„Ziua lui Galilei", 15 februarie, omagiată de autor şi de conducerea şcolii dar şi de colegii, ingineri, profesori de matematică, fizică şi chimie care predau la clasele de la secţia italiană şi-au propus să readucă în atenţie personalitatea lui Galileo Galilei într-o mare şcoală tehnică din Romania, Colegiul Tehnic „Transilvania”, împreună cu alţi 1.100 de elevi. În această modernă şcoală românească, comparabilă cu un institut tehnico-industrial italian; există o secţie bilingvă, care, un deceniu i-a învăţat pe alţi 150 tineri români, o altă limbă neolatină. După sărbătorirea „Zilei lui Mihai Eminescu” din 15 ianuarie 2006 - manifestare didactică în patru limbi-printre care şi limba italiană -, ne-am gândit să cinstim memoria unui om ilustru al ştiinţei şi al tehnicii, în acelaşi timp şi un mare literat - comparabil cu Dante Alighieri -, care a contribuit mult la răspândirea limbii italiene. Galileo Galilei - născut la 15 februarie 1564, la Pisa, în Marele Ducat al Toscanei, decedat la Arcetri la 8 ianuarie 1642 - a reprezentat, în mod inovator, împreună cu alte mari personalităţi ale stiinţei: Copernic, Kepler, Newton, Cartesio, ştiinţele fizicii, astronomiei, matematicii şi filosofiei, materii care se studiază în toate şcolile din lume. În special, ştiinţele naturale - sau reale, cum se numesc în România -, sunt studiate şi în Liceul româno-italian „Transilvania,” din Deva, reşedinţa judeţului Hunedoara, care are pe propriul teritoriu ambele capitale ale Daciei: Sarmizegetusa Regia a regelui Decebal, înainte de anul 106 î.C. în munţii Orăştiei, şi lang Hatec în campie Sarmizegetusa Ulpia a Împăratului Traian, după cucerirea unei părţi a Daciei.

Elevii de la secţia italiano-romană au studiat principalele descoperiri galileene şi, în particular, au citit pagina culturală a cotidianului italian „La Repubblica” din 18 martie 2001, unde sunt menţionate aspectele ştiinţifice, filosofice şi religioase legate de istoria personală a lui Galileo Galilei. Acest italian ilustru în ştiinţele naturale din toată lumea a fost obligat de către Biserică să renege oficial heliocentrismul copernican, la 22 iunie 1633. La 31 octombrie 1992, Galileo a fost reabilitat de Papa Ioan Paul al II-lea la Vatican, în faţa Academiei Pontifice a Ştiinţei. Pontiful s-a oprit asupra lipsei de comunicare între ştiinţa şi credinţa catolică şi a deplâns acest fapt care a influenţat în mod dramatic relaţia dintre cele două.Importantă decizie a Papei, este amintită în cartea „Galileo” scrisă de James Reston, republicată şi distribuită în 2003, ca supliment al revistei „Familia Creştină”. În dimineaţa următoare, la 1 noiembrie 1992, ziarul vatican „L’Osservatore Romano” publica un reportaj pe prima pagină cu titlul: „Credinţa nu mai poate intra în conflict cu raţiunea”.În restul lumii scria Reston, tonalitatea nu era la fel de triumfală. Pe prima pagină a ziarului american „The New York Times” apărea titlul : „După 350 de ani Vaticanul afirmă că Galileo avea dreptate, « si muove »”. La rândul său, „Los Angeles Times” scria: „E oficial ! Pământul se învârte în jurul Soarelui! - şi după părerea Vaticanului”.

Între ştiinţă şi credinţă nu ar mai trebui să mai fie conflicte pentru că sunt metode de studiu diferite. Ştiinţele studiază cu metoda galileană a fizicii, cele religioase cu metoda metafizicii, care nu are nevoie să măsoare şi să cuantifice ceea ce studiază. Elevul trebuie să fie ajutat pentru a nu intra într-un conflict de idei între ceea ce studiază la ştiinţele naturale şi ceea ce studiază la religie. Sunt două ferestre spre lume care sunt utilizate pentru a putea observa mai bine atât realitatea cât şi minunata natură prin principiul anthropocentric şi egocentric cum susţin unii cercetători ai Ecologiei umane.

Am devenit un adept al Ecologiei umane, după ce am frecventat cursurile Universităţii din Padova unde pentru 18 ani a predat Galileo Galilei. La Padova, din 1592 până la 1610, Galilei a predat matematică şi a descoperit luneta, craterele lunare, petele solare, rotaţia Soarelui, fazele lui Venus, inelele lui Saturn şi cei patru sateliţi a lui Jupiter: Io, Europa, Ganimede şi Callisto, pe care le dedica familiei Medici din Florenţa, numindu-le „Planetele Medicee”. Pe unul dintre aceştia, Io, sondele spaţiale „Voyager I” şi „Voyager I”, în 1979 au descoperit prezenţa vulcanilor activi. Dogele de Veneţia şi Curia din Padova l-au protejat pe Galilei de ameninţările Bisericii de la Roma şi au sprijinit ideile sale inovatoare prin fraza oficială rostită cu prilejul descoperirii galileene a petelor solare „Le văd şi eu”, pronunţată de Doge în Piaţa San Marco din Veneţia în faţa lunetei îndreptate spre Soare. O autoritate politică cum era Dogele, recunoscând descoperirea galileană a petelor solare, a făcut să cadă dogma mişcării stelelor. În Toscana, în schimb Galileo continuă, cu mari obstacole, ecleziastice, descoperirile deja incepute la Pisa în urmă cu caţiva ani, izocronismul pendulului, acceleraţia gravitaţională, balanţa hidrostatică pentru determinarea greutăţii specifice a corpurilor şi numeroase reguli matematice şi fizice care stau la baza stiinţei moderne.

