc situația în toate țările membre U.E., dar o chestiune este certă: analfabeții din Occident sunt din rândul emigranților neglijenţi cu ei însuşi. Despre acest program?! Este bine venit, însă seamănă cu o găleată de apă scoasă pe jumătate plină, dintr-un ocean pentru a spune că am golit oceanul. Întrebarea numărul unu ar fi: de ce s-a ajuns aici?

De ce analfabetismul a crescut după '89? Apoi, desigur, Inspectoratele Şcolare Judeţene (I.S.J.) au o evidență a celor ce au abandonat școala, așa cum se spune în filmul de prezentare[1], însă, cu siguranță, nu au o evidență a celor ce sunt plesniți de analfabetismul funcțional (las la o parte chiar și pe cei prinși în acest program! Mira-m-aș ca ei să fie altfel, adică să nu mai fie nici analfabeți și nici analfabeți funcționali!). Și iarăși întrebarea: de ce după '89 analfabetismul funcțional, ca procent, a crescut, în rândul absolvenților de învățământ obligatoriu. Dacă suntem sinceri cu noi, o spunem simplu și curat: nivelul de trai a scăzut de la o zi la alta. Numărul celor săraci și foarte săraci este infinit mai mare decât cel de dinainte de '89. În plus, familiile, printr-un concurs de împrejurări de care se face vinovat mai întâi statul român, sunt destrămate. Cine mai este interesat în România de unitatea familiei? Nimeni! Ba mai mult, sunt fel și fel de O.N.G.-uri care militează pentru destrămarea ei, pentru a cădea în derizoriu noțiunea de națiune și mai ales, militează pentru distrugerea credinței.

Marxismul cultural este și manifest și la vedere! Nimeni nu-l vede şi nimeni nu-l aude! Politicienii momentului, de altfel, abia îşi revin la matcă! Mâine, poimâine, nu m-ar surprinde să reactiveze „Ştefan Gheorghiu"! Bun, acum, nu vreau să creadă cineva că înainte de '89 nu exista sărăcie! . Era chiar mai multă decât după 89, mai ales în perioada anilor 1980-1989. Poporul român, atunci, era, probabil, chiar sub unele din popoarele considerate ca fiind lumea a III-a. Toți, ca cetățeni ai acestei țări, împărțeam într-un egalitarism (pe ici pe colo, mai egal decât egalul!), doar sărăcia. Se pare că și astăzi tindem tot spre așa ceva, spre aceleaşi valori! Ce îmi permite să fac această afirmație? Sistemul economic și politic manifest la nivelul întregului popor sistem în care demolarea și ruinarea cetățeanului ce trebuie făcut, neapărat, individ, este parcă unicul obiectiv al clasei politice actuale. Mă întorc la cifra mai scăzută a analfabetismului funcțional de dinainte de '89. Cred că atunci, fie și numai faptul că învățământul era diversificat și, în același timp, clar delimitat :
1 - studii de specialitate în licee teoretic cu profil uman şi profil real și licee de tip industrial, cu profil tehnic;
2 - studii în școli profesionale; îi făcea și pe copii și părinți să decidă funcție de posibilitățile intelectuale ale fiecăruia. Nu oricine promova un examen de admitere la liceu! Apoi, nu toți cei ce promovau acel examen, terminau în același timp liceul! Rămâneau repetenți cu duiumul!

Nu am auzit, ca după 89, să mai fi rămas cineva repetent?! Dacă se întâmplă, profesorul este principalul vinovat și, una, două, sancționat, mai pe românește i se diminuează salariul! Apoi profesorii aveau, repet, atunci, un statut al lor, iar copiii ca și elevi, un altul. Toți respectau, mai de voie, mai de nevoie, regulile. Astăzi, mai puțin! Nu intru în detalii pentru a nu intra în hățișuri ce țin de mizeriile politicianismului! Vreau doar să mai reamintesc faptul că, odată admis în una din formele de învățământ sugerate anterior, trebuia să îți pui (din nou, de voie sau de nevoie!) mintea la contribuție. Ori, tocmai aici, în funcționarea creierului, evident, după puterea lui, stătea și nivelul de înțelegere și, desigur, funcționalitatea celor ce astăzi sunt analfabeți funcționali. Erai la un liceu teoretic, obligatoriu la sfârșitul liceului aveai o cultură generală bine structurată. Terminai un liceu de tip industrial (cumva asemănătoare cu liceele specializate pe matematică -fizică), la sfârșitul studiilor trebuia să știi nu doar bine tot ce ținea de științele exacte, dar trebuia să știi și ceva meserie.

