În atenția culturii elementare a domnului Mihai Tudose, primul nostru ministru, și a tuturor celor asemenea lui

Absolvenți ai cursurilor de patriotism de la școala urii și a disprețului antinațional

Nevrednici de tot felul, cu școli făcute la marginea zilei și impresionante averi zămislite peste noapte, ajunși în adunătura politicianistă autohtonă dirijați de tragice ipochimene ale unei istorii confuze, lovesc cu o pricepere pretins academică în Armata României, în condiția sa istorică, în suferința, demnitatea și moartea Soldatului Român. Cine sunt, cu rare excepții, aceștia? Păi... agramați care vor să lase impresia că sub bolta frunții lor, trasă în resturi de untdelemn recuperat din saloanele de masaj bezmetic, își află răspunsul marile probleme ale lumii... inculți, profund și multilateral, care fac confuzie între Gheorghiu-Dej și Immanuel Kant... nulități ce se hrănesc din propriile grimase, decorate abundent cu saliva astrală pe care nu o pot ține în frâu... suferinzi cronici de aroganță și de lipsă elementară de bun simț care nu se sfiesc nicidecum să ne ofere lecții de democrație, sub aureola amenințătoare a cătușelor... adunături de peste mări și țări, care ne dau lecții de gândire și simțire românească, unii fiind incapabili să dibuie subiectul în propoziția „Eu mănânc.", alții, corectându-ne agresiv disprețuitor în timp ce învață limba română la televizor... făpturi și comportamente schizoide, înțolite în branduri cu nume, parcă, de stele descoperite recent, țoale pe lângă care pensiile militare de stat sunt praf în ochi... stindarde incolore și livide ale ecumenismului global, absolvenți cu diplomă ai cursurilor de patriotism absolvite la școala urii și a disprețului antinațional... anacoluți slinoși care-și pierd abulic saliva în mersul vorbirii... Cam ăștia sunt...

Armata Română a fost expresia adâncă a voinței naționale

Domnilor, că nu mai știu cum să vă zic, nu vreau să vă încarc cu prea multe într-ale culturii elementare că or să v-o ia neuronii razna și rămâneți fără ei, vă întreb doar, ați auzit de Războiul de Independență? Dar de Primul Război Mondial? Dar de cel de-Al Doilea Război Mondial? De Al Patrulea nu vă întreb că o dați pe furadan și punem agricultura în pericol. Măi, domnilor, mai cromatici politic decât cutia cu douăzecișipatru de creioane, sunt războaiele care fie au împlinit, fie au salvat destinul istoric al Neamului și al Țării. Fără jertfele Armatei Române, România ar fi fost o amintire, de care s-ar fi aflat, probabil, din rubricile „Știați că?" ale revistelor ușoare. Armata Română nu a fost un artificiu al poftelor de aiurea, a fost expresia adâncă a voinței naționale, potențată tutelar de comandamentele supreme ale istoriei. Așa este și acum, cu toată lucrarea asta, perversă și laborios aplicată, de alterare și dizolvare a substanței sale naționale, de alienare a chemării sale istorice.

Principalul reazem al independenței, integrității teritoriale, suveranității și unității României, a fost Armata Română

Jertfa de sânge, rămasă în memoria nestinsă a Neamului, numai în cele trei încercări grave amintite, este cutremurătoare, cu mult peste 1.000.000 de morți, mutilați, răniți și dispăruți, între aceștia dându-și viața 24.978 de ofițeri de pe tot cuprinsul ierarhiei militare și 17.460 de subofițeri. Printre ei, niciodată, niciun politician. Nu, nu este nicidecum un reproș, pentru că, prin definiție, numai Soldații, de orice rang militar ar fi, știu să moară pentru Țară! Iar jertfa lor nu s-a produs nici în rate, nici cu încetinitorul, nici prin negociere, pentru că glonțul altceva decât să ucidă, nu știe. Și între marile războaie, și după ultimul dintre ele, principalul reazem al independenței, integrității teritoriale, suveranității și unității României, a fost tot Armata Română, deopotrivă cu toți militarii ei, soldați, subofițeri și ofițeri. Și astăzi, când se acționează programatic pentru atrofierea identității noastre istorice și suntem îmbuibați cu tot felul de bălmăjeli, cică, geopolitice și geostrategice, lucrurile stau la fel, numai că nu are cine să le înțeleagă, nu are cine să le priceapă și, în consecință, nu are cine să și le asume proactiv.