La Padova, Galileo trăise într-un mediu viu şi stimulant, unde a petrecut cei mai frumoşi 18 ani din viaţă. Catedra de matematică de la Universitatea din Padova a fost cunoscută datorită lui Galileo şi astăzi, mulţi merg acolo pentru a admira vestigiile şi statuile existente în acea faimoasă sală, cât şi pe cea a diplomatului român Constantin Cantacuzino, admirată de directori, profesori şi elevii de la Liceul „Transilvania” din Deva, în aprilie 2004, pe parcursul unei excursii în spaţiul cultural italian, cu ocazia unei vizite la Padova şi la Institutul „Tehnic P. F. Calvi”, fosta şcoală a autorului, la Pordenone, Gualdo Tadino, Roma şi Napoli. În oraşul „Gran Dottori” a lui Giotto şi S. Antonio, Galileo s-a dedicat lecţilor private în afara celor publice şi l-a avut ca prieten pe nobilul politician al Republicii Serenissima din San Marco, Sagredo, în a cărui vilă, la porţile Padovei pe teritoriul actual al localităţii Vigonovo, a creat scrierea sa filosofică „Dialog asupra celor două sisteme ale lumii: ptolomeic şi copernican”, pe care o publică mai târziu. Tot la Padova, Galileo Galilei s-a dedicat printre altele publicării cărţii „Tratatul de fortificare, operaţiile compasului geometric/militar ecc”.

La Florenţa, Galileo a fost constrâns să renege ideile heliocentrice şi nu obţine protecţia acordată în cei 18 ani petrecuţi la universitatea din Padova de către Republica Marinară din Venezia, numită şi Republica Serenissima din San Marco, care a garantat mereu libertatea de gândire a profesorilor săi. Când Giordano Bruno din Veneţia a fost trimis la Roma, Inchiziţia l-a condamnat la ardere pe rug, pentru că a susţinut teoria heliocentrică ca şi Copernic şi Galilei. În 17 februarie 1600 Giordano Bruno a fost ars de viu la Roma şi astăzi un monument ne aminteşte sacrificiul şi puterea obtuză a ierarhiilor ecleziastice din acea perioadă. Galileo, după ce a negat heliocentrismul, a fost condamnat la tăcere, la mizerie, la boală şi la inchisoare pe viaţă, în propria casă. Procesul lui Galilei, chiar dacă s-a concluzionat în favoarea lui şi a ideilor sale inovatoare, continuă sub forma altor aspecte ale cunoaşterii umane, între conservatori şi inovatori, între experimentalişti şi teoreticieni, între adepţi ai mecanicii şi ai vitalitaţii.

Omul renaşterii europene, chiar dacă pe de o parte a exprimat mai ales în câmp artistic gânduri profunde, nu a putut face la fel în domeniu ştiinţific şi tehnic. Numai mulţumită revoluţiei industriale şi invenţiei motorului cu aburi, motorului mecanic, folosirii electricităţii, ştiinţa şi tehnica au putut face progrese în medicină, biologie, şi în ingineria chimică, mecanică, hidraulică, nucleară şi genetică.

Cu Copernic înainte, cu Galilei, Kepler şi Newton mai apoi, noile idei şi-au descoperit locul în şcoli şi în rândul poporului. Şcoala este locul tinerilor, care vin pentru a cunoaşte gândurile iluştrilor contemporani, a celor antici, fie conservatori sau inovatori.

Şcoala tehnică trebuie să dea o educaţie ştiinţifică, tehnică şi practică elevilor săi pe lângă educaţia umanistă de îmbogăţire a imaginaţiei. Pozitivismul ştiinţei şi tehnicii nu trebuie interpretat într-un mod negativ. Acest fapt a dat avantaje enorme umanităţii care este sclava deficienţei alimentare, a bolilor, a superstiţiilor şi magiei. Galileo Galilei a declanşat un proces de eliberare a gândirii de sub dogma bisericească atât de închistată în acele vremuri, şi să deschidă drumul spre dezvoltarea gândirii ştiinţifice.

În Italia, astăzi, are loc o diminuare a înscrierilor la universităţile ştiinţifice şi tehnice. Populaţiile italiene şi române nu au nevoie numai de literaţi, sensibili în arta de a scrie şi vorbi inteligent, dar şi de fizicieni, matematicieni, medici, chimişti, naturalişti, geologi, ingineri etc., împreună contribuind la pregătirea unui tineret mai informat, competent să facă faţă competiţiei si colaborarii la nivel internaţional.