În cadrul școlilor profesionale, educația se concentra spre a cunoaște bine o meserie și din punct de vedere teoretic, și practic! S-a mai făcut așa ceva după '89?! Draci uscați! Și nici dintr-ăia! Astăzi, mergi la școală ca să ai de unde veni! În plus, mirajul diplomelor, și evident, al nemuncii, un fel de lene cosmetizată, a luat mințile tuturor. S-a înființat învățământul particular, dar nu pentru a concura pe cel de stat, ca performanță, cum este în Occident, ci pentru a livra diplome la kilogram și a îmbogății tot felul de borfași care, până în '89 vindeau semințe pe stadioane, făceau speculă cu butelii de aragaz, umpleau brichete, te miri pe unde, și mergeau pe stradă cu pantalonii rupți în tur. Ei, acești mitocani cosmetizați, sunt astăzi bogații României și, de ce nu cei din spatele politicului sau chiar politicul însuși! O parte din cei săraci au sărăcit și mai mult. Așa că, după 28 de ani de „libertate", ne putem mândri cu o segregare socială specifică țărilor din America Latină a anilor '60: bogați, săraci și foarte săraci. Pe ici, pe colo, pentru imagine (mai ales externă) și divertisment, și câte un amețit în clasa de mijloc.

Fără să mai lungim vorba, analfabetismul și analfabetismul funcțional colcăie în mocirla sistemului economic și social, în mocirla politicului. Românul, hâtru din fire, o spune făcând haz de necaz: „cum e turcul și pistolul!". Programele astea cu „întoarcerea la școală", sunt cam tot ce a făcut și Ceaușescu cu alfabetizarea forțată pentru a raporta la O.N.U., sunt un fel de praf în ochi, un fel de a spune că se face ceva și se justifica acel făcut, dacă avem în vedere dimensiunea și consecințele acestor carențe adică dacă avem în vedere carenţele din educaţie şi tot ce se va întâmpla din acest motiv cu poporul român. ...Dar, de cât nimic, bine și atât, chiar dacă eu consider aceste programe cât şi altele, adică mai totul, un fel de timp pierdut!

Statul trebuie să aibă o viziune de tip holistic asupra societății și mai ales o viziune în care să incluzi viitorul poporului, ca ansamblu, și nu una în care viziunea înseamnă petecire de la o zi la alta! Câtă vreme există, chiar la nivel înalt, în structuri de vârf, analfabetismul funcțional, slabe speranțe pentru ceva mai bun! Spun asta, în contextul în care, profesorii, au fost plasați, ca sistem de salarizare, dintr-un dispreț total față de ei, a celor ce sunt putere politică (de oricare fel, de la dreapta la stânga și invers), la partea de jos a grilei. Abia în 2020 un profesor, ajuns în prag de pensie, poate să ia maxim de 2,28 salariul minim pe economie, mai exact, poate lua de 2,28 ori salariul unei femei de serviciu, salariu pe care ea, femeia de serviciu îl ia în prima lună de angajare. Să nu credeți că subestimez munca acestor femei, ba, dimpotrivă, o apreciez, însă ele nu au studii, nu își uzează, la propriu, creierul prin școli, cu examene, cu pregătirea zilnică, pentru a pregăti generații după generații, pentru a le pune corect pe linia vieţii!

Răutatea politicienilor, în marea lor parte, când e vorba de profesori, de educatori, este evidentă! Dacă unii dintre ei abia au trecut dintr-o clasă în alta, și astăzi după ani și ani, tot cred că profesorul e de vină. Având, acum, frâiele puterii în mână, îi joacă în picioare. Vorba lungă, sărăcia omului, zice românul! În Biblie, Ecleziastul, fiul regelui David, o spune altfel! Mă rog, în loc de încheiere: e bine ce faceți în cadrul acestor programe, însă nu încercați să acreditați ideea că poți face anii de învățământ obligatoriu într-o săptămână, două. Apoi, cu acel gram de conștiință cu care formulați programele despre care vorbiți, pentru a obține banii întru susținerea lor (evident a programelor, ca să nu mai adaug și altceva!), spuneți-le pe șleau politicienilor care este situația reală, că ei, după cum se vede, s-au rupt de lume! Trăiesc într-un fel de fantastic personalizat din care mai ies doar când se trezesc la tribunal cu câte un dosar penal. Să mai auzim și de bine!

----------------------------------------------------
[1] Film prezentare rezultate