Antiromânul Perfect tace și coace

Ce face în acest timp Plăvanul de la Cotroceni, cunoscut pe plaiurile Universului drept Antiromânul Perfect, cel care, grație Constituției, este comandantul forțelor armate? Tace. Tace și coace. Vă amintiți cum rotea amenințător buzduganul puterii prezidențiale, urlând de-i dansau caninii în colțurile tremurânde ale gurii „Jos mâinile de pe D.N.A.!". Acum, când Armata României este terfelită de tot felul de frustrați și neajunși intelectual, cu bacalaureatul luat la „apelul de seară" și strălucite studii universitare potențate politic, când ar trebui să afirme național, cu maxima severitate la care îl obligă Constituția - „Nu vă atingeți de Armata României, este bun național!", Plăvanul tace. Tace și coace. Știe el ce știe, îi este teamă de cătușele care-i sunt puse deoparte de către D.N.A., principala amenințare internă la adresa existenței statului român. Îi este teamă și, din când în când, din jilțul alienării sale bolnave, trimite bezele Codruței. La fel și partidul minții sale încete și discrete - caricatura muribundă a P.N.L.-ului de altădată, jumătatea lui de-acum fiind parte a edificării statului mafiot, în vremea predecesorului său, potrivit chiar mărturisirilor acestuia.

Să vă mai zic ceva, domnilor angajați full time în industria politică a (aparent) naivei noastre Românii, p'asta chiar nu aveați de unde s-o știți, nu a fost încă „desecretizată" și, implicit, nu s-a bucurat de accesul apetitului vostru elementar de cultură. Fundamentele constituționale și instituțiile vitale ale statului român au fost înrădăcinate și aduse în rod sub conducerea unui colonel, Domnul Colonel Alexandru Ioan Cuza, cel dintâi conducător al României! Oamenii politici de-atunci, cu bunele și mai puțin bunele lor, au înțeles că nu se poate altfel. De ce oare?

Ușurel cu Armata, pe scările istoriei, domnilor!

Moartea noastră, săvârșită sau doar potențială, ca preț necondiționat pentru viața și salvarea Țării, este parte indestructibilă și inalienabilă a parimoniului național. Nu o călcați în picioare, domnilor lucrători pe bani mulți în industria politică autohtonă! Chiar dacă o faceți purtând pantofi al căror preț îți taie respirația, mult peste orice pensie militară de stat. Apropo, mult trudita și sclifosita eleganță cu care o faceți trădează faptul că, totuși, mersul vi l-ați format în încălțările achiziționate de la buticurile de cartier, unde anafiștilor le-a fost mai greu să ajungă. Bunăoară, ușurel cu Armata României pe scările istoriei, domnilor. Nu de altceva, dar, în cele din urmă, istoria nu ia în seamă nulitățile care înfloresc la fiecare colț de stradă. Ușurel!

Cu constituțională reflecție,
Costinel Petrache, Soldat Român

P.S. Din Armata României nu fac parte și lepădăturile destrăbălării „democratice" dâmbovițene, profitori fără scrupule și fără frontiere ai neostenitei, dar grandioasei noastre tranziții, burdușiți în straie de general, acum incitându-mi tastele O. Neculai, O. Gabriel, I. Anghel, I. Marius, O. Codruț, B. Ilie, S. Bartolomeu...